Citate despre fluturi și timp, pagina 32
Textele de mai jos conțin referiri la fluturi și timp, dar cu o relevanță mică.
Noapte de februarie...
Satu-i cufundat în beznă, vântul vâjâie prin ramuri
Cu un scârțâit năprasnic rupe creanga unui pom,
Prin văzduh ninge cu fluturi, gerul prinde flori pe geamuri
Și prin pâsla de-ntuneric... nici țipenie de om....
Un tic-tac dilată timpul, e trecut de miezul nopții
Printre case părăsite mă strecor ușor cu gândul
Au plecat vecinii mei unde le-a fost datul sorții
Ori s-au dus la cele sfinte... Am rămas doar eu și vântul...
Fac un salt spre absolut cu un gând și-o rugăciune
Să ating nemărginirea... bat la ușile închise
Joacă pe pereți fantasme, flăcări, gol, deșertăciune
Nu primesc niciun răspuns!... Doar un amalgam de vise...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contraste
M-am aplecat peste balustrada timpului,
căutam rămășițele din viața mea,
îmi scăpaseră din mână,
atunci când am vrut să-l salut pe Mâine
și se împrăștiaseră printre gândurile mele netunse,
cât de greu o să-mi fie să le găsesc
în hățișul din creierul meu,
în livada unde am lăsat literele libere,
să pască, înainte de a le transforma
în fluturi de iubire.
Poate încolțesc și or să crească mari,
astfel încât zilnic să pot călca
în picioare trecutul,
să pășesc doar pe cateva vise,
din alea mai neprietenoase,
bătute cu piroaie de vânt,
așa, într-o cărare ce duce spre tine.
M-am aplecat să ascund temerile
ce au încolțit în mine,
nu voiam să le vezi,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Coandă (7 octombrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru mine...
*
Ai fost vioară-n toamna mea, ce imi cânta,
Mă linistea, când era furtună si trăznea
Chiar de avea o coarda ruptă si- ncet se-auzea...
.
Ai fost liniștea venită când totul striga,
Raza de lumină când nu îmi era bine
Si atunci, flori de salcâm, înfloreau la mine.
.
Ai fost povestea mea frumoasă, dar și tristă,
Ca un fluture, printre flori, doar cu o aripă....
Fără să știu, că așa ceva mai și exista.
.
Ai fost si ești copacul neclintit, ce uimea,
Câte frunze, an de an, fără efort, avea,
Si spre înalt pe toate le ducea, iar toamna
*
Ele-l lăsau!... Dar pe niciuna nu o regreta.
Și le uita, cum uită timpul întoarcerea...
*
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între nopți de ciocolată...
Între nopți de ciocolată m-ai ascuns, să-mi sorbi ființa,
Ca licoarea cea mai dulce, ce-ai băut-o ca pe-un leac,
Mirosind a romaniță, în privire-ți arzi dorința,
Să-i furi gurii mele macii, în parfum de liliac.
Spulberi visele-ofilite, înotând în carnea-mi dulce,
Ca-ntr-o mare păciuită, te scufunzi jinduitor,
Strecurându-te șerpește lași coralii să se culce,
Și-n celule îți faci veacul pentru-o clipă de amor.
Mi-ai găsit iubirea-n sânge, ca pe drogul cel mai tare,
Și-ai chemat-o mai aproape, fluturii să ți-i alinte,
Ai sperat, să-i prinzi de urmă... tainică înfățișare,
Dar, venită de niciunde, s-a ascuns printre cuvinte!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Flori de primăvară-n suflet,
Flori de primăvară-n păr,
Flori de câmp și flori pe ramuri
Toate ies la adevăr...
Triluri mii de păsărele
Ne încântă fantezia,
Soarele cu-ale lui raze
Ne alungă astenia;
Ies făpturile la aer
Se animă, se amuză,
Peste-o gingașă petală
Șade lin o buburuză;
Iese lumea în grădini
Că-ncep zilele senine,
Totu-i verde într-un zâmbet
Fluturași și cu albine;
Primăvară, primăvară,
Zurlie ca o paiață,
Sinceră și drăgăstoasă
Tu trezești totul la viață!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voci de pian
Voci de pian iti soptesc o poveste
Culeasa de pe buzele clapelor triste si prafuite
De timpul care le-a abandonat reci si neinsufletite
Asteptand minunea de care acum sunt vrajite.
Voci de pian mute si fara speranta de a muri
Pe un alt taram, sub alte ceruri
Au dansat un dans surd prin aceste abisuri,
Dar acum ele curg prin alt fel de rauri
Spre un ocean castaniu dintr-o privire care
Mangaie vocea pianului si o face sclipitoare.
Si cad pe aceasta foaie ca recea despartire
A stropilor de ploaie ce parasesc cerul pentru vesnica nemurire.
Sunt voci de pian pe care doar tu le poti auzii
Si canta doar pentru tine, pentru ca doar tu le poti calauzi
Sa danseze in jurul tau ca niste fluturi confuzi
Daca au murit si sunt in rai, sau daca esti chiar tu raiul cand ii cuprinzi.
poezie de Manuel Gabriel Danca (10 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a-mpiedicatelea
file de jurnal afectiv
ne facem mici
cu răsuflarea proprie atingem pământul
îi dăm o parte din noi/ 10 la purtare
mai toate lecțiile dobândite
în existențe miniaturale
ne doare
nu știm să ducem
copacul la bun sfârșit
ramurile noastre/ mâinile lui
atâtea secole în stadiu de proiect
prea departe
dimineața aceasta în care ne trezim
ingenui încercăm să fim
în prelungirea a ceva
a mai rămas de ieri
puțin-vis-de-copil
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinceritatea
-Sinceritatea-i necesară? Mă apelează un amic...
Privesc în ochii lui albaștri și-ncerc să mă adun un pic.
-Sinceritatea la paradă? Așa în văzul tuturor?
Nu-i șade bine dezbrăcată, cu vorbele mereu în zbor.
Dar dacă-n suflet te apasă ceva ce doare nesfârșit,
Sinceritatea face casă cu adevărul cel rostit...
Ea totdeauna e frumoasă ca floarea albă din cireși
Și poartă-n gânduri primăvara, te-ajută zilnic să zâmbești
Să n-o obligi mereu să spună despre albine ce roiesc,
Sau despre ploile acide ce în rafale o izbesc....
Și nici de nopți întunecate când singură a fost pe ram,
Să povestească doar de soare și fluturi ce-o iubesc spontan.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alhambra în cinci minute
nu mai am încredere în punctele cardinale
te-aș sugruma cu mâinile goale
dar nu au loc de funia groasă
care ți-a-ncolăcit artera
vino acasă
vino și lasă
banii pe masă
cât de frumoasă
aș putea să fiu în acest mărăcine
și totuși nu știu
decât să cânt
refrenele noastre aleutine
nu mai am încredere în cocostârcii fără picioare
vino acasă
tu rămâi, eu cobor
când metalul albastru și moale
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Of,primavara
Aseara am primit dezlegare
Sa imi trezesc simturile toate
Le uitasem de asta iarna
In fundul sertarului cu frunze moarte
Acum s-au intors pe furis
si imi inmuguresc gandurile
lastari peste razele de soare
parul mi se lasa sarutat de vant
inverzindu-se de bucurie.
Seva furioasa isi cere drepturile
Muscand din mine, se nasc fluturi
Imi acopar amandoua urechile
Si palmele nu ma asculta
Devenind vrabii ce-si striga
Dreptul la sfada.
A sosit oare timpul sa-mi trezesc
Inima si s-o oblig sa se intoarca
Din cetatea nametilor
Ca sa vada primavara de afara
Dar mai ales din mine?
poezie de Monica Danila
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de sânge
Cioburi de sânge înghețat și uscat
Înfipte în buzele mele,
Pe marginea ființei
La capătul timpului meu răsărea tăcerea
Cu pașii mici, în fire mărunte
"Rase" toate la aceeași înalțime frenetică
Burta "cheală" a stomacului meu mesteca
În liniște
Resturile ultimei chemări
Mă îmbrățișau pe jumătate
Vampirii cu dinții strâmbi și rupți dintre buze
Copilele se ascundeau speriate sub propria mea fustă
Să trecem cu bine, pe alt mal, mai departe
În drumul prin șoapte
PS. Nu mai scriu dedicații, am să pun, când este cazul,
în ghilimele, cuvintele
... în rest, motoare de căutare grase și frumoase!
Eu personal mulțumesc în numele fiecărui cuvânt "inspirant" rostit
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Azi
urmăream niște fluturi
când ți-am văzut umbra atârnată de cer
inima mi s-a prelins printre grații
arsă de dorul de ducă
niciun trecător nu s-a oprit să vadă sfârșitul
ce rost avea
spectacolul continuă pe partea nevăzută a lumii
și fabrica de suflete produce non-stop
suflete calde, suflete verzi, suflete zbuciumate
timpul trece în pas alergător
pe lângă oamenii-pământ
cei care s-au rătăcit definitiv prin propria lor viață
Dumnezeu le-a dat atâtea șuturi în fund
că au învățat să mearg târâș
și totuși tu îmi spui
că tristețile pot râde când plouă
că oamenii sunt veseli când sunt triști
poate că azi au iubit destul
poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autobiografie
Uneori
când venea vorba despre ea însăși
mama spunea:
Viața mea e tristă și liniștită,
eu întotdeauna am pășit în vârful picioarelor.
Dacă mă supăr un pic
și bat din picior,
ceștile pe care le am de la mama,
încep să zdrăngăne pe șifonier
și mă fac să râd.
Când m-am născut, așa mi s-a spus,
un fluture a intrat pe fereastră
și s-a așezat pe patul mamei,
dar în același moment un câine a urlat în curte.
Mama s-a gândit
că e un semn rău.
Viața mea n-a fost chiar
așa de liniștită ca a ei.
[...] Citește tot
poezie clasică de Jaroslav Seifert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze îngălbenite dintr-un gând văratic
precum obosite lacrimi dintr-un ochi fluture
plutesc pe tristeți suflate de un vânt întunecat
pe o plajă unde încă învăț să împart nisipul
cu o scoică standard
doar un pic ruptă din ordinea spiralei
valului cerului pletelor trupului inimii
în lumina lunii o poveste se întinde cărare
între două lumi imposibile și o utopie verificată
descânt macilor de verde ghemuit a moarte
pe când lumea are cel puțin un nebun
care a crezut în ea
iar eu scriu cuvinte contorsionate
dintr-un tărâm din ce în ce mai pustiu
sunt condamnat să măsor infinitul cu șchiopa
dar o fac cu toată convingerea
ca și cum din slova aceasta
s-a putea naște fericirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zâmbet 😺😺😺
Astăzi mi-am adus aminte,
(Că am ținere de minte!)
Cum am făcut-o pe fiara,
S-o sperii pe Albioara!
Știam că va merge luni,
Să culeagă iar căpșuni,
Undeva, mai într-o parte
De sat, pe la ora șapte!
Langă lanul de lavandă
Puțin mai în sus, în pantă,
De stai ca după perdea,
Nu te vezi, oricât ai vrea!
Am văzut-o deci plecând,
Cu un coșuleț de rând
Cu o toartă-n două cuie..
Începând dealul să suie.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragul meu
Mi s-a stins din ochi făclia, sufletul mi s-a-nnoptat,
Inima în piept, mă doare, de când tu te-ai depărtat.
Cată lacrima izvorul, e pustiu aici, la mine
Și pe pleoape grele, dorul, mai zvâcnește sub ruine.
Am uitat să fiu copilă, m-a pătruns durerea vieții,
Am uitat de floare, fluturi... și de anii tinereții.
Am o lacrimă sub pleoape, pe ascuns, mai curge-n mine...
Nu vorbesc de fericire, mi-e atâta de rușine.
Masca de pe chip se frânge, sentimente se adună...
Tu, același gură-cască-n a destinului furtună,
Dai cu săbii ascuțite și răzbești și curge sânge
Peste gleznele-mi pătate. Doar sărutul tău mai plânge...
Am îngenunchiat, nătângă, la a timpului icoană.
A-nceput și ea să plângă. În genunchi se vede-o rană.
A trecut pe lângă mine, o speranță vai de ea.
Cu ce drept să mai rămână, când mi-i noapte chiar și-așa?!
Nu mai este-n mine soare, îmi plâng trecerea prin ploi
Și biserica iubirii azi e-nchisă. Vai de noi!
Se împarte viața toată în fragmente de pustiu.
Se lărgesc și se adună, unde oare pot să fiu?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la răspuns
Ce pasăre măiastră îți zboară în retină?
De unde,-n toiul nopții, aprinzi în ea lumină?
Ce tânără felină ți se ascunde-n trup?
Cu ce să te înlănțui?... De unde să te rup?
Ce râu de foc și lavă îți curge lin în vene?
Ce fluturi îți dansează în zori de zi pe gene?
Ce maci, văpăi celeste, pe buze ți se-aprind?
Cum reușești, din șoapte, să împletești colind?
Cum poți purta în tine și munți înalți și mare?
De ce ți-e trupul pâine iar zbaterea ți-e sare?
De ce în nopți cu lună alergi la mine-n gând?
De ce mereu, de tine mi-e sete... și-s flămând?
De ce a ta iubire în carne mi-a pătruns?...
Esti înger?... Ești femeie?... Am dreptul la răspuns.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ntoarce, tu, făptură!
Un fluture se pierde încet spre 'naltul cer,
Pășind timid pe urme de nevăzute fire,
Ce toate-ntrepătrunse țes slavei împletire,
Ca un năvod pe luciul bătrânului eter.
Nu am în piept puterea să-i strig ce rău mă tem,
Că viața lui plăpândă se numără în clipe,
Iar zborul lui spre ceruri în zbateri de aripe,
O să îi împlinească al vieții lui blestem.
Te-ntoarce, tu, făptură, de unde ți-ai luat zborul!
Sau poate la-nălțime vrei visele să-ți stâmperi,
Să faci întoarsă calea până nu-i tras zăvorul
Și-n timp, ireversibil, să n-ai cum să răscumperi
Al vieții fir, ce stingher, se-agață în fuiorul
De vise nemplinite, ce-oriunde poți să-ți cumperi.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântă-mi ochii de umbre cu buze nesătule
frământă-mi trupul și pune de-o minune
să-ți cânt lasciv tăcerea dintre cele două eterne cuvinte
iar dansul celor șapte vieți să ne-mpletească mâinile
într-un inel de lună și de soare
printre poieni cu fluturi mov
se-mbrățișează aproape cald
în casa cea de piatră
pe unde aleargă jucăușe jurămintele
iar eu te strig cu teamă
să nu-mi dispari a nu știu câta oară
din tainițe de timp se strâng la nuntă clipe
un flaut celt respiră din adânc de inimă un cer
pe care preoți îmbrăcați în alb ne desenează
din jumătăți o lume doar a noastră
de-o parte-i ziua cea mai lungă
și-o rest o noapte de așezat la stele
precum în jurul gâtului un fel de perle
poate-adunate-n zori din flori de in
sau doar culese lucitor
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sunt poeții
Poeții sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale și culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.
În ei găsiți... o lume neștiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens și fără de motiv.
Poeții sunt cristale și rubine,
Zile și nopți de vise... netrăite,
Luceferii... și stelele carmine
Împinse pătimaș înspre ispite.
Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Și-acuză infinitul... de sperjur.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fluturi și timp, adresa este: