Citate despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 37
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu și cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Autocaracterizare poetică
Dacă aș scrie o carte despre mine
Aș numi-o "femeia la pătrat"
Femeia ce cu putere se îndreaptă
Spre cei slabi, neputincioșii, neînțelepti
Femeia ce ascunde durerea
și tot ea ce va împărtăși lumina
cu cei neputincioși,
Femeia ce educă omul la vârste mult prea avansate
Femeia ce stârnește misterul in lumea noastră
Femeia ce cânta la vioara sufletului tău ascuns
Femeia ce cu inima curată se deschide in orice casă
Și primește binecuvântarea lui Dumnezeu.
Femeia ce ascunde inima... apoi se plimba prin lumina fermecată
Femeia ce ochii deschide când tu o privești in vis
Femeia ce-ti poate tulbura și visul și imaginația.
Femeia ce ascunde Misterele lumii in inima ei
Femeia ce privește lumina și o poate împarți cu tine...
Femeia ce prin cuvinte frumoase îți deschide inima...
Femeia de aici, de acolo, de nicăieri.
Femeia independentă și mult prea iubitoare.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mincinosul
Este chiar vecinul meu
ce-afirmă: cred în Dumnezeu,
dar pângărește cu minciuna
Cuvântul Domnului și Rugăciunea!
Pe Biblie el s-a jurat
că va spune Adevărul,
dar a mințit atât de mult
că s-a întunecat și Cerul!
Și mă acuza pe mine
că jignesc și că înjur,
dar păgânu-i tot păgân,
minte-zero, gând meschin!
Cum de rabzi, Mărite Doamne,
ca să intre-n Casa Ta
o persoană mincinoasă:
murdărind Iubirea Ta?
[...] Citește tot
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (7 septembrie 2018)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Coloana infinitului de culori
schijele prezentului sar pretutindeni
se desfac în toate culorile
din lumina despre care Dumnezeu
ne-a făcut semn să nu o scăpăm
să avem grijă unde o ținem
însă niște oameni mai fără inimă
au rupt-o în bețe colorate și-au aruncat-o siberian
atât i-a trebuit haosului un uliu care și-a dibuit prada
bețele de lumină s-au luat la harță
dau vina unele pe celelalte
fără culori e frig în inima mea și orbesc
abia mai văd viitorul
mă tem atemporal
soluția îngheață în memoria apei de la robinet
martie se lasă femimin în muguri
pocnesc a neființă
poate că tocmai azi culorile se adună să-și revendice viața
lider infinitul urcă la tribună opturi de încredere
are coloană așază răspicat drepturile omului
pe frontispiciul libertății
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare (dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela)
Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:
Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!
Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare părintească
dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela
Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:
Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai să-nțelegi atuncea cum e!
Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orfelinat celest
moto: dacă la început a fost cuvântul pot spune că Dumnezeu a fost poet
și a creat universul așa cum și eu am creat poezia mea
nu m-am gândit niciodată că aș putea trăi în visul unui copil
și oricât aș scotoci, nu i-aș găsi niciodată marginile.
sunt învățat să cred că exist, iar dacă n-aș crede
n-aș mai exista...
supernovele dospeau undeva într-un vis;
copilul le strângea în palme, iar ele explodau.
unele planete erau puse cu dichis,
altele în praful cosmic scindau,
dintre meteoriți... de-a v-ați ascunselea, surâdea
și se năștea în cer o altă stea.
copilul pe zi ce trece simțea nevoia de-a visa
împreună cu altcineva,
o ființă după chipul și asemănarea lui,
să se plimbe cu ea prin univers, haihui,
dar nu știa câte cuvinte și ce cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
aș vrea să îți scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poți mirosi
și cuvinte pe care
să poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aș putea fi scrisoarea
dacă aș renunța
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miroseai a înger la telefon
la flacăra cuvintelor se coace o prăjitură de albastru
tu devii literă și te scrii pe giulgiul singurătății mele
nicăieri e aproape o existență,
din pipă-mi ies vorbe de fum
pe o scară de la unu la minus o sută
poeții veacului trecut ingurgitează neființă
câte unul își mai vinde din agoniseala stihului
pentru un ceas adăugat
ornicul are limbi de moarte
înfipte definitiv în carnea vremii
toți vorbim în graiul timpului,
dănțuind pe muzica aceea
în sevraj de oase parcă
așteptându-te,
am fermentat cerneală și carnea pâine mi-am făcut-o
mă trimiteai către femeile facile,
ai zis că ești ocupată,
îți dai doctoratul în tenebre
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi Isuse-ți proslăvim
Pe Isus vrem să-l slăvim
Să-i cântăm în veci iubirea
Și ca Domn noi să-l primim
Sub aripa-i dar să fim
Căci El este mântuirea
Pe Fiul Lui Dumnezeu
Astăzi noi îl onorăm
C-a iertat păcatul greu
Pentru veci din trupul meu
Și noi slavă vrem să-i dăm
Slavă Isus slavă Ție
Îți cântăm de pe pământ
A Ta gloria dar fie
Doamne încă pe vecie
Căci ne-ai dat al Tău Cuvânt
Mulțumim pentru umblarea
Ta Isus din Israel
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mulțumesc
cu umilință și iubire creștină
pentru tulburătoarele comentarii făcute poemelor mele...
aseară, măicuța mea m-a întrebat
-maică, tu de ce nu ești în USR.... scrii, scrii, nu dormi deloc
-în primul rând nu am făcut cerere, în al doilea rând nu m-a băgat, dintre ei, nimeni în seamă, ce să facă cu un poet rebel... eu scriu să pot respira, scriu în primul rând pentru Dumnezeu...
''rătăceam în necuprinsul zărilor
ploaia îmi spălase ultimii pași
venisem din lutul milenar pe o rază de suflet
cu aripi de cer să zidesc o lume
din lacrimi și cuvinte
vroiam să-Ți vorbesc în ecou murmurat
pe câmpuri de maci
visam o punte din culorile iubirii
să o arunc peste abisuri de suflet
să urc, să urc la Tine
în strigât de lumină
să piară eternitatea pe trupul Tău
în șoapta unei lacrimi''
apoi scriu pentru mine iar dacă plac cuiva versurile mele, sunt fericit,
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comedia mea
O, comedia mea nemuritoare,
exilul meu pe creierul în floare,
cum mă uitați, prieteni fără patimi
și fără pete, dincolo de gratii
și dincolo de grațiile sublime
ale Sibyllei din scriptura sibyllină,
eu m-am născut bogat, ca regii antici,
cu anii am pierdut din mantii,
azi port hlamida sărăciei strălucinde,
exilul meu, regatul din cuvinte.
*******************************
... Poetul este Ali Baba
ce-și regăsește trista lui comoară,
pe care hoții nu o pot fura,
poetul este Ali Baba.
Iar soarele e ironia voastră,
poetul e pustia vastă,
un prizonier al infinitului închis,
un vis în vis..
*******************************
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați
Ne mor oamenii, nevinovați
Pentru o cruntă încăpățânare
Se varsă lacrimi arzătoare
Sunt minți bolnave, imbecili
Făcând să sufere vlăstare de copii
Nebuni ce vor să ne înjuge
Pământu-i tot un lac de sânge
Se înlocuiesc bomboane cu blindate
Tancuri care zac pe catafalcul urii
Cu încrâncenare azi ne domină prostia
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine
Sau interese doar meschine
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de mai
E prima zi de mai, după apus de soare,
Deschid fereastra larg, e liniște în sat,
Au înflorit castanii și-i liliacu-n floare,
Din când în când pe uliți (...) se-aude un lătrat...
Natura își deschide spectacolul de noapte,
În,, parcul'' Bahna plopii se clatină încet,
Pe banca de sub tei cuvintele sunt... șoapte
Și o privighetoare dă satului concert...
De după deal apare și urcă-n vârf de plop
Un glob măreț de aur, e zâna nopții, Luna,
Pe boltă Carul Mare cu stelele-n galop
În drumul spre apus strecoară-n parc lumina...
E miez de noapte-acum, privighetoarea cântă,
Miroase-a iasomie, mă îmbată liliacul!...
Cu timpul nemilos eu m-aș lua la trântă
Secunda să-i dilat și să o fac cât veacul!...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bartimeu
Isus trecea prin Ierihon.
Și cerșetorul orb, în zdrențe,
de jos, din colb, simți un zvon,
un ritm de pași în largi cadențe.
Isus trecea sub cer iudeu,
printre grădini cu rodii coapte.
Iar zorii se-nălțau mereu.
Dar pentru orbul Bartimeu
era tot noapte după noapte...
Isus trecea încet. Și-apoi
într-o solemnă fericire,
venea cu El un lung convoi,
ca o coloană de eroi
glorificând un rege mire.
Isus trecea. Și-un tremur sfânt
vibra în orb ca niciodată.
Ciulind urechile în vânt,
el prinse-n taină un cuvânt.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închiderea în vârstă
Deschid porțile labirintului,
povestește-mi despre zăvoarele lor
dacă poți ajunge la ele dinăuntru,
dacă vrei să ieși și ești epuizat
cum faci să te învingi,
sau rămâi acolo până se schimbă lumea?
Nimic nu mă sperie mai mult decât sechestrarea
închiderea în vârsta nevolnică și slabă,
lipsa de argumente cu care să te îndupleci pe tine
înainte de a-l îndupleca pe Dumnezeu.
E ceva straniu în care-ți vine să alungi iarna
și să te hrănești cu toamnele în care crezi,
cineva să-ți aducă fructele binecuvântate
la care să râvnești păcătos și să te abții
înghițând toate cuvintele care-ți vin în gând
cu poezia lor cu tot.
Înțelege măcar tu imaginarule select,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sfat și-o învățătură
Ca tată eu aș vrea, că viața-i dură,
Să-ți dau acum un sfat și-o învățătură,
Însă așa cum te cunosc pe tine,
N-o să m-asculți, crezând că știi mai bine.
Dar ai pornit pe calea grea, copile,
Și o să vină ani și luni și zile
Când valuri de nevoi și griji te-ncearcă
Și n-o să poți din sfat să-ți faci o barcă.
Iar uneori, când soarele dispare,
Îți va fugi pământul sub picioare
Și-o să te doară tare căzătura,
Căci nu ți-ai însușit învățătura.
Totuși, îți spun deschis a mea părere,
În tine stă ascunsă o putere,
Prin care poți scăpa de răni și frică
Și care din țărână te ridică.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (6 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea
O căsuță parcă pierdută în răscrucea celor patru vânturi stătea prizonieră
între două puncte cardinale legate între ele
cu linia dreaptă a destinului din mintea mea.
Chiar acolo, cândva, Dumnezeu,
odihnea pe o bancă îmbibată cu amintiri.
În fiecare dimineață își răsturna soarele peste case,
garduri, până pe caldarâmul încins de tălpile copiilor ce alergau
mângâiați fiecaren parte de razele soarelui.
În bucuria lor, liniștea pomilor se transforma întro fântână de apă vie,
hrănind universul, până și verdele ierbii de pe marginea drumului ce se pierdea în amintire.
Acolo, lângă acea casă, pe bancă, mai văd și acum câteodată o umbră sculptată
sub foșnetul pomilor. Se mistuia de focul dorului defilând singură dincolo de lacrimi,
dincolo de gânduri, dincolo de ultimul cuvânt ce seamană blând nemurirea din amintiri.
Toate izvorăsc din acea casă, din acea bancă, și tot acolo se intorc.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Dumnezeu
Grăisc în mine cuvintele tăcerii asurzitoare.
Cuvintele eternei treceri și prefaceri a lumii.
Betesugul trupului, l-am strâns în suflet,
L-am prins de inima mea trecătoare.
De oasele mele, de ADN-eul meu.
În firea-mi rătăcitoare.
Ce timpuri aș putea preface în sân,
Pentru a-mi regăsi pacea mea,
PACEA TA, resimțită cândva,
Aievea? Învață-mă, Bunul meu Stăpân!
Nu cer nepăsare, cer doar puțină tihnă.
Scara din vis, nu-mi mai este îngăduit să o urc,
Ci doar s-o cobor,
Într-o mincinoasă și dulce cădere.
Puțină refacere, din lunga prefacere, CER.
Să nu omor speranța ridicării la Cer.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați,
Ne mor oamenii, nevinovați,
Pentru o cruntă încăpățânare,
Se varsă lacrimi arzătoare...
Sunt minți bolnave, imbecili,
Făcând să sufere vlăstare de copii,
Nebuni ce vor să ne înjuge...
Pământul-i tot un lac de sânge!
Se înlocuiesc bomboane cu blindate,
Tancuri care zac pe catafalcuri,
Cu încrâncenare azi ne domină prostia...
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine,
Sau interese doar meschine,
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi,
Doar pe motivul că ați vrut război!
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluminare
luna era grea și abia se rostogolea în tării,
urma să plouă îndelung,
să se curețe pădurile
să se spele pletele brazilor și ochii fecioarelor
printre gene ca stelele,
lungi-răsăritene,
urma să fie noapte grea,
creșteau inimi sălbatice de prunci,
mureau inimi mari obosite,
inimi care mușcau din zidul spoit cu humă
precum licărul flăcării din vatră,
de fiecare dată când Dumnezeu chema
praful ca aurul asupra mea,
era prea mult cuvânt și prea puțină pâine,
și mă umpleam în pântec de tot ce odinioară
trecuse cu pas de om
peste pragul altarelor, marilor grădini ale cerului,
unde doar grăunța luminii reînvie
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: