Citate despre visare și viteză, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la visare și viteză, dar cu o relevanță mică.
Liniștea din adâncuri
Un râu coboară din munți, o deltă se formează.
Sedimente cărate de ape, depuse de milenii,
au conturat unirea uscatului cu marea,
copaci seculari și împletituri de liane,
trunchiuri contorsionate, noduroase,
stepe sărăturate, lacuri cu nuferi,
insule stâncoase, estuare,
dune de nisip fin și mâl,
gârle cu stufărișuri,
lagune și grinduri,
mlaștini și păduri.
În apele mării persistă
întinderi de plante vasculare.
Nisipul din clepsidra suspendată
parcurge lin
momentele eternității,
aidoma rugăciunii.
Nicio scufundare nu seamănă cu cealaltă.
O delectare pentru ochi și simțuri!
Divinitatea se află peste tot.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (19 iunie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navele pe care-a navigat odinioară
Navele pe care-a navigat odinioară,
Când sângele-i era tânăr și fierbinte,
Sunt abandonate azi, epave de ocară,
Numele lor fiind șters demult din minte;
Ele-aduceau lână și grâu din Australia,
Ceai și iută, străbătând mii de mile,
Titania-nălțându-și înaltă și zveltă talia
Și mândra Thermophylae;
Alpii-nfrigurați, cu zăpezi permanente,
Îi sunt cunoscuți de ani și ani;
La fel, navele rapide și navele lente,
Navele cele mici și navele mari.
A văzut statuile regilor din fir în păr
Și bustul fiecărei regine bătrânul corăbier,
Toți dragonii verzi și,-ntr-adevăr,
Pe fiecare șeic arab sau cavaler...
[...] Citește tot
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidesc ca niciodată
cu mistria așez cuvânt peste cuvânt
lângă cuvânt și-n dreapta și-n stânga
se înalță scrierea măiastră în viteză
mistria e un stilou și leg alte cuvinte
las pietroiul să văd verticalitatea zidită
ochiul vede și citește odată curios
a doua oară are impresia că-i curge
scrisul pe lângă gene trece arogant
zidesc fără ana și nu mă pot vindeca
noaptea visez că am făcut un turn
până la stele sunt cuvinte peste cuvinte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Identitatea ta și a mea
Identitatea mea și a ta și a oamenilor,
Pot fi doar simple ecuații...
De Dumnezeu ridicate
Și numai de el rezolvate, corect, rapid, natural
Simplu- identitatea noastră e dată de Dumnezeu.
Și tot el va umbri cerul plin de nori
Tu ești vis, eu sunt ritm ascuns,
Ecuația cu 3 necunoscute...
Mai mult decât 2 X, y, zet și timpul s-a scurs...
Noi visam să adormim în cel mai adânc somn promis...
Visul să ne-aducă la cer..
Noi să pierim odată cu adâncirea acelei mări de nisip...
Lumina e veșnic-adâncită.
Biblia conține toate răspunsurile pentru viața noastră
Găsim soluții în 288 de locuri în Biblie la problemele noastre. A
șadar continuați să descoperiți pasaje
Ce va vor ghida spre lumina!..
O lumină ce nu se va șterge nicicând... o lumină vie..
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?!
ce versuri grele și limbaj de plumb
așterne pana mea pe molcuma hârtie
o țară se preface că nu știe
de ce nu tac ca mortul în porumb
al doilea sfert de veac icnește vag
ca un țăran trezit din crâncenă beție
dar care-i în deplină armonie
cu primul sfert bătând același prag
cum de-am crezut în moldovenii mei
cum de-am putut să-i cred în libertate
chiar dacă totul e aici pustietate
cum de-am crezut în falșii Moisei?!
și cum de-am îndrăznit să nu mă dau profet
când toți sorbeau izvorul prorocirii
ce-l revărsau titanii neamului și firii
cei care-s astăzi la cheremul unui proxenet?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Centura de siguranță
de la o vreme încoace
toate se precipită
Soarele spre fața nevăzută a planetei
râurile spre evaporare
mușuroaiele de mașini către centrele de casare
insectele către tălpile trecătorilor
componentele materiei spre reciclare
oamenii, ca niște navetiști ursuzi
între entuziasm și disperare
către capătul de linie
al sângelui
toate se grăbesc spre nicăieri
cu o viteză pe care nici măcar electrozii
nu ar putea-o percepe
toate aleargă cu o nerăbdare haotică
spre puncte imaginare
spre fatale găuri negre
nu mai există nici măcar o particulă statică
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Mi-am luat penelul din culorile-mi de iris
Și-n lipsă de talent îmi mâzgălesc contururi...
Nu știu partaj să fac, între real și vis;
Am tremur de călău, între sublim-cusururi.
Am Univers fundal, în el mă pierd, mă nasc,
Îmi caut psihopat, origini, înțelesuri...
De stele-s naturalizat, mă vor, mă pasc
Și unicul bilet de intrare-mi este scrisu-n versuri.
Mă lupt, din infantil, cu cifrele-simboluri
Căci logica ursit-am scrisă-n portativ;
Nu cred în absolut, valori în mii zerouri
Căci multe nulități... nu dau "infinit... iv"!
De când mă știu, mă cred la cer o parte,
Albastru-îl am sub pleoape, cu orizont mă leg,
Cărările din frunte mi-s digurile sparte...
N-am stavile visării, inund pământ întreg.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață de român
FLĂCĂU, vrăjit de filme-occidentale
Cu aventuri, pe mări îndepărtate,
Huzur pe iahturi, cu femei fatale
Lasciv întinse-n poze deocheate -
Visam să am cândva bărcuța mea
Și, navigând prin valuri zbuciumate,
Să mă-nfrățesc cu vremea, bună-rea,
Ca un delfin zburdând în libertate!
MATUR, trăind povestea românească,
Trezit brutal de-acea fatalitate -
Că niciun vis n-o să se împlinească
În țara lui "RENUNȚĂ, NU SE POATE"
Când nu ești om politic - "la putere"
Sau potlogar, ministru, câte toate,
Furând vârtos, rapid făcând avere...
Ce muncă?! Hai, mai lasă-ne, bărbate!
BĂTRÂN, mă bucur... încă mai trăiesc,
Chiar și așa, pe sfert, pe jumătate;
[...] Citește tot
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot înainte, visul meu drag
că nu e loc de întors altfel
îmi strâng sub pulpe bidiviul
și galopez împotriva timpului
până nu o să mai fie nici munți nici mare
ci doar un istm de lumină
între două jumătăți de întuneric
tot înainte
cu toată viteza înainte
în așa fel încât să mă prind cumva din urmă
când încă mai cântam veverițelor prin ploaie
și râdeam cu sufletul în hohote de verde crud
ca și cum din frunze-mi vine seva
ca și cum din altă lume-mi ești
și nu am lacrimi de uscat
nici acum nici altcândva
în vecii vecilor
adică încă azi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inconștient sau conștient ne alegem mentori în viață. Știi care este cel mai rapid și mai natural mod prin care poți obține mai mult din ceea ce îți dorești? Care este primul pas către viața pe care acum probabil o vezi doar ca pe un vis? Admirația. Nu poți deveni ceea ce urăști. E imposibil. Însă poți deveni ceea ce apreciezi. Admiră oamenii care te inspiră. Admiră oamenii care sunt și trăiesc ceea ce tu vrei să trăiești și să fii. Spune-le asta. Nu ține doar pentru tine. Vei fi uimit cât de mult se pot deschide către tine.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mute disperarea seamănă cu fericirea
muzica nu este o vânătoare de bași
iar țipătul se poate mima prin pupile
oricum societatea are urechile mult prea educate
ascultă cu atenție largă melcii cum accelerează
de la nivelul 0 la 9,8 metri pe secundă la pătrat
pe când luna latră alb la câinii mei legați scurt
cât să descrie un sfert de elipsă
între oceanul din castron și regula de trei simple
din când în când întorc perna
să o scutur de vise
atunci telecomanda cade sec pe parchet
și-mi aud liniștea cum învață să râdă
la poantele seci despre o lume mai bună
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melc, melc, codobelc!
Un melc nervos stătea ascuns in casă,
Fiind stresat că soața-i preafrumoasă,
Mânată de-un impuls adulterin,
A fost văzută-n casă la vecin.
Fierbând în sucul propriu, cu turbare,
Se tot gândea la dulcea răzbunare,
Ba chiar și la scenarii fanteziste,
Pe-o plajă înțesată de nudiste.
Pe cînd visa frumos, pe la chindie,
A auzit o dulce melodie,
Ce-l invita în calda zi de vară
Să-și scoată grabnic coarnele afară.
Simți în piept că inima-i tresaltă,
Căci vocea-i promitea un drum la baltă
Și chiar să plece-n vilegiatură
La Dunărea albastră, în clisură.
Tentat de-așa ofertă, cam bizară,
Din casă a iesit rapid afară
Și stimulat de visul său de aur,
A scos perechi de coarne ca de taur.
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă zi trece prin viață
Soarele reflectă lumina pe lună
atunci când va înflori vizibil,
marea îmbrățișează leneș țărmul,
printre nori, toamna trage cu ochiul.
Viața ne aruncă, mereu și mereu,
în furtună și-n centrul ei.
În miezul furtunii
vei găsi un punct central
de pace durabilă,
dacă poți ajunge la el,
asemenea pescărușului
care zboară prin centrul liniștit,
dar nu trăiește acolo.
Ne hrănim din acel spațiu
fără a respinge
experiența furtunii.
Nu putem ajunge la centru
fără să trecem
prin furtuna care-l înconjoară.
Un paradox,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (19 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tren
Trenul nu stă...
Dar nu stă deloc și continuă să mă lumineze
Este vorba de trenul plăcerii,
Cel care-mi săvârșește o săvârșire interioară imensă
Și cel ce mă face să mă simt ca o pădure întreagă în culmea fotosintezei
E un tren ce mă duce către o destinație la care nici nu știu să fi visat... dar acum visez
Și mă iau fiori reci și calzi
Și dintr-o dată se simte o schimbare
....
Se duce lin, ca o pană de struț
Și alunecă în viteză
Și e arzătoare și puternică
E acea privire! Este sclipirea ca din basme din retină
Ce lasă o vrajă de nedezlegat
Îmi aprinde sufletul ca un incendiu
Ce se extinde treptat-treptat
Și persistă-n a ei profunzime și focar
Ca-ntr-o pădure aprinsă de conifere
Mă pierd în a ta lumina romantică
Simt cum aș putea fi printre miliarde de alte lumini
[...] Citește tot
poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
G
G.
te-am visat
erai ascunsă într-un penar de lemn cu miros de pădure rănită
purtai rochie albă și perle la gât
lângă tine lăcrima Hristos cu mâna dreaptă ruptă
când am închis penarul am deschis ochii
tremuram și-ți rosteam numele
știam că nu-ți va mai fi bine
la 40 de zile nu ți-a mai fost nimic
viteză mortală
scaunul din dreapta
frâne
urlete
ciocnire
și atât
G.
ți-am plâns la căpătâi, iar pădurea își urla din răsputeri povara trupului tău crud
purtai rochie albă și perle la gât
lângă tine lăcrimau toți ai tăi, iar un clopot îți striga învierea
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre inima nopții cu iz de noroc
Dorm norii pe creștet de fagi,
Ochii s˗aprind în săruturi de foc,
Iubirea aleargă în gură cu fragi
Spre inima nopții cu iz de noroc.
Mașina trișează prin curbe cu gropi,
Radare ascunse˗n viteză livrează
Bănet la agenți sau poate la popi,
Timpul absurd în lacrimi visează.
Prelungul oftat așteaptă ca˗n sân
Mama să afle că˗s bine, acasă,
Că Domnul din ceruri este stăpân
Pe turta de soare lăsată pe masă.
Paștele˗a pus norii pe creștet,
Iubirea mea e lumină și˗i foc,
Alergăm pe drumul cel neted
Spre inima nopții cu iz de noroc.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna crudă a sosit
Iar fiorduri din nordice orizonturi
Abat gânduri peste rânduri
Rareori potrivesc rime-n visări
Narcotice stări în statice clipe
Astrale înfiorări cu albe aripe
Ciudat ne udă cu alb din neant
Rânduri cadențate în egale șiruri
Unduie limpezi lacrimile cerești
Durerea divină pe pământ anină
Armate înstelate rapid sacrificate
Aventura apei într-o nouă stare de agregare
Știri necruțătoare vestesc geruri infernale
Ostatica iernii - o barză- se plimbă pe lac
Slabe focuri mai pâlpâie în priviri
Isterice vânturi ceartă un copac
Tristă-imbecila m-a părăsit rima!
acrostih de Gorunescu Carmen Lidia din Pasagere clipe, Poezii (2017)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecare de boala iubirii
Iubirea-i o boală de primăvară târzie,
Apare spontan, pe nepusă masă,
Te caută în flori și-n marea poezie,
Se tratează prin ieșirea din casă.
Iubirea-i o vară fierbinte, caniculară
Sau tomnatică, iubirea-i în aburii
Ochilor chemători ce te scot afară
Și-ți plantează-n inimă laurii
Învingătorului printr-un prelung sărut.
Iubirea-i un dor care măsoară
Pașii noului, mărețului gest plăcut
Care te-ngenunche, rapid și te doboară.
Dacă sprijinul vine din inimă târzie,
Învelită în tot ce-i mai frumos,
Apetisantul vis devine poezie
Boala se vindecă statornic și duios!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partitură
Sunt onorat
Să fiu amic cu gândul
Adică cu viteza lui
Din proprie inițiativă
Iar pacea imanentă
Să fie o realitate
Cizelată permanent
Pornind de la intuiție
Vibrație sfântă
La corzi sensibile
Ca acțiune inteligentă
In câmpuri cuantice
Cu efecte reciproce
Provocând emoții
Și stări abile de spirit
Suind ca volbura
Din munți spre mai sus
Către trăiri galactice
Ca să poarte vise
Din priviri dinadins
[...] Citește tot
poezie de David Boia (11 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul absoarbe iubirea?
Timpul absoarbe iubirea pasională
Dar nu o poate elimina
Iubirea- drogul necesar ce nu cuprinde mintea
Ne vom desprinde inimile acestea ancorate în vis?
Sau vom închide clepsidra timpului în bătaia vântului
La răscruce sau la amurgul inimii
Lumina noastră s-a ancorat cu viteza ei
Ne va risipi toate valurile la un țărm liniștit
Când fiecare seară se vrea a fi deosebită
Când principalul spectacol de teatru
Se scrie fără a fi jucat pe o scenă
Fiecare dintre noi e dator cu o moarte albastră sau poate roz.
Privirile ne vor atinge lumina din priviri
Noi vom privi lumina ca pe o risipire de vis.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre visare și viteză, adresa este: