visare şi încălţăminte

Dezbrăcat în faţa muzei

Ne acoperim timid privirea,
Ca ochii să nu se privească,
C-ar putea aprinde nemurirea,
Şi inimile să se îndrăgostească.

Te-am condus cu grijă prin ruine,
Prezentând totul ca pe o poveste,
Fără să ştii că te plimbi prin mine,
Şi tu cu tocuri călcai peste.

Ca un arhitect vorbeai,
Mângâind columnele rămase,
Şi făr' să vrei le reparai,
Le făceai din nou frumoase.

Sunt un haos, un dezastru,
Ţi se v-a spune cu nesimţire,
Dar în ochi tu mi-ai pus albastru,
Când i-ai îngheţat cu a ta privire.

[...] Citeşte tot

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce femeie surprinzătoare şi cuceritoare! În timp ce cauţi online modele noi de pantofi stiletto, rochii de sărbătoare, te uiţi şi după tipurile de motoare şi greutatea maximă a avioanelor la decolare! Când toată lumea face plajă şi baie la mare, tu te visezi fie la aeroport, fie înotând printre nori cât mai aproape de soare.

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inutile

Şi rochii şi pantofi
şi zarvă
şi final de adolescenţă
şi tu pauză
nicăieri
în noaptea
cea mai plină de stele
pe care voiam
să ţi-o dăruiesc.
Aş fi avut voie
în clipa aia astrală
să-ţi spun
cât de mult te iubesc.

Inutile toate poveştile
de-a stânga
şi de-a dreapta inimii mele
de atâta visare
am ajuns fără tine
cometă

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Deea_deea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am încălţat cu ziua de azi. Îmi strângea sufletul în căuşul palmei, cu brazda fină a întunericulului ca o rază stingheră îmbrăcată în lumina rumenă a zorilor. Mi-am strâns şireturile timpului, cu grijă, domol, ca nu cumva să-mi ating tălpile albe cu noroiul suferinţelor. Cândva au curs din ochii amintirilor, şiroaie adânci menite să limpezească urmele paşilor gravate pe drumuri anevoiase. De aceea, acum treceam agale printre gândurile vii, care roboteau harnic prin lumea mea aglomerată, ca un muşuroi de furnici. Azi vreau să-mi fie soare în suflet. Să-mi cânte visele şi să ma-ndrăgostesc de viată şi de misterul ei neînţeles. Să plecăm braţ la braţ într-o nouă aventură. Iar dacă se va lăsa peste noi amurgul, sau de-ar fi să rămân iar desculţă prin pulberea vremii, timpul mă va încălţa grabnic cu o nouă zi...

Andreea Palasescu (11 iunie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Africa

Deşertul gustă galben în gura mea
ierburi amare într-o vale strâmtă
ape subterane aşteaptă sub roci
ploaia ce va cădea peste 5 ani
la sud de cataracte

Iar noaptea: ocean albastru-negru
umplut cu sunete de nispuri mişcătoare
Cicade plutind prin aer
ca o respiraţie grea, un cânt cu gust de cenuşe
vibrează printre dinţii albi
un semn lăsat de vânt.

Undeva licăreşte Steaua Sudului
stau pe spate şi
ascult fascinat
bufniţa deşertului
în singurătatea ei
vârtej de vise uscate.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Grauenfels din Etnii, Naivul si Profanul (2018)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăul

Se vaietă românul că cică e furat
De hoţi externi, interni, extratereştri
Şi calcă în aceliasi străchini, regulat
Când ese să-şi aleagă Doamnele fereşte...
Se vaietă românul că cică e vândut
De douăzeci de ani de la cizmar încoace
Aevea visul celor proşti şi celor mulţi
S-a transformat într-o iluzie rapace...

Se vaietă românul că cică e trădat
De când se ştie că-i şi el o naţiune
De domnitori, de regi, de preşedinţi de stat
De toată scârboşenia din lume

Se vaietă românul că -s ruşii vinovaţi
Bulgării, nemţii, ungurii, evreii
Şi după cea călcat în propriul rahat
Şi-l pune cu mândrie-n fruntea Ţării...

E numai vaiet de la Tisa pân-la Nistru

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul care nu doarme

În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amuşină şi dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni şopârlele şi vor muşca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbeşte să iasă-n stradă va întâlni la colţ
pe incredibilul aligator care-aşteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.

Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineaţă a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemaţi câinii.

Viaţa nu-i un vis. Atenţie! Atenţie! Atenţie!
Cădem de pe trepte pentru a mânca ţărână umedă
sau ne căţărăm pe tăişul cuţitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile

[...] Citeşte tot

poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefaţă

Prin ce ţinuturi rătăceşti
Pribeagă?
În care grotă din poveşti
Ai hibernat – o vară-ntreagă?

O, Muza mea cu nasul mic
Şi coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângă mine?...

Ţi-am prins în părul inelat
Vreo floare artificială?
Te-am ofensat
Cu vreo metaforă banală?

Ori mi-ai bătut vreodată-n geam
Şi, spionând perdeaua trasă,
Te-ai supărat că nu eram
Acasă?...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hannibal Lecter: Ştii cum arăţi în ochii mei cu geanta ta bună şi cu pantofii ieftini? Arăţi ca o ţărancă. O ţărăncuţă cizelată, ambiţioasă şi cu puţin bun-gust. Buna alimentaţie ţi-a mai întărit oasele, dar tu te tragi din nişte sărăntoci, nu-i aşa, agent Starling? Şi accentul acela pe care încerci cu disperare să-l ascunzi: accent pur de Virginia de Vest. Ce este tatăl tău, dragă? Este muncitor în mină? Duhneşte a lampă? Cât de repede te găseau băieţii... toate acele pipăieli obositoare şi transpirate de pe banchetele din spate a maşinilor... în timp ce tu doar puteai să visezi că pleci... oriunde... că ajungi tocmai până la FBI.
Clarice Starling: Puteţi vedea multe lucruri, doctore. Dar sunteţi atât de puternic încât să îndreptăţi această percepţie profundă spre dumneavoastră? Ce spuneţi? De ce nu vă uitaţi la dumneavoastră şi scrieţi pe o foaie ce vedeţi? Sau poate vă este teamă.

replici din filmul artistic Tăcerea mieilor, scenariu de Ted Tally, după Thomas Harris
Adăugat de Butnariu Iris Paula
Comentează! | Votează! | Copiază!

1859...

Alexandru Ioan Cuza
Om de seamă, Domnitor,
A înfăptuit Unirea
A două ţări într-un popor.

Azi sărbătorim cu toţii
Acea sfântă zi în care,
Am învins păgânii, hoţii
Şi-am unit două popoare.

Cei cu inima română
Azi se vor unii în horă,
Luându-se mână de mână
Mamă, tată, frate, soră.

.....................................................

Suntem fiii scumpei noastre ţări,
Mereu mândrii de al nostru sânge,
Luptăm şi goi şi fără de încălţări,

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan Isac (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis sau aieve

Gândul dus... doar tresar! Ce-i privirea sfioasă,
Silueta, pe aleea în penumbră, spre casă?
Cântec ritmic- de dans de sanda cu toc înalt-
Asortat în delir, la "deux pieces" elegant?

Totul pare aievea, într-o eră a maşinii,
Incapabilă încă, să străfulgere inimi.
Să mă închin, spre suavă, de înger făptură
Ce păşeşte plutind, se cufundă-natură?

Corpul, drept ca fuiorul, impecabil, înalt...
Mijloc strâns în taior, totuşi larg, tolerant...
Pas de undă, în pendul, dinapoi înainte;
În avansul Eteric, ne oprit... Doamne sfinte...

Doar cobor cu privirea... Fusta liră, elixir,
Copiind lungă coapsă, acoladă în potir,
Glezne fine, prelungi, ce se înalţă în gambe-
Ce fragile, ce drepte, ca picturile-n stambe-

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eseu fără temă

Câţiva pantofi, vreo câteva sacouri
Şi trei şireturi de adidaşi rupţi,
Un papion de gală şi tricouri,
Mai fac dovada anilor abrupţi.

Un pumn de poezii şi epigrame,
Eseuri fără rost şi cititori,
Lansetele cu crapi de kilograme
Şi-un manuscris cu vechi stpânitori.

Se-aşterne praful şi uitarea nopţii,
Pe lumea mea de vise şi iubire,
Iar viaţa nu mai e mare scofală,
Ci doar Golgota mea de răstignire.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covorul magic de cărţi

dedicat Melaniei Cuc

poetul îşi puse cărţile
scrise, chiar de el, la picioare;
împreună formau un covor
pregătit, prin lume, să zboare.

apoi le spuse şi celorlalţi:
-veniţi, e un covor fermecat,
dacă ştiţi pe de rost un poem,
va va duce spre locul visat.

ceilalţi au venit, dar tăceau,
privind spre covor cu regrete,
nu ştiau nici măcar un cuvânt
chiar de-aveau mobil şi... tablete.

iar câţiva, de frustrare-au călcat
pe covor, ştergându-şi pantofii;
nu aveau nevoie de pilde,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea (10 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?!

ce versuri grele şi limbaj de plumb
aşterne pana mea pe molcuma hârtie
o ţară se preface că nu ştie
de ce nu tac ca mortul în porumb

al doilea sfert de veac icneşte vag
ca un ţăran trezit din crâncenă beţie
dar care-i în deplină armonie
cu primul sfert bătând acelaşi prag

cum de-am crezut în moldovenii mei
cum de-am putut să-i cred în libertate
chiar dacă totul e aici pustietate
cum de-am crezut în falşii Moisei?!

şi cum de-am îndrăznit să nu mă dau profet
când toţi sorbeau izvorul prorocirii
ce-l revărsau titanii neamului şi firii
cei care-s astăzi la cheremul unui proxenet?!

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă mori din iubire
ea se-neacă în plictiseală
cu părul ei negru alungat
din ochii verzi cu regularitate

dacă mori din iubire
poţi să devii etern într-o cronică
pe care o poate ea citi aşteptând
băiatul care aduce pizza

dacă mori din iubire
ea visează că se plimbă
cu iahtul sub luna strălucitoare
pudrându-şi nasul discret

dacă mori din iubire
ea o zâmbească trecătorilor
cuceriţi de frumuseţea picioarelor
care poartă pantofi negri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existăm, atât

o cută se zbate, sălbatecă
sapă cu lumină
brazde de timp în jăratec de trup
se aprind şi-n flăcări mă dor
beţe de chibrit prinse-n irişi
ard clipe
te gândesc prin dor
există scântei şi-n frunzele mele
toamna arde-n pământ spre primăvară
uitarea mă păcăleşte-n suspine târzii
copacul există şi îşi plânge fericirea
uitată în amintirea unei priviri
de colţ
umbra ta parcă doarme
braţul rezemat arcuit în alb, dezgolit
suspină şi lacrimi se preling
într-o firindă de vis când tu citeşti plutind
atâtea litere nescrise
din pădurea vieţii, prin tine un necuprins
sunt trist

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul

Azi scriem poezia pe mari bucăţi de pâine
arta-i maşinăria de curăţat cartofi
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine
actor retras ca melcul în pantofi.

Iată cum din teroare pianul spală rufe
şi sar din pieptul nostru cameleoni de preţ
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere şi dispreţ.

Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă
cum calcă pacea beată pe morţii din tranşei
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.

Tu care-ţi pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjeşte hazardul roz şi chel
tu care mori de noapte şi mori de fiecare
porţi viermele în palmă ca pe un scump inel.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

200 de ani...

200 de ani ne târâm pe sub cer
cu bocancii de plumb şi cătuşa de-oţel,
200 de ani între zbor şi mormânt
cu ochii-n pământ, dar cu dorul fidel...

200 de ani cu-al răbdării cuţit
în gâtleje înfipt, să nu cerem dreptate,
200 de ani... un infern răstignit
pe izvorul luminii, să nu vrem libertate...

200 de ani prea orfani de o mamă...
Ce aşteaptă cuminte să-i revină copii,
200 de ani îndopaţi cu sânge, ca vamă,
din iubirea de frate, ce ne scrie la vii...

200 de ani cu-n vis orb, de-ntregire,
Doamne, nu ne minţi, că mai suntem inapţi!
200 de ani prea nedemni de iubire...,
atunci daţi-ne otravă, de ne ţineţi de fraţi!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un pas mai aproape de cer

Pământul – îşi ia cu regularitate înapoi –
tot ce din trupu-i a fost zămislit:
cocioabe, palate, zgârie nori –
şi nu în această ordine...
şi lutul celor care...
cu mână vrednica – le-au ridicat –
spre a fi cu un pas...
mai aproape de cer.

Naivă şi zadarnică trudă!
Cerul este atât de înşelător!
Undeva... la orizont – pare – că se uneşte
cu Pământul.
Acolo, toate visele prind aripi
şi pot zbura – spre slava împlinirii!

Darnic şi rodnic este Pământul
pe care-l strivim făra urmă de resentiment...
cu tot ce ne stă în putere şi putinţă:
piciorul încălţat cu opinci

[...] Citeşte tot

poezie de Valery Becart
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia arhetip, femeia fără timp

Într-o linişte apăsătoare,
cu privirea aţintită spre soare,
pleoapele timpului mângâind,
trăieşte-o femeie atemporală,
orizonturile intangibile jinduind.

Cu pantofi albi de singurătate,
traversează cu abilitate
secole căptuşite
cu copaci zidiţi în imortalitate,
mestecând pâinea tranşeelor
şi-mpărtind visele colinelor.

Seară de seară,
cu cenuşa viselor sale vorbeşte,
mintea-şi împinge dincolo de lună
şi cu privirea unui săgetător străpunge
limitele unui cer adormit în lagună.

De câtă pâine va trebui încă să se lipsească

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!