Citate despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 30
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu și cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Cât de nou este un concept atât de învechit ca cel de "An nou" și în ce măsură se pot împlini sau nu, cuvintele lui sterile? Oamenii spun "La mulți ani" și "Un An nou fericit" la fel de mecanic cum spun "Dumnezeu să-l ierte!". Oare câți realizăm că întreaga gândire, ca și toate cuvintele acestei lumi, sunt doar apogeul deșertăciunii și cum am putea să înțelegem asta cu mintea? Când tocmai mintea afirmă despre copiii ei gândurile, adică deșertăciunea, că ne pot crea viața, când de fapt viața doar găzduiește micimea sau deșertăciunea cuvintelor și nicicum nu o urmează. Dacă am vedea că gândurile noastre sunt doar eticheta de pe sticla de apa minerală și că nu au cunoscut și nu pot cunoaște în veci apa minerală, atunci cât de valide sunt aceste etichete/gânduri, când de fapt sunt doar deșertăciune. Poate vreo minte umană accepta asta? Cu siguranță, nu. Doar inima noastră, care este pacea tăcută a infinitului, poate vedea ca întregul zgomot psihologic numit gândire, e doar umbră și vis, iluzia care dă impresia de separare. Câtă suferință născută din ignoranță!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desfac brațele și îmbrățișez tăcut orizontul
ca și cum dumnezeu s-ar tot naște acolo
din fecioare și fluturi albi
apoi îmi strig prin inimă iubirile
de se cutremură furnicile și pleacă
cumva aliniate
în cadență marș
spre vârful degetelor
de unde îmi place să te simt
ca pe o dovadă bătută în cuie
pe un perete veșnic nehotărât
......................
în mine doarme
lin de tot
o tăcere
pur și simplu
ca o frumoasă adormită
nesfârșire
.......................
de atâta tăcere îmi tot vin cuvinte
cum clocotește lava într-un vulcan
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea întreagă
Aici încă o dată, buzele neuitate, unic și asemenea vouă.
Am stăruit în apropierea fericirii și în măruntaiele suferinței.
Am străbătut marea.
Am cunoscut multe locuri, am văzut o femeie și vreo doi-trei bărbați.
Am iubit o fată mîndră și albă de o liniște hispanică.
Am văzut un cartier nesfîrșit unde se împlinește o nesătulă nemurire de asfințituri.
Am savurat multe cuvinte.
Am convingerea nestrămutată că asta e tot și că nu voi mai vedea și nici nu voi mai săvîrși lucruri noi.
Cred că zilele și nopțile mele sînt egale în sărăcie și în bogăție cu cele ale lui Dumnezeu și cu cele ale tuturor oamenilor.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un Dumnezeu în treizeci de-universuri
Când simt că zilele trec prea grăbite
Și-mi amintesc că-ți sunt dator cu-o moarte,
Îți cer răgaz, dar nu pentru iubite,
Ci pentru-a săvârși o nouă carte.
Și tot scriind vreo treizeci de volume,
Am mai trăit în plus încă o viață
Și am ajuns mai cunoscut în lume
prin versul meu ce m-a schimbat la față.
Mă bucur, deh, ce aș putea obține
Mai mult de-atât, în schimbul unor versuri?
Oare-aș putea să fiu și eu, ca tine,
Un Dumnezeu, în treizeci de-universuri?
N-aș vrea ca tot ce-am scris să nu mai fie;
De ce n-ar fi nemuritor cuvântul
Atunci când el devine poezie?
De ce îl faci totuna cu pământul?
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panaceu
sunt poeme curate vii cu care dai mâna
și le bei în avalanșe
am credința că niciun înger nu se va juca de-a leapșa urcând în dreapta lui dumnezeu cum se întâmplă astăzi când rotim axul
războaielor iar epicentrul este mereu între
națiuni
steagul este în inima voastră precum nichelul în cuvinte cade doar pentru a produce
zgomot
și în toate acestea poezia sapă tranșee
ca o cârtiță nevăzută
nu poți ascunde bulbi de iriși în pământul afânat pentru că vor veni câinii nopților și vor săpa
în căutarea unui panaceu pentru foamete
setea de minuni este atât de acută încât
în parcările subterane plătești o suprataxă
ca să poți inspira aerul decolorat al morții
sunt un dragon care iubește limane insule coralii dar flăcările pe care le expiră aprind
crugul cerului
și nici măcar tu nu poți înfige stiletul în crusta cuvintelor
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu viața e nedreaptă
poate felul meu de a o trăi e înfiorător
vinovatele renunțări
sau lașitățile
ori timiditatea excesivă
alături de izbucnirile de răzvrătit
poate faptul că am doar o inimă
în care să vă înghesui pe toți
și unde Dumnezeu se amestecă cu toate dorințele
cu visele cu trădările
cu micile dar și cu marile orgolii
încât mă întreb
cum de simt acut
durerea de a nu mă împărți egal
acel ceva minuscul ghem
în care adun ce contează
perla cu sentimente
pe care o rup
o macin
o pisez între cuvinte
ca pe un afrodisiac
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tropăitul bocancilor
precum un noian de soldați
argăsind la un loc cu moroii
pielea măslinie a ploii...
un miriapod de asfalt
desprins din nori
și întins pod de oase
peste gaura neagră
cu sclipiri lucioase
și goale de sens din tavan
ce îmi dă fiori
un ecran smartphone
imens
cu bateria descărcată
nici dumnezeu
în marea lui spălătorie
nu ne mai spală vreodată
să rămânem curați
[...] Citește tot
poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scrisoare de la Muselim-Selo
Măicuță dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt și vreme grea,
Și-Anton al Anei zace
De patru luni, și-i slab și tras,
Să-l vezi, că-ți vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Și sufletul dintr-însul.
Apoi, să știi c-a fost război
Și moarte-aici, nu șagă:
Cădeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mamă dragă.
Și-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simții că vine
Și n-avu loc, cât larg era,
Decât în piept la mine.
Mi-e bine-acum, și-așa socot
Că nu va trece luna
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt vinovată
Sunt vinovată că privesc spre Cer
Și-n voia sorții rătăcesc prin lume
Povestea mea e plină de mister
Nimic din ce contează n-are nume..
Sunt vinovată că respir dureri
Și le transform în amintiri plăcute
Am strâns mănunchi cuvintele de ieri
Ca fericirea chipul să-mi inunde..
Sunt vinovată că nu știu să plâng
Când frica îmi scâncește în ureche
Nici șapte vieți, de-aș vrea, nu îmi ajung
Ca inimii să îi găsesc pereche..
Sunt vinovată că-n poeme-ating
Tot ce vibrează-acum în jurul meu
Să nu fii trist că nu am să te strig
Iubirea mea e însuși Dumnezeu!
[...] Citește tot
poezie de Oana Adriana Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe patul de moarte
Un om pe patul de moarte lasă instrucțiuni
privind împărțirea averii sale celor trei fii.
El își devotase tot spiritul pentru educarea acestora.
Acum, ca trei cedri, ei stăteau în jurul lui,
tăcuți și puternici.
El i-a spus judecătorului din oraș: " Încredințez toată moștenirea
aceluia dintre ei care este CEL MAI LENEȘ."
Apoi a murit, iar judecătorul i-a adunat pe cei trei:
" fiecare dintre voi să-mi explice felul în care este leneș,
astfel ca eu să înțeleg exact CUM sunteți voi leneși".
Gnosticii sunt experți in lene. Ei depind de ea,
pentru că ei încontinuu văd pe Dumnezeu lucrând în jurul lor.
Recolta vine întotdeauna la timp, deși ei
nici măcar nu-și ară ogorul!
Hai! Povestiți în ce fel sunteți leneși.
Fiecare cuvânt rostit este un acoperământ al sinelui interior.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te chem
Mă-ntorc să te aflu în visele mele
În somn mângâiată de tine să fiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te știu.
Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse și sufletul treaz
Și-atunci când purta-vei povara cu trudă
O lacrimă caldă să-Ți fiu pe obraz.
Te chem pentru mine, atinsă de vină
Cu luna în pleoape și-o sta căpătâi
Te chem îmbrăcată în cer și lumină
Învață-mă, Doamne, cuvântul dintâi!
Primește-mă, Doamne, primește și pune
Cununa-nflorită pe creștetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ți cânt, Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea (6 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștefan și Radul
I
Ștefan cel Mare,
Acela care
Păreche n-are
Sub sfântul soare,
Duce o ceată
Moldovenească
În loc de plată
Să-și dobândească
Pradă bogată
Și voinicească.
Radu cel Mare,
Acela care
Păreche n-are
Sub sfântul soare,
I-a pus în cale,
Păzind moșia,
În deal și-n vale,
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două respirații
pe aici n-a mai trecut nimeni
sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătățile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristețe
curge înspăimântător
ca o clepsidră
cu vieți
picură ultimul fir
timpul exersează
prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
printre coastele strivite
de singurătate
picură liniștea
nu mai e nimeni
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghinda și stejarul
Cu bunicul în pădure,
Am plecat să caut mure,
Prin hățișurile de rugi
Am găsit un fel de nuci,
Fără striuri, maronii
Și c-un pic de pălării,
Sunt ghindele din stejar
Din care vor crește iar
Alți copaci și mai vânjoși,
Arătoși, mult mai frumoși...
Bunicule, știi ceva,
Eu cred că sunt ghinda, ta!
Așa este dragul meu,
Cerul este Dumnezeu,
Mama îți este pământul,
Viața ta este cuvântul,
În pădurea asta mare
Orice pâine are sare,
De-i amară, sub stejar
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii celui mai frumos poem
Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
și Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor crește aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopții,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înțepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streașină vieții,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să mușc din coaja cerului.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce suntem
Am promis că voi vorbi
Cu Dumnezeu.
Multe întrebări musteau
În pieptul meu.
Și-n cuvânt și în lumină
M-am născut,
Străin eram, eram stingher,
În Cerul Sfânt.
M-am risipit ca un ecou
În flori de mirt,
M-am înălțat mereu mai sus,
Mai fericit.
Dar n-am aflat în drumul meu,
Oh, n-am aflat,
Adevăratul Dumnezeu
Ce-am căutat.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu Te-ai dus
Tu Te-ai dus să mori
Isuse al meu
Împletind din flori
Noul curcubeu.
Veacurilor semn
Pentru mine-ai stat
Răstignit pe lemn
Ne-ai răscumpărat.
Tu Te-ai dus și-ai plâns
Lângă Tatăl sus
Dintre morți ne-ai strâns,
Ne-ai iertat, Isus.
Vino, Doamne, iar
Pace să ne dai
Timpul Tău de har
Drumul către rai.
Te-am lăsat să mori
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea (17 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pax vobiscum!
Oameni cu idei absurde și fugă sfioasă de gazelă,
gânduri cu aripi de vultur
pentru desfătări cu gust de absint...
Cuvintele atacă brutal cu iz de taifun
și sapă nesfârșite tranșei de ură și frică.
Redefinind vântoase,
ca schijele justificând mândria de scânteie,
vești și spaime tot mai proaste se avântă.
E trist când spui că orice este înlocuibil.
Sufletul arvunit strănută de-atâta praf de pușcă.
Nici Dumnezeu nu mai respiră
la fel de tare cum se miră.
Dezagregați de spaimă,
atomii galaxiei s-au înfiorat.
Tot mai convingătoare,
colțuri de stele escortează cioburi de vise.
Nu evadați din probelmele timpului pașnic!
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să nu fiu
Vreau să-mi fie trupul jertfă necurmată
Să mă mistui, Doamne, pe altarul sfânt
N-o să am cuvinte azi și niciodată
Să Te laud, Doamne și să pot să-Ți cânt.
Legănată-n brațe m-ai ținut și încă
Mă mai porți cu Tine, Doamne, Sfântul meu
Mi-ai clădit o casă, m-ai zidit pe stâncă
Ca pe-o floare rară m-ai păzit mereu.
Tu ești totul, Doamne, cine să mai fie
Dumnezeu în ceruri ori aicea jos,
Veșnicie pus-ai peste veșnicie
Și mi-ai dăruit-o prin Isus Cristos.
Dacă pentru mine a murit El, Tată,
Pentru mine, boțul gângav de pământ
Cum să nu-Ți fiu, Doamne, jertfă necurmată
Zi și noapte-adusă pe altarul sfânt?...
poezie de Adriana Cristea (10 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: