Citate despre tramvaie și viață, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la tramvaie și viață, dar cu o relevanță mică.
Numai iubire?
Motto-
Cum poți iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.
Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În brațele divine ale Măriei Tale,
Nu Ți-am vorbit vreodată
și nu Ți-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roșii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloșii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ți-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cluj - cerbi frumoși de aer
Iar pe degetele serii
Acum Clujul se răsfață
Și pe prispa-nsingurării
Prinde gust acum de viață
Mănășturul a-nflorit
Printre cerbi frumoși de aer
Și pe palme te-a primit
Străbătând al vremii caer
Străzile din Cluj-Napoca
Își îmbracă haine-nchise
Pe când vântul ia și plosca
Cu miresmele aduse
Ușor frunzele se mișcă
Printr-un murmur așa-ncet
Doar privirea ți o pișcă
Printr-un cântec de poet
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (31 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento
Se dedică indestructibilului clan "Titi Frățilă"
(adică Titi Flencea și Titi Rusu-De fer Titi)
La "Câinele Roșu" se bea crunt
Ce-i viața, de nu hinghereală?
Pe tencuiala de vise spoială
Cu sârg grandoarea tocată mărunt
Ne dregem din nou cu Esenin
Oricât am mai bea, ni-i mai sete,
Încă un rând de otravă, băiete,
Să amețim și starea de spleen
Fraternitate din târziu de seară
Gros îmbibată cu nori de țigări
O, cârciumi, peroane de gări
În care turmentați doar coboară
Ultim tramvai... Gașca e spartă
Melancolia-și schimbă locul
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu spatele
moartea
gustul ăsta coclit lăsat cu gol la stomac
într-o primăvară veșnică în nesosirea ei
atâtea tramvaie bete/ oameni deraind pe șine
în fața unui "ei înșiși" pierdut
batista mea parfumată odiseea unei fetițe
multă vreme iluzionându-se că viața este
doar flori... bunăoară narcisa asta... bunăoară cercul sidefat
nicicând intrat în aria de coliziune cu absențele
și cine mai cunoaște limba de dinainte de Babel
toată înrâurirea de sentimente aducătoare de cuvinte clarvăzătoare
purificându-ți apele eului așa de introvertit
om și copac/ copac și sânge
întârziatul nominal cu spatele
la un drum deschizându-se
direct în primăvară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile singurătății
nu mai e nimic de făcut,
anotimpurile trăiesc în concubinaj,
s-au estompat undeva, cândva,
într-o zi fără soare
laolaltă cu toate visurile
unei generații,
aspirațiile au devenit utopii,
chiar vocea îmi sună ca doaga
unui butoi beat de singurătatea
antichității,
ca o veche placă de vinil rotindu-se ciudat,
repetându-se,
pe un pick-up bolnav
de Alzheimer,
nervii mi s-au tocit ca șinele
tramvaielor de periferie,
care deraiază mereu de la subiectul
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ucizi pasărea din mine!
caută-mi zborul, caută-mi suflarea
ia-mă, agață-mă de la colțul vieții, de pe stradă
din tramvai, din stație, să merg cu tine acasă
nu știi că vreau, chiar dacă spatele mi-e fața
atinge-mă de tine, să-ți simt puternic coapsa
suie-mă-n mașină, strâge-mi tare brațul
apasă-te disperat cu totul, să-ți simt puternic pieptul
forțează-mă cu gândul, în genunchi te pune
sărută-mă puternic, cu diavolul din tine
rupe de pe mine zdreanța, năvălește-n mine
buzele-mi rănește și cu dinții mușcă-mi fața
ia-mi piciorul și la cer tu-l duce
strâge-mă de mijloc și-mi sărută gătul
apoi epuizată, sfâșiată și rănită
să-mi spui că pasărea ce-n mine cântă
pe veci o vrei și că să zboare-i liberă!
poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murind poți învăța să fii fericit
Adevăratul mers pe vârfuri
se învață în inimă:
cruți palmele de noroi
și tâmpla de vise.
Nu știi la plecare
unde te așteaptă Dumnezeu
și dacă primești la pachet
viață pentru acasă.
O porție de bun rămas însă
alungă gustul de rană al duminicilor
în care n-ai îngenunchiat ochii rugii.
Îți iei cu tine sufletul cu ochii închiși
tânjind primăverile...
Bărbatul îți spune pe nume:
e cel mai recent
și mai pregătit
pentru a trece neobservat prin toamnă.
Sub pleoapa lui
ți-ai adunat toate serbările trecerii
la ultima punere în scenă.
[...] Citește tot
poezie de Elena Laura Bumbac
Adăugat de Elena Laura Bumbac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și cum cineva ar fi apăsat din greșeală tasta "space"
pe banca de lângă lac
stau lungite la soare
3 pisici cu ochi albaștri
un fluture le dă târcoale
curios
ca un licean naiv
care citește cărtărescu în nopțile de vară
aerul te îmbată cu-n miros de tartă cu mere
prin geamul cu perdele cochete
doamna Ene salută poștașul
îi face cu semn discret cu ochiul
și continuă să fredoneze romanța fără ecou
în tramvai
pe scaunele portocalii
doi copii își împart cartonașele cu fotbaliști
vatmanul fumează o țigară
zâmbește din când în când
oprește la operă
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Marincaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celular
Inept este egal la geniu, e tot omul,
Suntem cu toții o adunătură,
Timp ne petrecem într-o "înfundătură"
Urechile le-acoperind... cu telefonul.
Multe sunt spuse, verzi și alte uscate,
Prostiile îndrugate în eter;
Cu toți ne rățoim la-un polimer,
Simbolul de stăpân, de... "autoritate".
Vorbim și singuri, că-i oricum degeaba,
Ne întrebăm, răspundem, ne înjurăm,
Pe stradă, în tramvai, ne "conversăm",
Consumând viața-n clipe... cu gâlceava.
Ne regăsim și fericirea-n opțiuni,
Mimând un dialog la... "infinit"
Cu dojeneli că nu răspunde, un împuțit;
Mobili-tate, în schimb de replici de... nebuni!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zepeline peste piața Bucur-Obor
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetățenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecții pentru bărbați, femei & copii
indicatoarele de circulație se muiaseră de plăcere
țigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
își suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...
Erau nebunești, aveau expresia nebunească pe care ți-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculețelor de la lift,
erau extraordinari și amenințători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu țineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul mașinilor de mic litraj parcate în
fața magazinului Materna
erau pure mașinării, mecanisme de ceas care nu-nțelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumașelor pentru copii,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am fost geambaș de vise...
Am fost geambaș de vise-n vieți buimace
Fumate pe furiș pe sub podețe,
Neguțător de piei prin iarmaroace
Ori bărbier de morți în tinerețe,
Lumânărar, născocitor de toane,
Călău de zboruri, meșter de comete
Într-un garaj, sorbind marghilomane,
Și jucător de treișpe la rulete,
Am fost sforar, înghițitor de noduri,
De săbii ascuțite, prin oboare,
Sau cântăreț bisat pe la prohoduri,
Tălmaci de zodii, vânzător de ziare,
Pescuitor de taine-n prostovoale,
Mâzgălitor fecund de epitafuri
Ce fluiera din Bach prin catedrale
Și prin biserici, ori pe sub cearșafuri,
Am fost bufon, contrabandist de roluri,
Mijlocitor de cauze pierdute,
Negustorind căințe moi, pristoluri,
Uimiri crescute printre pergamute,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanța pentru clopot la patru mâini (ianuarie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prin această fereastră zidită
când plouă mai ales
oamenii se fac singuri
încolonați la tăcere ca la supermarket
lansează comenzi off-line
prin geamul de ceață o vietate se sufocă:
nu e treaba lor
atâta vreme cât cu brio și-au procurat
cutia de singurătate cu valabilitate nelimitată
ieșirea-aceasta-din-sine... ce mare lucru?!
banal periplu printr-un oraș cândva la ceas de seară sau de pustietate
Ce Bucurie îți aduce Ploaia? Câtă Uimire? Cât Cer? Câtă Viață? întreabă o vrabie
răspunde un tramvai... unul galben romantic-de-tot păstrând incrustate
memoriile afective ale lumii anesteziate
pe trotuar lipsa de sentimente face găuri
un copil crede că și-a rătăcit mingea într-o groapă
când Pasărea i se așază pe umăr în felul său el înțelege
că altfel trebuie să se facă...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze galbene, lumini de trafic
Înnebunesc de tristețe, nimeni nu este în viața mea.
umblu năuc toate serile printre luminile de trafic, privind
cum se aprind arborii pe marginea șoselelor.
stau în stații de troleibuz
în semiîntuneric (toată lumina
mai vine de la un chioșc cu vitrina sclipind), stau singur
singur, singur,
umblu prin umezeala-nserării de unul singur...
și cad frunze, și clipesc luminile de semnalizare
și e frig, mă zgribulesc în jacka mea de piele, visez
și-mi amintesc, și mă uit după fete tinere,
liceene în costume de blugi...
în intersecția de la Bucur Obor
troznesc în vânt steagurile albe pe care scrie COLEUS
tramvaiul 21 ia curba cu-atâta grație
taximetriștii așteaptă la volan, cu mutre nerase...
nefericit, căci este octombrie
privesc scurgerea de focuri roșii a luminilor de poziție
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Nimic (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără iubire
chiar și florile vor învăța să trăiască
atunci când vor fi sigure că sentimentul acela
le-ar fi pervertit sufletul
[asta să însemne că despre altceva era vorba?!]
cvasiascetice se vor plânge poetic unei păsări
ea însăși însingurată în nestatornicia fățărnicită a oamenilor
vor tăcea discret aproape estetic
își vor elibera cuiburile de moloz
cum eu prezentul acesta de toate detaliile
în dimineața ce va să vină în fața ta voi fi
năluca parfumată în sandale galbene fără crizanteme
împrumutându-mi nuanțele unui cer rămas
anemic / prin surprindere luat fiind
de lipsa omului
se vor ține după mine câteva vrăbii
și ele printr-o bună întâmplare evadate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
Sunt generația salutului pe stradă
Și îmi dau locul altora în tramvai,
Sau mâna la bătrân ce stă să cadă...
Sar iute-n ajutor la strigătul de "Vai!".
Mă închin cu frica sfântă să fac rău,
Dar judec popii șarlatani și avari!
Nu uit c-am jurat țării, s-o apăr, la Bacău...
Mi-am educat copiii; nu-s doar mari!
M-am străduit cu sârg să fac o școală
Și m-am dedat leal să împart știutul.
Am iubit sincer, suferind până la boală...
Și n-am vreo frică să-mi scriu zilele, trecutul.
Respect contractul strânsului de mână
Și nu mă mint nici singur, eu, pe mine.
Dau sângele ce-l am curgând în vână
Și plâng năpăstuiții când mi-e bine!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofrandă
sunt zile întregi în care copacii
stau îngropați în mine
înspăimântători și silențioși
în alura lor de uriași căzuți
rugându-se în limbi de demult
a căror memorie doar Dumnezeu
o mai ține vie
agonia se petrece departe de văz
într-o intimitate neghicită din afară
sufletul stă pe o lespede... cumva
între ciocan și nicovală
în albul absolut compune
frânturi ale unei întâmplări
care niciodată nu trece
proba începutului
și ei stau îngropați în mine
au păsări pe măsură...
păsări bolnave clocind
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din nou singur
soare cu dinți la intersecția din Doamna Ghica.
ne-a înghețat la toți pielicica.
trotuarul curat scânteiază ca mica.
trec pe lingă farmacie, cofetărie și loto-prono.
viața mea e pe stereo sau pe mono?
fredonez în gând din lenon și yoko ono.
oh, soare, în tehnometalul din colț
reverși miliardul tău ieftin de volți,
oh, soare, soare galben printre nori dezinvolți!
din nou singur
din nou visând la...
am acum o femeie și voi avea un copil
și din nou singur.
voi mai trăi o vreme, voi fi trist pentru mărunțișuri.
noaptea, venind spre blocul meu, voi privi stelele
și voi încărunți
și nu voi înțelege mai mult ca acum.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulie
[file de jurnal afectiv]
nu-mi amintesc iubirea
intuiesc numai siluetele contorsionate
ale culegătorilor de spice cu inima zornăindu-le
silențios în ritm cu fuga discretă a șopârlelor verzi
oprindu-se mai apoi cât să treacă o pasăre
timpul are o genune pe față
cuibul dropiei rătăcindu-și privirea
într-o lume imortalizată...
eu îți arăt oameni
lucrătorii aceștia cu ziua
pălmașii... robii
nu vezi nici măcar
« batic galben »
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inevitabil estival
suntem prea fricoși
ne începem constant ziua din dreptul a ceva expirat
tot balansul acesta... tot balastul:
cine să ne plângă de milă?
intrați în aria de coliziune cu nimicul
inactivi activăm funcția de economisire a afectului
! dar suntem oameni
avem nevoie de jumătățile-acestea!
nu ne displace balconul cu briză
nici firimiturile gesturilor noastre
conservate într-un vârf cu levănțică
*
asemenea vieții
orice cuvânt cu sens se naște
dintr-o dragoste
să fie iubirea iasomiei
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre tramvaie și viață, adresa este: