Citate despre viață și zaruri, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la viață și zaruri, dar cu o relevanță mică.
Când noaptea-i nesfârșită și-i avară...
Se năruie o lume de visări
Acolo unde a-nghețat cuvântul,
Pe-ntinderi de pustiu, unde nici vântul
Nu mai aleargă vesel între zări...
Și zâmbetul s-a sfărâmat în valuri
În marea-nfuriată a tăcerii,
De stâncile tăioase-ale durerii,
Când soarta ne-a jucat hain la zaruri...
Să așteptăm lumina e-n zadar;
Când noaptea-i nesfârșită și-i avară
Și ochilor le-a stins speranța iar
Viața... a rămas o simplă gară
În care timpul trece și-un acar
Semnalizează trecerea-i amară...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă
viața mea e mai mult decât cântecul zorilor
am jucat la ruleta norilor sumbri
sau la un tarot al stelelor târzii
gustând lumina ca pe un refren al soarelui
mângâindu-mi trupul și norii s-au limpezit
și zarea e calmă
ca o șoaptă de dragoste spusă la urechea iubitului
mama vine și-mi aduce liniștea și mă învelește
în cântecul păsărilor dintr-un ceasornic
al zilelor și nopților mele
alungă umbrele și le închide în clepsidră
fii tu, dragul meu,
zarul acesta câștigător
iubește-mă
poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exiști
închid uși
mă încui în ieri și-n urmă zile
clipe-mi sting lumini
număr chei
rătăcesc amintiri dinspre viitor
descuie-mă în tine
cu răbdare într-un alt mâine
opaițul inimii îmi alungă umbre
încăperea mea nu are margini
nu pot
cuprinde singur pereți de viață
masa din mijlocul meu
ține încă zarurile
rostogolesc nebune destinul
o față se oprește spre viitor
tăcerea-n mine fumegă
mă ard-n cărbuni
prin vine-mi curge timpul
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada omului cumsecade
Mi-a plăcut un fel de om în viață,
Lui îi scriu azi una din balade,
Celui ce n-a fost nicicând paiață:
Mi-a plăcut de omul cumsecade.
L-am găsit la greu și la nevoie,
Poate-nsingurat și el ca mine,
L-am găsit și marțea și-ntr-o joie,
I-am citit în ochi luciri de bine.
Dar l-am prins pe om și-n veselie,
Am ciocnit atunci cu el paharul;
Poate chiar o tainică regie
Aruncase peste noi cu zarul.
Ne spuneam "Salut și numai bine!"
Când ne despărțeam spre zări opuse,
Și simțeam cum mulțumiri de sine
Îmi creau, nervos, un fel de tuse.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În arșița nopții
Îl văd pe Blecher chinuit în corset,
cu dureri în mușchi, articulații, oase.
Are forța de a visa.
Nimic nu-i seamănă.
Pentru el zarurile au fost aruncate din naștere.
Viața este un joc obligat.
Ce sens are celebritatea pentru el?
Există progres în artă?
Nici vorbă. Fiecare artist este un Narcis.
Dar nu trebuie să-și trădeze egolatria.
Abstinența la orice,
când nu este motivată intim,
devine o cauză a morții.
Orice tren care aduce moartea este în orar.
Când Dumnezeu este mort, orice este posibil,
hulitorii nu mai există, dușmanii vieții devin prieteni.
Păsările coboară pe pământ,
dar nu pot lua cu ele decât o pradă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de timp
dincolo de oameni
dincolo de timp
pân" la epuizarea răbdării
în spațiului îndoit în întuneric
praful cu viruși se leagănă în aer
zbaterea devine zadarnic gest
și singur te pierzi în umbra unei cruci
în ziua de azi fără mâine
se împart felii de viață de viruși nelucizi
genunchii se coboară-n rugăciune
de nicăieri nu vin speranțe nici iluzii
și totul se zidește între porți
purtăm stigmate de târziu pe frunte
și aruncăm cu zarul căzuți într-un infern
o Doamne am uitat și nu mai ținem minte
ce-a fost mai înainte
dar am păstrat cuvinte de dor și de amin
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de...
Atât de fragilă-i fericirea,
E ca și un fir de ață,
Dacă se rupe, îl înozi
Și o iei de la capăt. Atât de neprevăzută- i viața,
Ca și când ai merge pentru prima oară,
Cazi, te ridici
Și mai încerci o dată. Atât e de nedrept,
Când dai cu însăși viața, piept
Și-i afli fețele cele mai ascunse
Și colțurile cele nepătrunse. Atât e de firav,
Nisipul din clepsidră,
Timpul curge în derivă
Și nu se oprește,
nici măcar o clipă. Atât de efemer e totul,
Când ai toți pionii, se termină jocul.
Dacă ai putea, să te întorci la start,
Însă, zarul a fost deja aruncat.
Să schimbi regulile,
Să joci după un alt plan.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi iau...
Să-mi iau cu tine nuntă și munți de-ngrijorare,
Că nu ne vin mesenii ca vinul să-l înceapă
Și nu ne joacă-n horă, cămașa, soacra mare,
Când sfinți-n calendare o să-l prefacă-n apă.
Să-mi iau cu tine-o sută de vieți la întâmplare
Să le-aruncăm la zaruri până-n a suta groapă,
În locuri cu verdeață, ca bonus fostul papă
Ce va cânta prohodul, în cor cu bocitoare.
Să-mi iau cu tine lună și să o-ngrop în miere
Și roi cu roi, albine s-o-nghită pentru noi.
Să vină șerpi pe limbă cu merii plini cu mere,
Eu urc în beci cenușa și paiele-ntr-o joi.
Să nu fie nici suta ci ultima-nviere.
Să-mi iau... Nu iau nimica! Doar vorbele-napoi.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne mor prietenii
Aud iar voci pe scena ce devora destine,
Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor,
Văd rătăcind trei stele prin zare cenușie,
Cu inimile triste, vorbind de moartea lor,
Și simt cum vertical vibrează-n cor poeții,
Sub cerul vlăguit de-atâta imprudență,
Pășind printre fantome, pe coridoare sumbre,
Zâmbesc nepăsători spre noua existență.
Îngenunchind cuvinte sub tălpile de sănii,
I-au râs în față morții, poetic, mai mereu,
În ritm de tarantela, acum fără vreo teamă,
Se plimbă-n nemurire, doar ei cu Dumnezeu.
Au strâns, aici, în inimi, puține anotimpuri
Și-un dor mă amăgește la modul singular,
Recidivând cuvinte își vor urma destinul,
De-atâta disperare căzând rectangular.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minunea
E minunea ființării, când flăcările inimii se fac scrum,
Constat, că arderea mea nu produce vreo schimbare,
Între viață și moarte, moarte și viață, între aici și acum,
Sunt singurul om ce simultan iubește și iubire nu are.
Minunea apune, veghează -al minții trecut doar azi,
Declară, conduce, respiră -n eruperi monotone
De tainice-aprinderi, făclii, doruri albind pe-obraz,
Pe care, Doamne, nu le bănuiam, că sunt proni(i)...
Minunea mă contrariază, le acceptă pe toate, domoală,
Durerii năvală dând oriunde -aș fi tins a mă regăsi,
Cu certe zaruri de viață, luminând starea monahală,
Respir veșnicia din trecut, prin care omul nu poate păși.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecu moartea prin mine
Trecu moartea prin mine,
Mă lasă-n pace,
Pășesc printre ruine,
Cu carapace,
Ca o țestoasă mă simt,
Doar creierul umblă,
Ca-ntr-un tablou de Klimt,
Mai fac o tumbă,
Scoate limba la mine
Cine vrea, cine poate,
Nu mă plâng, nu mă ține
Nici viața în rate.
O, zile, voi zile de teamă
și de speranță, capete
de regi decapitați,
ore, picături de sânge
regesc, nimeni nu știe
unde-i regatul dispăruților atlanți.
Mâini ce semnează
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul VI
Când sparg un joc de zar, cel ce-a pierdut
rămâne trist și-aruncă singur ținte
și trist repetă cum ar fi făcut;
cu celălalt merg toți, care-nainte
și care-n urma lui, și, dându-i coate,
din lături altul îi aduce-aminte.
El nu stă-n loc, ci-ascult-ale lor toate,
iar cui îi dă se mântuie de el
și scapă de-mbulziș astfel cât poate.
Așa-ntorceam eu fața-n desu-acel
popor sosit, spre toți de lângă mine,
și-așa, prin promisiuni, scăpam la fel.
Și pe-aretinul cel de mâni haine
ucis, de Ghino Tacc', aci-l văzui
și-acel ce-n goană se-necă-n rovine.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfinții Crăciunului
Sfinții Crăciunului
autor: Alin Ojog
Aș vrea să vă privesc în raiul împărătesc
Pe cei ce vă numiți, creștini mult preaiubiți
De Cel ce v-a dat viață, ce tot vă ține-n ceață
Să vă găsiți cărarea, să vă scăldați in marea
Plină cu prețioase daruri, amăgitoare zaruri
Degrabă o să mergeți cu sete să culegeți
Pierzând chemarea Lui, blândețea Fiului
Cântând cu toții-n silă, pătând cu sânge-o filă
Cu numele Lui, magia cerului
În aburi de alcool, în capul vostru gol
Din nou cânta colinde, lumina ce se-aprinde
Va fi stinsă de zor, de demoni veniți în zbor
Intrându-vă în gânduri vor sta în hoarde rânduri
Iar El cand se va naște nu vă va recunoaște
Veți fi doar praf în vant, o mână de pământ.
poezie de Alin Ojog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
George Gray
Am contemplat de multe ori
Marmura care a a fost sculptată pentru mine
Un velier cu pânzele strânse acostat într-un port.
Într-adevăr, el nu reprezenta destinația,
Ci viața mea;
Pentru ca mi-a fost oferită dragostea și eu am ezitat gândind la deziluzie;
Tristețea a bătut la ușa mea, dar mie mi-a fost teamă;
Ambiția m-a chemat, dar n-am îndrăznit să arunc zarurile,
Deși în tot acest răstimp doream ca viața mea să aibă un sens.
Acum știu că noi trebuie să ridicăm, desfășurând, velele
Și să ne prindem în vânturile destinului
Spre oriunde acestea ar conduce nava.
A căuta un înțeles în viața cuiva poate sfârși în nebunie,
Dar viața fără sens este tortura
Neliniștii și a dorinței fără contur
Este nava tânjind către mare și totuși temătoare.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pumn de vorbe galbene
șirul clipelor se-nșiruie nopții
dureau falangele de-atâta scâncet
doar clape de pian înțeleg atâtea
de ce frunzele cad
ca și un pumn de vorbe galbene?
pentru că vântul se-mbracă-n petale
veștede de-atâta ploaie de-ar plânge norii
destul că-n gri veșminte
s-ascund atâtea idealuri
restul muntelui l-am sfărâmat
și-n pumni am doar țărâna
pentru că rănile mă dor și-n sânge
nu mai sunt de mult nici măcar leucocite
de vreau să rup trecutul ca pe-un vreasc
este pentru că s-au uscat pe ceas atâtea
trecute fapte și-n joc încă sunt zaruri
le țin strâns în palme și-mi chem destinul
să vină-n puncte înșirate unul câte unul
și pentru că am din nou lumină-n viața mea
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rutină
să te lovești bezmetic ca fluturii de lună
fără niciun scop prinși în efectul de pendulă
ca insectele din capcana luminii de bec
viața noastră avea un singur anotimp
și o singură noapte și nimeni nu știa de ce
apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
așa că ne turnam vin în borcane de sticlă
și povesteam
ce am fi vrut să ni se fi întâmplat
mai toți am fost prinți apoi milițieni șoferi
oameni fără noroc jinduind noroc
doar fiul tatălui meu nu am fost
tatăl meu a avut o fântână
era cea mai adâncă și limpede din sat
până într-o zi când a venit un străin
i-a dat doi lei
și a plecat cu fântâna în spate până sus la deal
tatei i s-a părut că străinul e de pe altă planetă
mai știa și că pe Marte nu e apă neam
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o pianină dezacordată
(cu zaruri măsluite)
va fi un ospăț sideral iubite în pielea ta violetă
a trăi și-a iubi cu piroane ruginind în visele noastre
se trece ora de-a lungul brațelor ca o moarte distilată în sânge
de prea mulți oameni am mâinile ude
și mi-e frig
frâu de ape inorog în artera pământului îmi pasc singur rănile ca pe stele
în orb se tastează claviatura vremii sub pașii noștri aseptici
nu se vrea să se vrea
mâinile nopții grele de absențe ne dor
încătușată în burice lumina îngheață
de la tribună țipăm cât de vast ne e spațiul în care încap
toate galaxiile lumii
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici se aruncă zaruri
Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.
Poate nu chiar atât de singur,
dacă ține strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,
care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neștiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzește,
dar care strălucește în inima lui
și în inima mea, totuna
și focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viață
și care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
și tineri bărbați cu iarba în dinți
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrijelite în stâncă
Amețit între hotare, între cer și lutul vieții,
Sunt un zar jucat de soartă aruncat de toți pereții
Și las urme, invizibil, când ating scrâșnind cu dinții
Sentimentele, ce iarăși, mă pun în conflict cu sfinții.
Le zâmbesc, dar cu rușine... am noroc că nu mă ceartă,
Mă tot mir de-a lor răbdare, mă întreb de ce mă iartă,
De n-ar face-o, m-aș retrage înapoi în văgăună,
Fără apă, fără soare, cu o inimă nebună.
Și i-aș scrijeli pereții cu un vârf de piatră rară,
Ca să simtă, ca și mine, cum a fost ultima oară
Când acopeream cu gânduri urmele de supărare,
Impregnate toate-n suflet de moravuri prea ușoare.
Sap adânc, fără odihnă, spre lumina infinită,
Ca să schimb o nepăsare ce apare nedorită,
Din ceva ce-apasă chipuri adormite în suspine,
Într-un nou surâs ce poartă armoniile divine.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară
Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară, am
să cad în stropi mărunți pe acoperișul casei tale;
fiecare strop te va striga pe nume până când
îți vei aduce aminte cine sunt.
Stiu, vei rosti numele atâtor femei încât
privindu-mă mai apoi în ochi ți se va face rușine
dar dragostea este un lucru care ni se întâmplă
de mai multe ori fiecăruia.
Știu, știu, îmi vei spune că pe mine m-ai iubit
mai mult decît pe toate la un loc,
asa suntem noi oamenii avem întotdeauna
câte o minciună la îndemână pe care o rostim
de atâtea ori încât sfârșim prin a o crede.
Dar eu am să aleg să fiu ploaia ta doar
pentru o noapte, n-am să zabovesc mai mult,
vreau să trezesc în tine toate amintirile,
vreau doar ca rana de mine să îți rămână mereu deschisă,
eu vreau să fiu cutițul tu rana lui nevindecată;
n-am să mă sfiesc, va fi o noapte în catre va curge mult sânge.
Minte-mă, răscolește în tine adânc, sapă, zgârăie, scurmă, țipă!
[...] Citește tot
poezie de Valeria Iacob Tamaș
Adăugat de Valeria Iacob Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre viață și zaruri, adresa este: