visare şi vârstă

Vârsta de 20 de ani e pentru oricine perioada în care te agiţi: să-ţi găseşti locul de muncă la care visezi, să-ţi faci un nume, să înveţi să te întreţii din ceea ce câştigi, să ştii cât mai multe lucruri cu putinţă.

citat din Olivia Wilde
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram de cincisprezece ani când meşterul care zugrăvea biserica de la Zamfira m-a luat cu el să-i fac sfinţii de la catapeasmă. Acolo am cunoscut o fetică tot aşa, cam de vârsta mea. Foarte frumoasă. Avea nişte ochi mari, albastri şi-n toată figura o expresie dulce, de-o cuminţenie îngerească. Şi nu ştiu cum, că ne-am pomenit prieteni. Seara, când isprăveam de lucru, ne-ntâlneam în grădina bisericii. Era vară, linişte, frumos ca în vis. Şi ne primblam alături, ţiindu-ne de mână, şi nu ne spuneam nimic. Da' eram aşa de fericiţi, cum numai la vârsta aceea poţi fi. Când ne despărţeam, ne strângeam de mână, ne şopteam încetişor: "Noapte bună" şi ne dam întâlnire pe a doua zi, tot la ceasul şi în locul acela... Ea era pentru mine tot ce făcuse Dumnezeu mai frumos pe lume. Şi nici nu mai puteam gândi altceva.

citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infatuare

Îmi sunt contemporan - şi mi-e de-ajuns:
Întregul paradis în mine-ncape.
Nu-mi pot fi întrebare, nici răspuns,
Dar, uneori, simt că-mi sunt prea aproape.

N-am decât vârsta gândurilor mele,
Nu pot îmbătrâni decât c-un vis;
În mâini port un buchet de asfodele
Şi-n ochi - un ev de fum şi-un zeu ucis.

Pot foarte bine să rămân închis
Şi să mă zbat între oglinzi rebele,
Multiplicat în orice gând proscris,
Murind la fel în orişicare piele...

Doar uneori, cum mă răsfrâng în ape,
Dar nu-mi pot fi-ntrebare, nici răspuns,
Pricep - când paradisul stă să-mi scape -
Că-mi sunt contemporan de nepătruns.

poezie clasică de Romulus Vulpescu (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visându-l pe Li Bo (2)

Nori plutesc pe cer întreaga zi;
călătoria unui pribeag care nu ajunge niciodată la destinaţie.

Trei nopţi la rând ai fost în visele mele;
fiind prietenul tău, îţi ştiu felul de a gândi.

Declari că plecările tale sunt întotdeauna împovărate de tristeţe,
iar venirile, anevoioase;

Râuri, lacuri, o mulţime de valuri;
îţi e teamă să nu se răstoarne barca.

Ieşind pe uşă, îţi scarpini capul alb
ca şi cum viaţa ta nu mai are nici un sens.

Cei bogaţi şi cei cu funcţii înalte umplu capitala,
în vreme ce tu, părăsit, eşti alungat şi plin de griji.

Cine spune că uşile paradisului sunt larg deschise pentru toţi?
Înaintând în vârstă, devii doar o pradă mai uşoară.

[...] Citeşte tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul Îngerului

Un înger drag mi-a apărut în vis,
M-a luat de mână, şi mi-a spus:
"Viaţa nu e întotdeauna ceea ce pare,
Nici pe oameni nu-i cântări după înfăţişare:"

Mama m-a luat de mână
Şi mi-a şoptit:
"Te voi conduce în locul unde visele sunt vii
Închide ochii şi inima-ţi deschide,
Pe tine te vei redescoperi "
Ea m-a condus prin Întuneric şi Lumină,
În brâul curcubeului învăluită, calm-senină.
Fiecare culoare e un vis ce se poate împlini,
M-a condus aievea printre galaxii
Apoi am ajuns într-o grădină
Mângâiată de o boare divină.
Mama mi-a spus cu vorbă blajină:
"Admiră copacii şi florile,
Miroase şi gustă din roade"!
Am privit, am mirosit, am gustat,

[...] Citeşte tot

poezie de Floarea Cărbune (26 martie 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentele noastre

O inimă plânge în cuvinte,
o amară constatare sau un dulce avertisment
ameţitor ca şi un lucru amânat de teama riscului
de a te risipi, din prea multă plăcere.
Ai grijă de visele tale
şi nu uita de frumuseţea nopţii!

Pe unde treci îţi laşi amprenta,
un timp trăit împreună, perle sub valuri,
un semn, nufărul deschis în palme,
un talisman ascuns în suflet,
o hoya albă care-mi vorbeşte în locul tău,
roua de pe flori înşirată pe lanţul de la gât
şi dulcele emoţiei rodiului înflorit.
O lume de poveste risipită în ochi cu mare dăruire!
Ce mult contează să rămâi cu un semn,
vibraţia dispare abia atunci când se vindecă
locul marcat de emoţie!

Chiar dacă nu eşti aici, poţi schimba ceva în bine,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar viaţa aceasta complet fericită n-a ţinut decât o vară. Toamna, ne-am dus la Roman cu mama mea, care avea să nască; cu moşul meu, care-şi tăiase două degete la un ferăstrău mecanic. În acea toamnă, a murit mama mea. Mi-aduc aminte ca prin vis de dânsa bolnavă, dar ţin minte foarte bine cum era întinsă pe masă, moartă, cu lumânări la cap. În zilele cât a stat moartă acasă, uneori plângeam, dar uneori mă jucam de-a ascunsul cu nişte băieţi şi apoi iar plângeam. Fericită, dar crudă şi egoistă vârstă! Întotdeauna mi-aduc aminte cu displăcere, parcă cu un amar reproş pentru mine, că atunci m-am jucat! Niciodată, niciodată n-am dat mamei mele a mia parte din ce mi-a dat ea! Pentru ce s-a născut ea, pentru ce a trăit? Sunt milioane de fiinţe care au avut soarta ei şi pe care nu le ştiu. Dar ea, fiindcă mi-a fost mamă, în mintea mea are un loc unic şi întâmplarea ei e un lucru extraordinar pentru mine. Orice viaţă e un lucru extraordinar pentru cineva -- şi nimic, absolut nimic, pentru alţii!

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea dumitale m-a emoţionat, fiindcă prin ea m-am văzut pe mine însumi la vârsta de paisprezece-cincisprezece ani, în cenuşia Lima de pe vremea dictaturii generalului Odria, entuziasmat de visul de a deveni cândva scriitor, dar şi deprimat la gândul că nu ştiam ce să fac pentru asta, de unde şi cum să încep a cristaliza în opere literare acea vocaţie pe care o simţeam ca pe o poruncă de neamânat: să scriu povestiri care să-i încânte pe cititori aşa cum pe mine mă fermecaseră cele ale scriitorilor ce începuseră să-şi ocupe locurile în panteonul meu particular: Faulkner, Hemingway, Malraux, Dos Passos, Camus, Sartre.

începutul de la Scrisori către un tânăr romancier, I. Parabola teniei de Mario Vargas Llosa (1997), traducere de Mihai Cantuniari
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai trăiesc, bătrâna mea măicuţă,

Mai trăiesc, bătrâna mea măicuţă,
mă apropii tot mai mult de vârsta ta,
eu pe tata l-am lăsat de mult în urmă,
ar putea să-mi fie fiu cumva.
Am trecut prin multe ca şi tine,
bine este că nu le-ai ştiut,
parcă văd cum dădeai fuga, temătoare,

întrebând ce s-a-ntâmplat, ce m-a durut.
Şi mi-e dor de sfaturile tale,
le-ascultam zâmbind, nu le urmam,
tu vedeai în ochi-mi nerăbdarea,
împreună ne opream, zâmbeam.
Niciodată nu pierdeai umorul,
moartea însăşi s-a sfiit când mi te-a luat,
mai trăiesc bătrâna mea măicuţă,
tu auzi în vis cât te-am chemat?
De ne-om reîntâlni în altă viaţă,
liberaţi de ce şi cum, mustrări,
ai răbdare, am să vin ca de la şcoală,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în leopardă (fragment)

Sobroe algoa dooy toe founod...
Sobroe algoa dooy toe founod woo oon toe Negaru Hora urboe revoulud finoe wilot
entroe toe twoe toe sarah dogarasbasmahi aroe
toe strearom prapoi rabarago oftanod hatun vehon ion marring sculoest simprope uneor adaru iot soelof
anod dalar habai pirtoe guepasarah comienco smalol ynggggoe voas
woa foot coon oo arbar carbe
delanot vinwid serpantis especat sabroe toe goo intoo doas cotts fidusan gresseru
Horas umasars alisois ando hodoras minoes cordaran pergasaneîn timp ce leoparzii în vârstă de 50 de ani încarcă sexul ca pe o armă de vânătoare (...)

osul de balenă vrăjit m-a părăsit l-am pierdut az-noapte în visul meu carnasier

am să-l pândesc pe marele preot şi după ce îl voi mânca într-o reculegere gravă voi trece pe loc la creştinism

şi sfărâmându-mi carnasierii voi renunţa pentru totdeauna la tine la Vosgi şi Amazon voi renunţa
la pene la arşice din linx la perturbare
sperând s-ajung cu timpul profet al zebrelor fecioare
într-o perfectă armonie cu sexele glunat asirmi (...)

poezie clasică de Virgil Teodorescu (1940)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţământ liber (lui Diodor)

Dacă ai porni spre mine-n vis, în noaptea aceasta
Ne-am fi unit în poezia comună.
Astăzi când sufletele au strigat lumina.
Iubirea mea, vom retrăi acel vis
Prin recitarea poemelor albastre
Iar hârtia va fi doar un confesor al sentimentului pur.
O mâna şi un foc al adierii inimii
În căutarea frumosului şi visului
Voi visa cu foc şi cu impulsul revederii,
Dincolo de necuvintele din noapte
Inimile noastre este o adiere a inimii deşarte,
O ridicare la al păcii confluent.
Vârsta mea este prinsă-n straie de sărbătoare
Nu se desprinde de flori şi paiete viu colorate
Stau la bine şi la greu... la tine-n gând
Oricând voi adânci acel mag de respiro
Iubirea nu are bariere...
Ea doar trăieşte şi se retrage
Rămânând o frumoasă clipă a unirii simţămintelor libere.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul oceanului pe vreme de război

Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Faţa lunii calmă,-învelită-n argint şi-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.

Chiar acum, momentul e plin de freamăt şi de viaţă,
Înmiresmat de briza serii şi-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără şi îndrăzneaţă.

Şi, totuşi, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roşu-atroce.
În faţa lunii, ca un afront, un nor obscen şi gri foarte
Se-înalţă de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor – feroce.

Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea şi viaţa curg amestecate!

[...] Citeşte tot

poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

I

Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacă
Ochii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcerea
Şi să vorbească pentru ei.
Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţii
Şi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze
Noaptea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj prin vis paradisiac

vise renasc din cenuşă ca pasărea Pheonix
să simt iar paradisul aproape de cord
mă desfăşor în viaţă cu credinţă de onix
revelaţii mă umplu de la Sud la Nord.

cântecele vârstei şi iubirii sunt scrise
în sufletul meu îndrăgostit de vers
sunt în voiaj prin lume pe drumuri permise
Dumnezeu mă ocroteşte de înger pervers.

căzută-n contemplare descriu peisaje
de o frumuseţe rareori întâlnită
razele prietene ning peste mine miraje
cuprind şi frenezia din lumea infinită.

cu gânduri albastre fac adesea voiaje
printre stele. sete metafizică desţelenită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori luna iulie ajunge pe la mijloc şi, în oraşul de provincie dintre dealuri, serile de vară sunt calde, deloc sufocante, mă gândesc la Claudia. Intervalul de vârstă pe care-l credeam la margine de lume a devenit extrem de palpabil, iar visele nu ştiu dacă mai pot umple o noapte întreagă. I-aş povesti că lucrurile despre care ne imaginam noi că vin de la sine n-au prea făcut-o. Că, de fapt, nimic nu "ţi se întâmplă" fără luptă şi fără să-ţi doreşti tare, mai tare decât alţii. Că oamenii acţionează după cum sunt construiţi şi te pot dezamăgi, unii chiar de mai multe ori. Că mai ascult încă Nirvana, chiar dacă nu reuşesc întotdeauna să am curaj, răbdare şi timp. Şi, uneori, uit că cea mai mare fericire din lume este să fii sănătos.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cabina de probă a viselor

Azi am navigat într-un submarin, unde controlorii erau zorii zilei.
Pentru siguranţa mea şi pentru a nu risca o amendă,
Aş fi fost dat jos la următoarea staţie,
Deci mi-am compostat pastilele, contra fricii de inconştienţa!
Întotdeauna mi-este teamă să nu fiu găsit fără bilet
La trecerea liniilor dintre realitateşi vis, dintre zi şi noapte.
Tare îmi place să alerg printre rafturile bibliotecii cu vise!
Ce frumos! Toate visele aş vrea să le pot trăi
Într-o singură noapte!
Ieri noapte te-am visat şi nici în vis eu nu ştiam cum să măcomport cu tine.
Şi pentru asta făceam tot felul de chestii stupide.
Noroc cu tine, că ţi-ai dat seama şi ai spart gheaţa,
Făceai ceva de care aveam nevoie mereu. Mă iubeai!
Aş fi vrut să trag perdeaua nopţii, către zid,
Să-l dezgolesc ca pe un nud acoperit de cuvinte...
Sa vadă toată lumea cum ne iubim...
Chiar dimineaţa să vadă cum mă săruţi, ea cea care desparte visul de realitate.
Ce frumos! Visul a rămas lipit de mine toata ziua...
Bine că nu a fost soare, că sigur i+aş fi văyut umbra pe trotuarul tăcerii.
Să nu mă sperii şi să fiu sigur că nu-l pierd, l-am băgat în buzunar,

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar ţipa... - replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda şi Violetta Petre

E noaptea iapă alergând sub pinten,
Cu tropot, peste plaiuri carpatine,
Iar gândul meu, un şarpe trist dar sprinten,
Prin stele face slalom către tine.

Te-am tot visat, dar visul n-are sânge,
Te-am desenat, dar n-am găsit culoare
Să-mbălsămeze îngerul ce plânge
Alăturea de ţipăt de cocoare...

E miezul nopţii, iarba ninge greieri,
Vecinii s-au culcat de ore bune,
Tu, pe câmpia cerului, cutreieri
Apoi adormi, cu zâmbetul pe strune...

Iar gândul meu se face-n fine, deltă,
Ca vârsta ce-şi dilată-ntruna, anii,
Şi-aş adormi, în noaptea naltă, zveltă,
De n-ar ţipa-n piscine, cormoranii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târfa

îşi vopsise părul cu henna
ca să-şi ascundă vârsta
ea
celesta crescută în mahalaua
unde hoţii de cai furau
din luna adormită raze
făceau din ele harapnice
pentru cei ce-şi lăsau la poarta visării
tabloul de nuntă
sufletul
pruncii născuţi din iarba trădării
piatra albă
doar ea ştia durerea culorii nedefinite
ea
cea lovită de timp

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta flămândă îmi gustă până la capăt tristeţea

se aşază
încet
pe gambe
pe coapse
îşi plimbă neînţelesul cuvintelor
intră în vis
răscoleşte o lume întreagă
născută în sângele meu
trăită de două mâini
pline de strigăt

umbra ta flămândă pare o gură imensă
făcută pentru a gusta
o rătăcire a lumii ce s-a deşteptat în mine
o ieşire a sinelui despre care mâinile
au tot povestit
şi nimic nu mai e cum a fost
nici visul
nici sângele
care s-a tot amestecat

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri noi

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei,
Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuţul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Şi cu Leana, ori Măria, făcea casă şi copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruş'cinci, vârsta când aproape toţi
Cumpărau din târg opinci la nepoate şi nepoţi....

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, şi ei, la fel
Un flăcău, şi nu dau nume, fiind mulţi astăzi ca el,
Nu ştie ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viaţa lui,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!