Soare şi flori

Pictură

Un chip de floare scuturându-şi
Petalele în plină rază,
Ascunzându-se-n ferestre,
Cu tulpina ei în vază.

Dansa dimineaţă-n soare,
Cu tulpina ei în vază
Şi-nflorea cu încântare,
Cu privirea către rază.

poezie de Adam Ioana Andreea Lenuţa (14 ianuarie 2023)
Adăugat de Adam Ioana Andreea Lenuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpul este viaţa lui

Am cules în dimineţi
pe Câmpia Soarelui,
bucurii, dar şi tristeţi
din viaţa ţăranului.

Bucuriile sunt flori
care-i fac viaţa frunoasă,
când tristeţea, uneori,
anii vieţii îi apasă.

Macilor să râdă-n faţă
în bătaia vântului.
Să se bucure de viaţă
în Câmpia Soarelui.

Tradiţia strămoşească,
-lucrarea pământului-
nu vrea să o părăsească.
Câmpul este viaţa lui.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când totul în jur ţi-e duşman, neprieten,
Priveşte spre soare şi ai să zâmbeşti
Tu lumea întreagă vei şti s-o iubeşti
Chiar dacă tot ţi-e duşman, neprieten.

Când viaţa îţi pare un chin mult prea mare
Te uită la floare, sărută-i petala,
Pe corzi de visare răsune vioara
Chiar de viaţa-i un chin mult prea mare.

Când somnul ţi-e greu şi noaptea ţi-e neagră
Priveşte-nstelarea, luceafărul viu
Şi teamă să n-ai, căci cu tine-am să fiu
Chiar de-i greu somnul şi noaptea e neagră.

Când toate acestea în suflet le simţi,
Să nu-ţi pierzi nădejdea, deşi-ţi este greu,
Va fi bine mâine, prietenul meu,
Chiar dac-acestea în suflet le simţi.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Piaţa Centrală

Cad porumbei peste
Piaţa Centrală,
cad primăvăratice ploi
peste străzi, peste pieţe.
Oamenii poartă pânze de
soare pe feţe
şi-n suflet un straniu amestec
de-azur şi lentoare letală.
Iarăşi cresc muguri în
ceaţa podgoriei,
iarăşi cresc ierburi şi flori din
sinistra ţărână.
Şi-asemenea ierbii, şi-asemenea frunzei,
urcă, tacit,
din latenţa, din
ţărâna istoriei,
urcă-n priviri, urcă-n
gând şi în sânge,
urcă, în vidul
lăsat de pârjolul ateu,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Dorcescu din În Piaţa Centrală (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portocalul

Într-o ţară însorită
Cresc portocali, nu răchită.
Mai mereu sunt plini de soare
Fructe şi-o distinsă floare;
Parfumul e delicat
Nici strident şi nici secat
Fructele, au un bun gust
Dulce-acrişor, ca un must.

rugăciune pentru copii de Maria Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă-ţi sufletul

Îmbracă-ţi sufletul cu flori şi cu dantele
Să poată să privească, duios, spre multe stele
Învăluie-l în taine, arome şi splendori
Să poată să reziste dogorii multor sori
Ai adunat în el sublime sentimente
Ca să răspundă bine în stările urgente.
Îmbracă-l în lumini ce nu pot să dispară
Spre a simţi din plin un iz de primăvară
Dă-i hrană consistentă; nimicuri să nu-i dai
Din el se nasc scântei ce pot sufla un scai
Din el curg râuri pline de-acea seninătate
Ce îşi întinde braţul spre sfânta Trinitate
O, pune straie scumpe pe sufletu-ţi senin
Fereşte-l de ispită, de ură, de venin
Păzeşte-l de himera ce dă arsuri grozave
Şi de atacul crunt al slovelor bolnave.
Te reprezintă-n lume oriunde te-ai afla,
Îţi dă noi energii spre culmi a te-nălţa
De poţi să înţelegi ce giuvaer e-n tine
Doar străluciri cereşti în sediul lui vei ţine.

poezie de George Cornici (27 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Tu eşti? Spune-mi, inimă! Picură smirnă, tresare izvorul însetat de mir.
Te ridici coloana infinitului, te răspândeşti în mine, suflare de viaţă.
altar al iubirii, cu braţele plutind în aer în căutarea luminii.
Mă îmbată trupul tău de lapte şi miere,
Îl simt cum îşi deschide floarea vieţii, îşi dăruieşte roua stelelor.
Îşi desface petalele sărutând în priviri soarele, ploaia, fulgerul verii.
Hai să ne întoarcem în copilărie, să mă prinzi de mână
şi să alergăm pe coclauri râzând!
Hai să fluierăm a fericire, să cântăm copacilor,
să ne căţărăm pe vârful trăirii, gata de culesul fructelor!
Tu eşti preaiubitul sculptor de timp,
potirul ce-mi fură şi răsuflare, şi geamăt şi surâs?
Suflete, templu, unul în altul dăltuim urme adânci.

poezie de Iulia Dragomir (29 august 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei păstori

Trei păstori se întâlniră [bis]

Raza soarelui
Floarea soarelui

Şi aşa se sfătuiră:

"Haideţi fraţilor să mergem,
Floricele să culegem
Şi să facem o cunună,
S-o'mpletim cu voie bună,
Să o ducem lui Hristos
Să ne fie cu folos
Nouă şi la neamul nost,
De naşterea lui Hristos."

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliacul

Se îmbracă liliacul, în zori i-a venit sorocul,
Bucuros de cum arată nu îşi mai găseşte locul,
Florile, mănunchi, stau ciotcă în ciorchinul vineţiu
Iar coroana-i e scăldată într-un mov liliachiu.

Înfloreşte liliacul, râde-n razele de soare,
Vântu-împrăştie miresme cu-adierile-i uşoare,
Fetele vin să-l culeagă într-o linişte discretă,
Norocul să şi-l găsească într-o floare violetă.

Se-ofileşte liliacul, vânăt jar stins, trecător,
Cel ce mi-a crescut la tâmple s-a albit de-atâta dor
Şi-mi rămâne-n amintire neuitatul tău buchet
Ce mai străluceşte, încă, în amurgul violet.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în Rai

În grădina Lumii, Ceru-ngenunchează
Dumnezeu cu alb iarna o pictează
El o zugrăveşte cu lumini perlate
Ca pe un tablou din vremuri uitate.

Ninge în Rai cu aripi de înger
Şi-adie un colind, leru-i ler
Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane
Şi cei ce zidesc troiene în Cer.

Lumânări din soare se aprind în zare
Munţii se gătesc ca de sărbătoare
Zboară lin în stoluri albe flori de smirnă
Ca-ntr-o rugăciune, brazii se închină.

Ninge în Rai cu aripi de înger
Şi-adie un colind, leru-i ler
Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane
Şi cei ce zidesc troiene în Cer.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, versuri de Adrian Artene (11 decembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din miile de oameni

Din miile de oameni
Pe tine te-am ales
Din miile de stele
Iubire am cules

Cununa împletită
Din razele de soare
Şi flori multicolore
Iubirea mea cea mare

Eşti îngerul din vis
Ce-n noapte îmi apare
Eşti universul meu
Lumina călătoare

O zâmbetul tău blând
Mereu e-n a mea minte
Şi sufletul vibrează
Din nou fară cuvinte

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe de toamnă

lasă-mi toamnă strugurii dulci
şi arome de castane coapte
lasă-mi florile în văi şi lunci
nori ruginii se strecoară în şoapte.

lasă-mi toamnă frunzele verzi
în codri ce adăpostesc atâtea basme
te-ai legat de mine ca să nu te pierzi
prin lumea înţesată cu marasme.

lasă-mi toamnă iubirea mireană
visul cu care pot zbura la stele
lasă-mi cântecul viu de soprană
să se cuibărească în gândurile mele.

lasă-mi lumina să mă mai iubească
soarele iubirii în mine să crească.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea – nu ca un hău

Moartea – nu ca un hău, ci ca un pisc foarte înalt,
O culme la care-am ajuns pe drumul meu.
Sus, pe cerul negru care-mi acoperă al morţii pat,
Străluceşte Soarele Alb al lui Dumnezeu.

Întorcându-mă, văd în razele lui albe
Rusia, Rusia mea dragă, cu coroana ei de flori, polară;
O văd cu ochii, cu ochii lumii celeilalte,
Sculptată-n stele de înţelepţii eleni de-odinioară.

Te văd limpede, fără supărare sau rancoare:
Păcatele tale. Şi gloria ta. Şi lupta ta zilnică sub soare.

N-o să te mai văd de-acum astfel: crucificată;
Şi n-o să mai invoc pentru tine Renaşterea vreodată...

** Aceasta este ultima poezie scrisă de Soljeniţân – decembrie, 2, 1953 – în Taraz, Kazahstan. Medicii tocmai îl anunţaseră că mai are doar câteva săptămâni de trăit. Din fericire, în urma tratamentului medical primit Taşkent- Uzbekistan s-a vindecat.

poezie clasică de Aleksandr Soljeniţîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita şi marea

iubito, marea agitată împingea cerul în sus
şi lovea în noaptea plină de nori fără stea
pe mine refluxul în larg mă trăgea la apus
soarele o îmbrăţişa într-o mixtură de forme şi culori
un pescar mă aduse la ţărmul plin de scoici şi sare
cred că marea mă voia pentru-o eternitate la ea.

iubito, visasem că in zori murisem
şi moartea mă ţinea prizonier într-un câmp cu flori
să-mi fie iubită, îşi dorea, şi să-i fiu iubit
însă uşile inimii sigilate cu sărutul tău
mă ţineau departe de buzele ei de zenit
în depărtare umbrele noastre se sărutau pe ţărmul infinit

iubito, se făcea în vis că ne iubeam pe marea
ale cărei linii converg spre orizontul lung
sânii tăi greoi erau sărutaţi de scoici şi de sare
soarele frângea lumina în trupuri la amurg
observ albeaţa cărnii cum se deschide spre limite
sub sâni se adunase argintul lunii blând.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori nemuritoare

Pe costişa unui mal singuraticele flori
Gingaşe se oglindesc în a lacului splendoare,
Cu privirea lor senină înspre cerul fără nori
Frunţile îşi descreţesc îndreptându-le spre soare.

Veşnic păstrează în taină ale iubirii fiori,
Luptă şi răzbat din greu prin coline, prin ponoare,
Pe costişa unui mal singuraticele flori
Gingaşe se oglindesc în a lacului splendoare.

Soarele coboară-ncet înroşind întreaga zare,
Se-nchid ale lor petale supărate uneori
Că nu ştim să preţuim florile nemuritoare,
Luna tremură pe lac, dorm în dulce alinare
Pe costişa unui mal singuraticele flori.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară, primăvară

Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în ţară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,

Vino cu zile senine!
Cu fluturi şi cu albine,
Cu verdeaţă pe câmpie
Şi-n suflet cu bucurie.

Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topeşte,
Pământul se dezmorţeşte.

Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns în gând

Cât te iubesc,
Ce mai contează?
Eşti amintire
Pentru mine...
Eşti visul
Unei nopţi de vară.
Eşti floarea albă
În primăvară!
Eşti soare
Într-o zi de iarnă,
Şi ploaia-n lacrimi
Ce coboară,
Din cer în toamnă.

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai există naivi, novici, pitici în spiritualitate care cred că adoptând în societate atitudini necorespunzătoare, sfidătoare, inimile lor vor fi încălzite de al fericirii soare şi parfumate cu a liniştii floare.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rest de petale prin eter

îmi cade toamna la picioare,
covor de frunze e pe jos,
pomii răriţi plâng după soare,
sunt ca un arbore scorţos

păşesc cu mine singuratic,
poteca duce în trecut,
în amintiri pierdut slugarnic
mă contopesc cu gândul mut

frământ în palme frunze moarte,
le-am prins din zbor când au căzut,
privirile îmi sunt ciudate,
îţi simt pe buze al tău sărut

m-aplec şi rup o roşie floare
dar cui s-o dau, nu eşti aici,
în mine totu-i remuşcare,
frământ şi floarea frunzei mici

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii noştri

Părinţii noştri, ce-s odoare sfinte,
Ai grijă, Doamne, dă-le sănătate,
Duioasă-a noastră aducere aminte
Şi-o inimă ce doar iubire bate.

Când ei trăiesc, suntem şi mai puternici
Şi împreună încet îmbătrânim,
Cu orice zi parcă devin cucernici,
Că drumul se-ngustează şi noi ştim.

De s-ar putea tot tineri să rămână,
Asemenea, de s-ar putea şi noi,
Dar timpul cel puternic nu ne-amână
Şi nu ne dă o clipă înapoi.

Sfioasa vorbă ne înduioşează,
Ce pare-a fi misterios balsam,
În inimă ni se strecoară-o rază,
Gingaşe flori parcă-nfloresc pe ram.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!