Citate despre timp și vamă, pagina 3
Incertitudine
Nu-mi place globalizarea,
Dar prin vama trec în goană,
Am uitat unde mi-e glia,
Nu mă ia nici dor de mama.
Nu-mi place globalizarea,
Pofticios mie-mi curg bale,
Cand imi cumpar o shaormă,
Cu mirodenii globale.
Nu-mi place globalizarea,
Spre ea poteca ne-au făcut,
Un dar de ziua României,
De la cei ce ne conduc.
Nu-mi place globalizarea,
Dar zilnic noi vedem pe sticlă,
Cum toți la ea participam,
Toți am pus o cărămidă.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călugăr
Doamne, fă-mă călugăr
Și cheamă-mă până la tine
Să-ți spun adevărul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost hăituiți,
Au fost ofensați,
Dar călugării au totuși
O oarecare liberă trecere
La vămile cerului.
Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de rășină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc și să-ți spun.
Voi găsi-o chiar dacă
Nu e în evidența primăriei din Mâneciu
O voi găsi-o după miros,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii (10 decembrie 1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, adio! Țărmul meu natal...
Adio, adio! Țărmul meu natal
Se pierde dincolo de apele albastre;
Suspină briza nopții, tună val după val
Și țipă pescărușii sub un cer spuzit de astre.
Noi soarele,-apunând în marea purpurie,
Urmăm în zborul lui de ore în furtună;
La revedere lui, la revedere ție,
Ținutul meu natal O, Noapte Bună!
Doar câteva ore scurte și el va răsări
Ca să renască-n zare înc-o dimineață;
Voi saluta uscatul și cerul care se va rumeni,
Dar nu pământul mamă care mi-a dat viață.
E gol holul casei mele, vamă plătind tristeții,
Iar vatra căminului e rece, moartă;
Lichenii s-au cățărat pe toți pereții
Și câinele urlă a pustiu la poartă.
poezie de Lord Byron, George Gordon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poruncă nescrisă
Să faci copii,
Să-nalți o casă,
Și să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta,
De om...
Copii, să faci
Din dragoste nebună,
În nopți fierbinți
Cu clar de lună,
Căci dragoste nebună,
În leagănul neștirii,
E singura arvună,
La vama nemuririi...
Sălaș, să faci din paie,
Cu prispă și-o odaie,
Făr-de coloane grele,
Și fără arhitravă...
Când vei pleca din ele,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg
Desfrunzit și prea bătrân,
Tremură de frig gorunul.
Au căzut și-ntâii fulgi
Și l-am prins din zbor pe unul.
Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică și rotundă
S-a topit și a murit
O minune de-o secundă.
M-am întors înduioșat
Să scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu și nu mai este.
-Pentru ce n-ai mai rămas
În înaltul bolții tale,
De-ai venit atât de pur
Spre noroaiele din vale?
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Obsedat de câte un vis pe care
îl țin minte când mă trezesc,
dar nu aș putea să-l povestesc.
------------------------
Neștiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer
Ce-ai să faci cu-atâta beznă
Spirite înaripat
Când inelul de la gleznă
Țintuiește-te de pat?
Ești aici. Dar și departe
Dormi. Dar și călător-ești
Într-o lume ce desparte
Cerul de cele lumești
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la timp și vamă, dar cu o relevanță mică.
Eu mă topesc ca timpul
Eu mă topesc ca timpul, ce nu-și cunoaște locul
Și nici nu se oprește în pragul vreunui cer;
Deși mă doare clipa, eu am intrat în jocul
Tăcutelor secunde, ce-n găuri negre pier.
Mai pierd ceva din mine, un vers mai curge-agale,
Rămân poeme-n urmă, cu un picior beteag,
În versuri albe, rime fac striptis și-așa goale
Se scurg pe pleoapa nopții și-n noapte mă retrag.
De îmi auzi chemearea, când trec prin vama sorții
Bucăți din partitura ce curge din viori,
Oprește, doar balada enesciană-a porții
Prin care doar tăcerea ne mai găsește-n zori.
Și, poate cu răbdare, vei aștepta căderea
Nisipului ce-n sare s-a preschimbat în timp;
Gestantă e clepsidra ce-și drămuie durerea
Când naște câte-o moarte în orice anotimp.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașele mele
Orașele mele
de fier, de nichel și de aramă
luați aminte
și nu mai dați vamă
acestui din urmă pristav
de boala timpului bolnav
că e pătat de sânge pe mâini
și slujește la doi stăpâni:
pe unul îl cumpără,
pe altul îl vinde
și tot mai pretinde
bir și merinde.
poezie de Io Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
E moartea cântec boală veche
ți-s ochii înrămați în lăcrimare,
icoană ce-mi veghează ruga-n buze
ce-i abur care suie-n vămi confuze -
ni-s existențele cafele-amare...
visării depărtările ni-s muze
slăvind cu stih a zborului chemare
și cât clipita-i Dumnezeu de mare
la sânul întrebărilor lăuze.
infern de preacuvinte-n sânge doarme
scăldând morminte-n înserări de om -
plutesc pe umbre îngeri fără karme...
prin timpul cu secunda galantom
sicrie vin, ființa să o sfarme
și-i cântecul ades de-amurg simptom...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vama iubirii
Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?
Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce-n credințele lumești
din inima-mi privește viitorul?
Să-mi fie dor? Nu-mi e și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.
Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
să treacă de-a iubirii noastre vamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ora iubirii mai încape o viață!
Are ianuarie de conjugat la trecut
o mie de vămi,
de spun că nu mai e loc de nici o poveste!
de... un păr despletit, de-o eliberare de răni
Crezând că numai
de-o singură ninsoare mai este...
sunt precum calul ce se-ncurcă-n lanț
sau în pana căpăstrului
și nu-i răcorește nimeni această arsură!
degeaba strig ca-n fața unui pericol
Dacă nu caut ceasornicul( care să-mi schimbe)
dreapta măsură!
Se-ntâmplă ceva cu așteptarea femeii
înainte de sfântul sfârșit...
în duminica ei de zăpadă!
pe-un cer lăuntric( de) ți se cântă prohodul
N-ar fi trebuință de-un un nou ticăit,
cum viața de o nouă eladă?
ianuarie se conjugă la trecut mai mereu...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (8 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimfa eternei copilării
Iubire,
M-am întins lângă sufletul tău frumos
Ca o răsură de trandafiri sălbatici
Din care-mi smulgi un braț ca amintire
Dintr-un un rug de roze prinse-nmbrățișări
Roze sărutate doar de soare-n tainice visări
Și-am pornit apoi să-ntâmpin inima-ți de jar
Să-ți pavez cărarea inimii cu ruguri aprinse de iubire,
Prin care să pășești pe poarta nașterii timpului mirific
Zvâcnind din timpul acesta existențial
Trecând prin vămile cerului de opal
Spre timpul altei veșnicii...
Ca o nimfă a rozelor din eterna-mi copilărie...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insula de vis
Pierde timpul acolo unde nu există timp
În albastrul catifelat dintre cer și mare,
Cufundă-te-n tăcerea pământească-n contratimp
Cu cântece de sirene și căluți-de-mare.
Pășește pe insula de vis cu vămi de abur,
Prieten al nimicului, dușman al ființei,
Mergi în căutarea graniței de albastru pur,
Lasă în urmă frigul tăios al necredinței.
Scufundă-te în imensele tale abisuri,
Savurează pe-ndelete golul din adâncuri,
Întinde mâna, apucă comorile din versuri
Dintre cobaltul și safirul mării de gânduri.
(Despre insulele Eolie- Italia)
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-aș fi
De ce nu sunt o floare
Să-nmiresmez puțin
Culoare, s-am candoare...
Perpetuu s-am destin?
De ce nu-s pom, n-am muza
Să dăruiesc inele,
Să mă însor cu frunza
În cânt de turturele?
De ce nu sunt ogor
Să-mi recoltez perenul,
Cu maci să mă-mbujor...
Timp să mi-l fac refrenul?
De ce nu sunt văzduh
Să fiu tot plin de triluri,
S-am zbor ușor de duh,
Să n-am vămi în exiluri?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât ești privește peste vreme
la vama unui consens
te străbat în mersul atent
cu timpul prezent zâmbesc în aduceri aminte
iubita mea din drumul unui timp cuminte
nu mă uita în cercul meu de vreme
fără revers spre ieri
la botezul poetului ce se naște mâine
azi scriu topit în poezie
iubesc metafora din zâmbetul vorbit
cuvânt și elegie
în noaptea neuitată-n amintiri stă scris la semn
visul împlinit cu veșmânt din răsărit
de poetul dintr-un timp îndrăgostit
la nunta de argint atingerea unor petale
a devenit jurământ
sincere sentimentele noastre
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ființa iubitei
O, vreme, nu-atinge ființa iubitei,
O bucură floarea, dar floarea pălește
O apără frunza, dar frunza se trece
oglindă i-i râul, dar râul e tulbur.
Nici codrul, o, Doamne, scăpat nu-i de vamă
și el e ca roua, și el se-nfioară.
Nici munții, îmi pare, nu pot să adoarmă:
gândind la ce vine li-i tâmpla căruntă.
Nici tata-pământul cruțare nu are,
Cu trecerea anilor vlaga și-o pierde.
Știu, vreme, că una le schimbă pe toate,
Știu, vreme, că toate le dăm pentru una,
dar, totuși, te-ndură de chipul iubitei!
N-o vezi cum rodește și-n pară se lasă?
De parcă-i eternă își dăruie viața
clipelor care primesc și nu iartă.
poezie de Liviu Damian din 1974 (1974)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul castanului
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt,
Își ridică, veteranul,
Vesel fruntea din pământ.
Florile-i sporesc elanul,
Păsări se întrec în cânt,
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt.
Dezgolit de-al său veșmânt
Toamna-i cere-n vamă banul,
Vieții-i face legământ,
Adaugă-n tihnă anul,
Freamătă ușor castanul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu mi-a plăcut să dorm lângă moarte. Mda, iar ea, până acum cel puțin, a fost destul de blândă și indiferentă. A fost cuminte dar, poate, într-o zi o să se obrăznicească, o să se sălbăticească și o să mă muște ca un câine turbat, așa cum în 2002 îl mușcase o haită de maidanezi pe A. în timp ce se chinuia, bietul, să ajungă la noi în Vamă.
Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool și sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invictus
Dincolo de noaptea la care sunt expus,
Neagră ca o groapă de la un pol la altul,
Îi mulțumesc, oricare-ar fi zeul acolo sus,
Pentru sufletul meu de neînvins, înaltul.
În încleștarea zilei n-am dat înapoi,
Nici n-am scâncit când mi-au smuls scalpul;
Sub cnutul crunt al sorții, sub nevoi;
Deși rănit, eu nu mi-am plecat capul.
Dincolo de-acest tărâm de lacrimi și de ură
Se deslușesc umbrele ororii cerând vamă
Și, totuși, anii care de mine nu se-îndură
Mă vor găsi aici, demn și fără teamă.
Nu contează povara grea,
Nici cele scrise-n stele, an de an,
Eu sunt stăpân pe soarta mea
Și-s, sufletului, căpitan.
poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară asupritoare
Pentru mine fiecare vară e asupritoare
o simt ca pe o rană
care se usucă greu
diminețile nu le mai simt
nu mai plătesc nici o vamă
dar noaptea încă mă doare...
stau cu ochii pe pereți, mai mereu
până-ți apare chipul
toată vara am avut un sentiment de trădare...
sau aveam...
știi tu, singurătate
ce întuneric mi-ar fi
de n-ar fi luna
știrbită din geam?
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (1 iulie 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și vamă, adresa este: