Citate despre vamă și viață, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la vamă și viață, dar cu o relevanță mică.
Mă-ntorc subit
Mă-ntorc subit ca dintr-un lung coșmar
Cu flori de crustacee prinse-n păr
Halucinant un iz de calapăr
Adoarme risipit pe-un țărm avar
Te-aș striga dar nu-ndrăznesc femeie
Viclene vânturi toate împotrivă
Poartă luntrea vieții în derivă
Precum aedul orb o epopee;
O falie adâncă ne desparte
Rostogoliți în două emisfere
La ultima din vămi ni se va cere
Cioburile din clepsidră sparte.
Ca un brigand cu trunchi de abanos
Înfășurat în falduri de hermină
Această rană plină de lumină
Face vindecarea de prisos;
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ai plecat, iubită mamă...
Tu ai plecat, iubita noastră mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Curaj în viață dacă n-ai
Cu moartea n-ai cum piept să dai!
Se stinse o lumină în panoplii de cer ;
Pe lângă luna plină căzu ca un mister!
Un suflet se înaltă spre cele veșnicii ;
De-aceea cade steaua, nu poți că să nu știi!
Așa s-a întâmplat, tu însăși să dai vamă,
Tu ai plecat iubita noastră mamă!
Curaj aveai, cât pentru o armată
Și ne-ai crescut cu inima curată!
Iar hrana, ziua toată-ți era doar un covrig,
Că noi să creștem mari și să nu știm de frig!
Așa te-am cunoscut, noi, mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă!
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Pepelea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea viselor deșarte
Oare lumea asta poate,
Fi măcar cu-un dram mai bună?
O fi treaz cel ce socoate,
Că nu-i viața doar minciună?
Că din câtă fericire,
Dată ni-i la fiecare,
Să cedăm, e cu mărire,
Un crâmpei la cel ce n-are?
Că averi, ce-am strâns pe lume,
Vamă le lăsăm, sărmană,
Când speranța n-are nume,
Și e moartea suverană?
Scris-am eu în astă carte,
Dar în mine cine scrise?
Cine dă trei oale sparte,
Pe un pumn de biete vise?
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronica de zbor
No scriem, doamnă, cărțile care
S-au mai scris precum știi
Sub clarul de veac din lanuri de rouă
Trimitem prin scrisori miresmele târzii.
Trăim pe o planetă de semen caudate,
În carnea noastră ardem ades câte un semn
Mirese bat cu sufletul de lemn
La podul din afară de cetate.
Lăsăm ca anonimi ades câte un rug
Plecăm spre Dulcineea de dincolo de moarte,
Ne hăituiesc ogarii vămilor pierdute
Când sângele curat s-a preschimbat în carte.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine suntem cu adevărat? Ce lăsăm în urma noastră, cum trăim alături de ceilalti, ce daruim si mai ales, cum facem viața mai frumoasă celor de lângă noi... suntem prea săraci în sentimente care cer vama sufletelor, mici în comparație cu poveștile de dragoste, înecați în propriile războaie și lipsiți prea ușor de umanitate, de parcă civilizația doar acoperă instinctele primare. Aceste erupând atunci când totul devine un focar de infecție - răutatea, lipsa altruismului, ura și nepăsarea în fața morții, individualismul rece și crud, teama de noi înșine, capitalismul feroce ce mușcă din tărâna idealurilor fiind germenii propriei distrugeri. Și nu ne mai putem opri, iadul fiind purgatoriul nesfârșit al visului numit umanitate... raiul promis devenind un vis prea îndepartat și totodată nemeritat!
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ora iubirii mai încape o viață!
Are ianuarie de conjugat la trecut
o mie de vămi,
de spun că nu mai e loc de nici o poveste!
de... un păr despletit, de-o eliberare de răni
Crezând că numai
de-o singură ninsoare mai este...
sunt precum calul ce se-ncurcă-n lanț
sau în pana căpăstrului
și nu-i răcorește nimeni această arsură!
degeaba strig ca-n fața unui pericol
Dacă nu caut ceasornicul( care să-mi schimbe)
dreapta măsură!
Se-ntâmplă ceva cu așteptarea femeii
înainte de sfântul sfârșit...
în duminica ei de zăpadă!
pe-un cer lăuntric( de) ți se cântă prohodul
N-ar fi trebuință de-un un nou ticăit,
cum viața de o nouă eladă?
ianuarie se conjugă la trecut mai mereu...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (8 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alt Graal
Stătea un cal
Pe piedestal;
Jos, totul îi părea banal:
Oraș cu iz de carnaval,
Tablou real
Dar teatral.
Un gând frugal
Și anormal,
În mintea lui de animal,
Încolți, ca un vis astral:
Ar fi vital
Și genial
Ca el să devină vocal
În acest univers oval.
El, cerebral,
Inițial,
I-ar dezbăra de-al lor carnal
Concept de trai occidental,
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Fulger
În goana roibului un sol,
Cu frâu-n dinți și-n capul gol,
Răsare, crește-n zări venind,
Și zările de-abia-l cuprind,
Și-n urmă-i corbii croncănind
Aleargă stol.
El duce regelui răspuns
Din tabără. Și ține-ascuns
Sub straiul picurând de ploi
Pe cel mai bun dintre eroi -
Atâta semn de la război,
Și-a fost de-ajuns!
Pe Fulger mort! Pe-un mal străin
L-a fulgerat un braț hain!
De-argint e alb frumosu-i port,
Dar roș de sânge-i albul tort,
Și pieptul gol al celui mort
De lănci e plin.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pescarul de vieți ...
E paznic la cumpăna vieții,
Chirurgul cu mână dibace,
Zdrobind hâdei hoaște pomeții,
Cu gând iscusit și tenace.
La poarta infernului șade
Și-așteaptă, pescarul de veghe,
Zmulgând ale morții năvoade,
Târându-le cale de-o leghe.
Se-apleacă pe-un trunchi fără vlagă
Cu râvnă trudind, trup și suflet.
Imunda, căscata-n piept plagă,
Apasă pe-un firav răsuflet.
- Să-mi dați bisturiu, pense, ace
Și catgut să-mi dați pe măsură,
Tampoane, că moartea-i vorace,
Cu ele să-nchid cruda-i gură!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu (20 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urma
Trecători suntem prin viață și cu noi nimic nu luăm...
importantă-i amintirea ce în urmă o lăsăm.
Deci ai grijă cum pășești ca atunci când n-ai mai fi,
urma ta să-ți facă cinste printre cei ce vor veni!
Calcă drept și fără teamă, fruntea reazem-o de cer,
adevărul fie-ți vamă, nu te-ncrede în mister!
Lasă cerul să se cearnă în privirile-ți cuminți,
norii negri de minciună spală-i în lacrimi fierbinți.
Și de cumva îți e teamă și ți-e pasul tremurat
saltă ochii către cerul ce veșnic este curat.
Cu privirile dă roată către munții ce stau drept
și-ai să știi cum să faci pasul cu-ncredere și-nțelept.
Calcă-n viață curajos și stai drept precum un pom,
și păstrează-ți demnitatea și fii-ntotdeauna OM!
rondel de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
Ninge iar cu bolovani de vată
Ninge ca-ntr-o mie de povești
Că ziua se scurtează dintr-odată
Și noi ne zgribulim lângă ferești
Și-o să luăm caloriferu-n brațe
Și-o să-l plătim mai scump, că ne e frig
Firea noastră-a celor vinovați e
Ciudată, dacă toate mă intrig'
Ninge ca-ntr-o iarnă absolută
Dintr-un cer de care ne e teamă
Peste viața noastră în derută
Și oprită pentru-o clipă-n vamă
Vizavi stau doi bătrâni privind
Poate că gândesc la fel ca noi:
- Uite colo alții cu ce jind
Își cheamă amintirile-napoi!
poezie de Ion Untaru (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor omagial
mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând
două doruri grele strânse-ntr-o năframă
clopote albastre ascultă bătând.
durerea mea trece prin a nopții vamă
s-a ascuns în inimă pulsând și oftând
mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând.
arborii s-au scuturat de frunze de aramă
i-au acoperit ninsori ani și ani la rând
toți copii voștri au îndurat și dramă
și nopți de-a rândul le-au trăit plângând.
mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
S-a închis geamul trenului vieții, ca o pleoapă
s-acopere visuri, rămase-n peron
de-o gară, efemer bântuită de multe plecări
pe linia dublă, ce înșiruie apă
căzând printre văi, sau schiind prin jalon,
se-oprind câteodată prin halte, sau mări.
Rămâne un clip, sau un film dintr-o dramă,
în camera obscură a retinei din minte,
plecată și ea undeva, fără adresă
și totul derulă periplu' înspre vamă...
nimic nu oprește din goană, zadarnic mai zboară cuvinte
în eterul ce nu mai cunoște înțeles, nici scris pe bilet... ori anunțul din presă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare
Curată miere, abajur,
din bucle aurii de îngeri,
o vâlvătaie, pot să jur
că s-ar putea, fără atingeri,
dulceața ei, ușor să-i fur.
Un galben ochi, enorm venin,
te lasă floarea să-i mai furi,
parfum din ultimul suspin,
că n-ai luat, chiar o să juri,
și ieși în lume tot senin.
Și, uriaș ca o gorilă,
o galbenă gorilă, însă,
rupând ușor a lumii filă,
mereu alta, mereu plânsă,
fără remușcări ori milă.
Închid ochii, îmi e teamă,
că dispari ca-nchipuirea,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
Nu ți-aș vinde, moarte, viața,
Deși-mi este greu cu ea
Încât mă cuprinde greața,
Dar tu nici nu ceri ceva.
Iei suflarea de pe buze
Și îngheți întregul trup,
Două lumi rămân confuze,
Vorbele se întrerup.
Nu dai consolare, moarte,
Ești un drum lipsit de sens,
Nu ai vămi, nici pașapoarte,
Ești un rău subînțeles.
Pântecul ți-e de țărână,
Gura ca de căpcăun,
Ești atroce și hapsână
Și ai minte de nebun!
[...] Citește tot
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul nu-l puteți lua-'napoi
Duc munții în spinare și nu-mi pasă,
Că umerii mi-s slabi și-nsângerați.
Povara de e mare,-s mai frumoasă
Și-n mine, cu păcate, aștept să dați.
Mai fac un pas prin arșiță și câinii
Amușinează-n urma mea, cu jind,
Că le miroase-a sânge miezul pâinii
Și ultimul cultuc eu le întind.
Vă picură din ochi sămânța urii,
Voi, în grădină, cultivați scaieți.
Gândiți, cumva, că-n lutul bătăturii
V-așteaptă un tărâm cu multe vieți?
Cu ortu-n mână, când veți fi la vamă,
De-o fi o judecată de apoi,
Veți amuți, știindu-vă, de teamă
CUVÂNTUL NU-L PUTEȚI LUA-'NAPOI.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât aș fi vrut
Cât aș fi vrut să-ți spun și nu ți-am spus,
Cât te-am iubit nu vei putea să știi,
Vor plânge norii ploi înspre apus
Ce fericire-am fi putut trăi!
Tu m-ai lăsat o pradă astei lumi,
Că tu nu m-ai ales, ce mai pot face?
La streșini multe cuiburi de lăstuni,
Și-n gândul meu o floare care tace!
Și totuși te iubesc ca un plebeu,
Patricienii nu mă bagă-n seamă,
Cu tine-aș fi putut să fiu un zeu,
Și fără tine cui am să dau vama?
Mai este timp să-mi spui ce simți și tu,
Ce greu mi-a fost fără privirea ta,
Nici mângâiere n-am avut, o, nu...
Iubește-mă, te rog, nu mă-nsera!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu de unde, Doamne...
Nu știu de unde, Doamne-atâtea toamne!
Nu știi de unde-atâtea lacrimi mute?
De vrei să îmi răpești auzul, Doamne,
Cine va fi tăcerea să-mi asculte?
Scriu ode și vând clipe de iubire,
Printre imagini cu apusuri nude,
Nu știe nimeni câtă fericire,
Mi-a pus destinul în palmele ude.
Calm, orizontul s-a prelins în mine,
Îl simt aproape către dimineață,
Pierdută-n vama ce fura suspine,
Zorii m-așteaptă, să îmi vândă viață.
Atunci de unde, Doamne-atâtea toamne?
Nu știi de unde-aceste lacrimi mute?
De vrei să îmi răpești auzul, Doamne,
Cine va ști tăcerea să-ți asculte?
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezrobire
În față-s gloatele flămânde,
În spate doar dureri, șuvoi,
Vrei să pornești, dar spune unde?
Unde e locul pentru noi?!
Jeliți?! Dar cine să înțeleagă?
Averile din cela rai
Fac ploșnițe ce vor să-ți sugă
Și sângele pe care-l ai!
Nu te-ntreba: cum pot ei oare?
Întreabă, ce să faci doar tu?
Că tu i-ai pus în capul mare
Ei nu te văd pe tine, nu!
Atunci, jelește-te pe tine,
Dar să nu faci cale întoarsă
Și lasă soarele să-ți intre,
Măcar un pic, la tine-n casă
[...] Citește tot
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri trecute prin vama oglinzii
Într-o urnă albastră,
vântul deschide o fereastră;
în hărmălaia dintre două tăceri,
drumul e mai scurt cu fiecare ieri.
Privind în pătratul ca apele reci,
unii zic că nu există distanță;
doar un abis
pe care speranța îl umple
când acele timpului se înnoadă
și modelează oboseala disperării
pe tencuiala trupului,
când vântul solar aprinde noaptea de aurore,
iar corul rotitor de albatroși
naufragiază în ambiguitatea timpului.
Înșelat de amăgiri și ambiții,
respirând cu toate ideile
în labirintul imaginarului,
când liniștea însângerează nopțile,
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre vamă și viață, adresa este: