Citate despre viscol și zăpadă, pagina 3
De vorbă
zăpada frânge drumul în troiene
abia răzbate vântul prin poteci
picioarele se taie-n gol când treci
omatul plin de noduri gordiene
de-ar fi doar peste case să se-aștearnă
și brazii să-i albească sub veșmânt
n-ar trebui de loc să mă frământ
dar simt cum mă îngrop adânc în iarnă
chiar totuși surghiunit să mă condamne
la viscol și zăpadă de crăciun
nu vreau decât să nu opresc niciun
cuvânt al tău când stăm de vorbă doamne
poezie de Dinca Valerian (2020)
Adăugat de Dinca Valerian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâia ninsoare
Ești întâia mea ninsoare
Ce mă ninge în tăcere,
Nu e viscol, vifor mare,
E-alinare, mângâiere.
Neaua ce-o așterni în cale
De tristeți m-a-ndepărtat,
În zăpada fină, moale,
Crește liniștea în strat.
Lin s-așază pe-al meu creștet
Fulgii calzi plini de speranță
Și-mi aduc în dulce umblet
Tihnă, pace, siguranță.
Geruri, viscole-n vâltoare,
Vor veni în iarna grea,
Cu ninsori, blânde, ușoare,
Tu, să ningi, iubita mea!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viscol și zăpadă, dar cu o relevanță mică.
Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 și 17 aparțin lui Vasile Alecsandri)
Zori de ziuă se revarsă,
Țară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.
Peste vesela natură
Se aștern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de șosele.
Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfață.
El se-ncruntă și aduce
O viforniță de gheață.
Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.
[...] Citește tot
poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Întroieniți
Ninge încetișor în tâmplele noastre,
Pe buclele mari se așează ani fulguiți,
Lucește în noi frigul din nopți albastre,
În nămeți de regrete stăm întroieniți.
Viscole suflă prin suflete degerate,
Priviri șuierânde scrutează troiene,
Ne spunem doar cuvinte înserate,
Veșnic întroieniți în trăiri tolstoiene.
Suntem ca niște copaci desfrunziți,
Cu crengile sterpe de vânt răvășite,
Viscoliți în destine și puțin putreziți,
Întroieniți în remușcări nesfârșite.
poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou hibernal
iarna stăpânește
prin toate cotloanele orașului,
ale nervilor
și ale oaselor
viforul mai smulge câte un geamăt
marilor singuratici
serbările iernii poartă anatema iluziilor,
un viscol mai spulberă zăpada unor vise
uitate pe țiglele acoperișurilor,
ascult dorințele unor plopi muribunzi
care se zvârcolesc pe marginea drumului,
o lună albă mă pândește sadic
când mă întorc să-mi văd urmele
jalnice lăsate prin viață
și nu știu cine șuieră mai tare,
vântul, câinii,
oamenii
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turme de frunze
Viorile vor cădea uscate
Ascultați cântecele
Verzi ce ne sunt adiate
Unduindu-ne genele
Ce nouă, ne vor fi uscate
In iarna ce ne v-a veni
Cu geruri de bătrâni
Și ridurile săpate
De vânturile noastre
Cu zăpezile suflate
De noi în noi in vifore
Turme de frunze uscate...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi beau ultima umbră
Îmi beau ultima umbră, cum toate s-au dus
două drumuri, doi spini, două nopți, trei tăceri
două zile de azi peste ziua de ieri
și o roată scrâșnind la apus.
Râd cu hohot. Sunt liber! Ce viscol, ce ger
e-n paharele noastre, ce îngeri și cai
ropotesc peste coastele mele și vai!
ninge năprasnic de ieri...
Nu mai vreau să te știu, e târziu și oricum
îmi e bine așa, e înalt și pustiu
Îmi e-n golul de tine prea mult și prea viu
Îmi e-n golul de tine precum...
Poate mâine, sau nu, poate azi voi uita
să te vreau, să te scriu, să nimic, să rânjesc
într-un lup ostenit să-nțeleg că trăiesc
Ce prostii mai gândesc! Hai, mai bea!
Îmi beau umbra din zile. Și totuși tot nu
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
1. E-alint de cald și dor acasă
Iar masa-ntinsă în arome;
Zăpezi în streașină, diforme,
Își plimbă iarna capricioasă...
2. Doi pași-nainte, unu-n urmă,
Căci vântu-i iute-n solzi de seară;
Îți naști în suflet primăvară
Iar "caldul" viscolul îl curmă...
3. E ger în urma din zăpadă
Și-n scârțâitul porții noi;
Și-i tremur printre fulgii-roi,
În vuiet: preț de serenadă...
4. Cuptorul doarme-n foc aprins
Iar plita farmecă obraji -
Roșind, se-alintă-n zâmbet, calzi-
Iar ochii-s dor de viață-ncins...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (12 februarie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori din camera de alături
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A apărut întâi pușca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură și toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră și ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscolește,
Așa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar așa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iată-ne, așadar pierduți în deșertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai și provocat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stânca a devenit la un moment dat un "stadion pe verticală", unde se zămislea un nou sport: cățărarea contra-cronometru. Alpiniștii adevărați au rămas însă credincioși Muntelui cel Mare, înfruntând verticalele aspre ale pereților, gerurile și viscolele, întinzându-și cortul pe luciul zăpezii...
citat din Mircea Noaghiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna acasă
Pe al iernii drum cernit
De trei zile și trei nopți,
Fulgii cad necontenit
Pe-ale văii porți.
Ninge, ninge neîncetat,
Când mai lin, când viscolit
Prin fereastră stă mirat,
Orășelul troienit.
Din povești noaptea se lasă
În tabloul fermecat,
De mâini dalbe de crăiasă
În omăt pictat.
Brazii 'nalți s-au îmbrăcat
În veșminte lucitoare,
De natură ferecați,
Cu-ale albului zăvoare.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Deși după viscol a urmat o zi senină și frumoasă, n-am putut uita clipele minunate petrecute împreună. În inima mea, zăpada nu încetase, fulgii continuau să cadă luând forma chipului tău, Kiyo. Cât mi-aș fi dorit să locuiesc undeva unde ninge mereu, tot anul, ca să mă pot gândi la tine fără oprire.
Yukio Mishima în Zăpada de primăvară
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții în crivăț și ger
s-a întors iarna cu viscol și ger
ninsoarea ce cade produce fuioare
abia se mai vede lumina din cer
tristă, întunecată e întreaga zare.
se strâng nămeți imenși pe autostrăzi
doar crivățul mai trece printre blocaje
ciorile flămânde croncăne în ogrăzi
în câmpii zăpezi grele acoperă miraje.
știu că doar copii se bucură de iarnă
voia bună răsună pe dealuri pe pârtii
emoții de ninsoare o să se aștearnă
să îmbrace munții trecând de răspântii.
iarna-i pe sfârșite nu-i nicicum eternă
ghiocei de argint vor răsări pe mantii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea colindelor
în decorul iernii culorile sunt reci
codrii au încremenit în viscol și ger
cerbi și căprioare fac întinse poteci
prin zăpada moale căzută din cer.
magnolii în grădina au cunună dalbă
fluturi de gheață atârnă pe acoperiș
magice povești le-am strâns intro salbă
din cufărul vieții le scot pe furiș.
timpul pictează pe geamuri flori de gheață
patinoarul de pe lac e plin de copii
chiar și oameni de zăpadă se bucură de viață
viziuni creștine umplu episcopii.
e vremea colindelor cu lumini pe față
vine Crăciunul legendar fără de utopii.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Presentiment
În dupamiaza ternă
A zilelor de luni
Se-ascunde iar o iarnă
Să ningă cu-adorații
Doar pentru anotimpul
Ce nu mai vrea s-aștepte..
De ger e prezentarea
Acestei ierni șomere
Fără bilanț de viscol
Zăpezi nefericite
Și-un hol de bloc cu păsări
Din care n-or să zboare
Femeile iubite
De porumbei din gheață.
poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce dacă?
Ce dacă ninge-nvolburat
Și fulgi mi se topesc în pleoape?
În visul iernii cufundat
Zăpada poate să mă-ngroape.
Ce dacă viscolul împroașcă
Și-alicele-mi lovesc obrazul?
Când hainele mi-s ude fleașcă
Eu știu să îmi înfrunt necazul.
Ce dacă-i vitregită vreme
Și vântul suflă fără rost?
În scorbură la ea-mi așterne
O veveriță adăpost.
Ce dacă sabia-nvârtește
Și geru-n carne vie taie?
O vrăbiuță mă primește
În cuibușorul cald din paie.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atacul iernii
În terenul ei de luptă se dă bătălie mare,
Iarna lovește năpraznic cu viscol și cu ninsoare,
Schije-împrăștiate-n aer prinse-n dansuri fioroase
Pe pământul înghețat se aștern în straturi groase.
Gerul sabia își scoate, vântul suflă dintr-o goarnă,
Norii gem de-încărcătură, saci de pulbere răstoarnă,
Adunată în troiene, neaua spulberă-n cărare,
Crivățul turbat pufnește, scutură perdele-n zare.
Fum e și prăpăd pe-afară, nu se vede-n depărtare,
S-a dezlănțuit stihia, cerul fierbe în vâltoare
Iar zăpada viscolită în vârtejuri se tot duce,
Se așează în noiane peste vârfuri de uluce.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atacul iernii
În terenul ei de luptă se dă bătălie mare,
Iarna lovește năpraznic cu viscol și cu ninsoare,
Schije-mprăștiate-n aer prinse-n dansuri fioroase
Pe pământul înghețat se aștern în straturi groase,
Gerul sabia își scoate, vântul suflă dintr-o goarnă,
Norii gem de-ncărcătură, saci de pulbere răstoarnă,
Adunată în troiene, neaua spulberă-n cărare,
Crivățul turbat pufnește, scutură perdele-n zare.
Fum e și prăpăd pe-afară, nu se vede-n depărtare,
S-a dezlănțuit stihia, cerul fierbe în vâltoare
Iar zăpada viscolită în vârtejuri se tot duce,
Se așează prin noianuri peste vârfuri de uluce.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec tulburător
cum crești amețitor în templul meu
de carne aflată-n amurgul roșu, minunato
intrată pe poarta dimineții, tulburător cântec
se ivii în inima mea mărită de întrebările
nebunului hamlet și ale temerarului icar?
de-atunci, sunt viscolit de zăpezile jucăușe
ale îngerilor tăi dolofani ce alunecă undind
pe gleznele tale și pe cristalul meu aburind.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uragane de seară
Vântul șuieră peste zăpezi în vară,
apele sunt mai mari decât aseară,
poduri cad, copacii nu au ramuri,
e vijelie, casele nu mai au geamuri,
averile se sfâșie într-un tumult,
doi ochi ascunși mă roagă să-i ascult.
Chiar marea blândă devine inamic,
sunt atâtea că nu mai este nimic,
plâng florile, izvoarele sunt râuri,
pe ape vin trei pui pe două scânduri,
un acoperiș în vale o să ajungă,
clopotul cântă din lovituri în dungă.
Cuvinte alese latră fără adaos,
rimele se bâlbâie într-un haos,
prin amalgamul de nori neobosiți,
unde de minute suntem părăsiți.
Din ochii triști mai cerem o secundă,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre viscol și zăpadă, adresa este: