viaţă şi văi

Hoţii

... au furat o bancă - bine c-au furat
au furat mai multe, hai că tot nu-i rău
a rămas în ţară numai un... pătrat
şi în jurul lui pupcuristi de-un leu

am fugit departe, pe meleag străin
şi trimit acasă pentru cei rămăşi
dolari de culoarea verdelui venin
pentru-ai mei părinţi, pentru copilaşi...

şi prin bănci furate curg şi curg parale
şi rămân procente - pentru-a lor sudori
şi economia fuge-ncet la vale
harnice albine zumzăie prin flori...

poate-n altă viaţă alt strigoi de soartă
îmi va pune-n palmă boaghe de noroc
căci în viaţa asta ultima chişoarcă
guvernanţii ăştia cu sughiţ mi-o storc...

poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

COPILĂRIA - acea vreme nu revine

N-am uitat casa în care, mi-am trăit copilăria,
de când am venit pe lume, până mi-am pus pălăria.
N-am putut să uit părinţii, care m-au adus pe lume,
au avut grijă de mine, mi-au dat numai sfaturi bune.
Uliţa copilăriei unde ne jucam copii,
o păstrez şi azi în minte - giuvaier de bucurii.
N-am uitat livada-n care, după fluturi alergam,
cât era ziua de mare, altă treabă nu aveam.
N-am uitat râul din vale, unde vara ne scăldam,
când de soarele puternic, adesea ne răcoream.
N-am uitat nici glasul mamei, când acasă ne chema,
ne-aşeza pe toţi la masă şi cu dreapta ne-închina.
Cu foamea astâmpărată, când soarele apunea,
somnul cobora în gene, bunica poveşti spunea.
Lunca rămânea pustie, dormea satul liniştit,
luna-şi picura argintul, pe-întinsul nemărginit.
Aşa era copilăria, după câte-mi amintesc.
Acea vreme nu revine, nu mai pot ca s-o trăiesc.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de verde

Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Şi flori colorează fiecare clipă
A vieţii cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Şi fereastra stelelor, aurită,
A ţesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Şi păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideţi ferestrele inimii
Să vă bucuraţi de acest miracol.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii-mi spun că eşti încă frumoasă

Unii-mi spun că eşti încă frumoasă
Eu nu te mai văd azi în nici-un fel
Altădată vieţuiam în colibă
Şi visam că trăim în castel

Poţi să mă duci într-o vale adâncă
Şi să-mi spui că mă porţi pe câmpie
Ori despre-un crâng de mărunte vlăstare
Să-mi spui că-i o bătrână vlăsie

Nu ştiu în ce parte se află apusul
Nici răsăritul încotro vine
Unii-mi spun cu cât eşti mai orb
Cu-atât lumea o vezi mai bine

Nu-mi mai văd nici măcar mâinile
Când le duc la gură să mi le muşc
Altădată ocheam Steaua Polară
Şi trăgeam în ea s-o împuşc.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea

Acesta este ceasul... sau cel puţin soseşte,
Dar ea unde să fie? De ce nu se iveşte?
Minuturi fericite sânt oare de pierdut?
Foarte puţine omul în viaţa lui are!
Se auzi un sunet... Să ascult... mi se pare...
Nu e nimic; o frunză în vale a căzut.

Noaptea în aste locuri n-are de loc tăcere;
Totul se mişcă, umblă, dar toate sânt părere;
Vântul, umbra mă-nşală, când crez a o vedea.
Luna aci s-arată, aci iar se ascunde:
Abia câteodată întunecul pătrunde,
Şi norii înainte-i se pun ca o perdea.

Poate că şi ea are o tainică-ntâlnire,
Poate că stăpânită d-asemenea simţire
Păşeşte-nvăluită în umbra unui nor,
Chiar în acele sfere care au ceresc nume,
Poate-amorul domneşte ca aerul în lume:
Cu ce drept omul singur să fie simţitor?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă singurătăţii mele

Lăsaţi-mă singurătăţii mele.
Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii,
Pe frunţi de valuri stă cununa spumii,
De mult ce se frământă între ele.

De visuri inima pustie nu mi-i...
Senin mă urc pe-a lor înalte schele,
Străbat albastre văi, plutind prin stele,
Pământul ducă-şi droaia lui de můmii!

Tihnit, ascult a gândului poveste,
Mă-nşel, şi cred că tot ce-a fost mai este.
Ce dulce-i astă amăgire-a vieţii!

Tăceţi s-adorm, nu voi să prind de veste
Că mi s-a stins văpaia tinereţii,
Ş-asupră-mi anii grei şi-aştern nămeţii.

sonet de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNDE?

De mă vei întreba, ce aş vrea să-ţi scriu
Nu ţi-aş putea răspunde chiar uşor,
Însă la început îţi spun: încă nu ştiu
Dar mi-a rămas în inimă un dor.

Există-n viaţă clipe grele, le învingi,
Te-mpiedici de ceva o dată sau mereu
Ţi-e necaz, te frămânţi şi plângi,
Acest lucru nu-l pot face eu.

Mă resemnez tăcut şi îmi ascund
Durerile, adânc de tot mi le îngrop.
Mă-nţeapă undeva, nu le răspund
Şi zi cu zi se adună toate la un loc.

Ah! Unde e eliberarea? Pace vreau.
Dar nu găsesc în inimă atâta pace,
Încât să spun: vacanţă-mi iau.
Căci tulburări mai sunt, nu am ce face.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie despre Peg Nicholson, iapa popii

Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Care parc-avea aripi, nu picioare;
Dar acum pluteşte pe Nith la vale
Şi curând va pluti pe mare.

Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Care galopa pe dealuri şi vâlcele;
Dar acum pluteşte-n pe Nith la vale
Fără potcoave şi fără piele.

Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Care toată viaţa a dus un popă-n spate;
Dar acum pluteşte-n pe Nith la vale,
Au hrană peştii din Solway pe săturate.

Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Pe care-a călărit-o popa pân' la moarte;
Era trudită şi plină de răni biata gloabă –
Ca şi alte vite din turma popii, jerpelite toate.

poezie clasică de Robert Burns, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu înveţi, nu creşti. Dacă nu creşti, nu trăieşti. Dacă a merge pare a fi uşor, probabil te duci la vale. Cel mai mare obstacol în calea succesului oricui este chiar în capul lui. Fiecare dintre noi trebuie să aleagă între două dureri: cea autoimpusă a disciplinei sau cea a regretului şi dezamăgirii.

citat clasic din Jim Rohn
Adăugat de Dana Tureac
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Bucovina

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ţi romantic, munţii în, lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori.

Ale sorţii mele plângeri şi surise;
Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise
Tainic şi uşor,
Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte
Îmi şoptesc de dor.

Numai lângă sânu-ţi geniile rele,
Care îmi descântă firul vieţii mele,
Parcă dormita;
Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume,
Să-mi visez o soarte mândră de-al meu nume­
Şi de steaua mea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hâtrul bătrân

Floricică, floricea!
Când eram pe vremea mea,
Câte trei mândre aveam,
Cu tustrele mă iubeam,
Una-n deal şi una-n vale,
Una la mijloc de cale,
Iar de când m-am bătrânit
Fetele m-au părăsit,
Sui în deal, cine mă cheamă?
Moartea care-mi cere seamă?
Dau în vale, cine-mi râde?
Moartea care mă cuprinde?
Pomul dacă-mbătrâneşte,
Pune-i paie de-l pârleşte.
Omul dacă a-mbătrânit
Fă-i sicriu de odihnit.
Vai de dânsul! vai de el!
Când e omul tinerel,
Lesne-i vine a gândi
Cât pământul c-a trăi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem sub sticlă

frunze late cât marea
îngălbenite de vârstă
cad pe tăceri

ochii obosiţi de verde
trec peste păduri
în culori

fetele se închipuie mari
prin germinaţia seminţei
în pântecul negru

toamnele se culcă pe gândul
înrămat în peretele inimii
sub sticlă

cu suferinţa săpată-n carne
iernile trec peste râuri
viaţa curge la vale

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de anemic

În cupa verde-a văii,
Noaptea se topeşte rece şi degrabă,
O boare răcoroasă, dar prea slabă,
M-a trezit prin uşa deschisă a odăii
Lumina limpezită-a zorilor

A început să piuie sfios şi cristalin în luncă.
E timpul minunat de muncă.
Cu toate că şoseaua doarme încă
Sub plapoma greoaie de praf neînceput,
Pe sub stâncă
Au şi pornit spre munte potecile înguste.
Se-ntinde-n mine proaspătă viaţa
Mi-s gândurile sprintene.
Ca mersul de lăcuste,
Şi sângele înviorat mi-aleargă-n vine

Cum şerpuie, prin ierburile mărunte,
Apa de şuvoi.
Soarele se urcă poate dincolo de munte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aşteptăm Isus venirea

Ţi-aşteptăm Isus venirea

Doamne jos pe acest pământ

Iarăşi să ne dai iubirea

Să trăim neprihănirea

Mire drag şi Mire Sfânt

.

Te aşteptăm Isus să vii

Să schimbi viaţa asta-n care

Noi privim spre veşnicii

Căci noi Domn te verm să fii

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e îngâmfare, ci autoapărare când alegi sub soare cât să vorbeşti, ce subiecte să ocoleşti, cu cine să vorbeşti şi să te însoţeşti pe ale vieţii forestiere căi şi sinusoidale văi.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimite-i, Doamne, bucurie

Trimite-i, Doamne, bucurie
Acelui ce-n arsura verii
Robit de-adâncă sărăcie
Străbate târgurile ţării.

Acelui ce din întâmplare
Priveşte umbrele grădinii,
Verdeaţa văilor în zare
În strălucirile luminii.

Căci nu pentru a lui primire
Umbroşii pomi-n verdeaţă cresc,
Nici pentru a lui răcorire
Cişmelele în sus ţâşnesc.

Peşteri frumoase, ca prin ceaţă,
Privirea lui degrabă vede,
Şi rouratica verdeaţă
Nu-i curmă arzătoarea sete.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... când am venit pe lume
totul îmi părea real
şi sânul mamei
şi lăpticul ei oval
azi nu-i mai mult
mămica pe pământ
azi viu mă culc
mă voi trezi frâmânt...
azi cerul nu mai este albăstriu
în ochii mei ci numai cenuşiu
de când şi taica-n simplitate de sicriu
s-a dus pe drum pe care nu se merge viu...
când am venit pe lume
timpul îmi părea un val
s-în braţul maicii lumea
valea cea din deal
azi tot mai des mă vreau
unde de-o viaţă sunt trimis
să stau la cald
acolo in... abis...

poezie de Iurie Osoianu (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de citire

O carte de citire e vatra strămoşească,
În care dorm de veacuri strămoşii, în morminte,
Citind, tot nu mă satur de slova românească,
În care-s încrustate aducerile-aminte.

Din Sarmisegetusa ajunge pânʼ la mine,
Emoţia întreagă a Daciei ferice,
Cu slovele de sânge, din vale de Rovine
Şi din Vaslui, din Putna, un clopot vorba zice.

Şi-au scris mereu viaţa cu fapte vitejeşti,
Strămoşii mei de veacuri, cei păstrători de vatră,
Ei sunt Călugărenii şi zid la Mărăşeşti,
Erau ciopliţi de vremuri, în amintiri şi-n piatră.

O carte de citire e vatra strămoşească,
În care dorm de veacuri străbunii în morminte,
Ce-aduc până la mine, prin slova-i românească,
Îndemnuri şi temeiuri, aducerile-aminte.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La paşti

Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi salciile-n albă floare
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.

Şi cât e de frumos în sat!
Creştinii vin tăcuţi din vale
Şi doi de se-ntâlnesc în cale
Îşi zic: Hristos a înviat!
Şi râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Şi-un vânt de-abia clătinitor
Şopteşte din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Şi pomii frunţile-şi scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea care creşte

Ploi de flori şi ploi de stele
Peste noi trec rând pe rând,
Cu miresme şi lumină
Îl primim pe Domnu-n gând.

În belşug şi-n sărăcie,
În mocirle şi-n icoane
Trece firul vieţii noastre
Cu virtuţi şi cu slogane.

Numai tu ca om, în tine
Stai cu Domnul, pui la cale
Rolul ploilor cu stele,
Urci pe culmi, cobori în vale.

Şi-n lumina-mpărăţiei
Unde ţara se-nnoieşte,
Pui armuri obişnuinţei
Sub o cruce care creşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!