Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Sine alambicat
Motto:
Te reclădesc dintre priviri,
Te văd cum stai și cum te miri...
Aceea pe care o pierzi,
Este aceeași ce-o visezi.
Potecile goale pe unde tălpile-au umblat,
Mă strigă înspre ele printr-un sunet plat
Trezindu-mă din prag de vise, ajunsă
În gerul unei realități pătrunsă.
Viitor de stele, de trecut prezent,
Într-a mea viață, fost mult timp absent...
Ce n-aș căuta să fiu în al meu rost...!
De unde n-am plecat, dar nici nu am fost.
Ajung acasă și mă ascund în gând,
Versul se fărâmă în rând după rând...
Atât mă strânge focul care îmi dă lacrimi,
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Singura asemănare dintre Diavol și Dumnezeu este că amândoi lucrează cu mare subtilitate, tocmai ca tu să fii mereu "pe recepție" și în timp să înveți diferența...
aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecție de citate și aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Semn de întrebare
Suntem prizionerii propriei nostre vieți
Și nu cunoaștem Calea, deși o predicăm;
Nu ne-mbătăm de vin, dar trăim ca beți
Cerem pe Înaltul pe care-L lepădăm.
Să ne-nțelegem viața, este lucru mare!
Căci Adevărul Lumii e strâns într-o cunună...
Tot ce trăim în viață poate fi eroare,
Iar adevărul nostru poate fi minciună.
Ape de amar bem în zile bune...
Orice întâmplare dă trepte și testări;
Ziua bună-i răul cu bucurii nebune,
De nu cunoaștem Cartea pierim în cugetări.
Ne suntem captivi nouă prin necredința noastră;
Omul a fost dat să-nvețe să discearnă!
Clipa roz de viață, e de fapt albastră,
Iară primăvara este mai mult toamnă.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nu e o tragedie
Nu este tragedie atunci când rătăcești
Pe drumuri fără timp unde te poticnești...
Dar este trist când pasul nu-ți află regăsirea,
Prin care te cunoști și îți salvezi zidirea.
Nu este fără sens să cauți în trecut
Printre foi de carte pe unde ai zăcut,
Însă e inutilă privirea înspre urmă
Lăsată într-o eră bogată-n nori și brumă.
Nu ești chemat la Viață decât prin suferință,
Prin doruri și eșecuri descoperi o căință,
Iar ea te-mbogățește să fii ce nu ai fost
Te rupe de păcatul ce ți-a fost adăpost.
Nu recunoști Chemarea decât când vrei s-auzi...
Ești confruntat cu temeri și simți că te scufunzi
În marea căutării ești partea cea mai mică,
Și-ai vrea să te găsești fără dureri și frică.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ne împotrivim (soartă rebelă)
Când te gândești la mine, te simt... și încet vibrez...
Ești jumătatea care mă întregește;
Să fii cu mine, mult prea mult visez...
Însă, iubirea mult mai amăgește...
Și suntem două jumătăți rebele...
Parte din întregul zbuciumat...
Amândoi, cu destine bune, dar și rele,
Am ajuns acum la rezumat.
Și cum luna apare și străluce...
Așa și eu gândesc la tine.
Dragostea ce-o vreau de mi-ar aduce,
Să faci din nou parte din mine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept. Aștepți?
Stau. Aștept.
O rană-n al meu piept
Cântă prin fior
Dragostea-ți prinsă-n zbor
Atunci și acum. Iarăși ascult,
Deși, vreau să te uit. Mult.
Chem să îmi vii. Aștept.
Poate n-o să fii. E drept?
Ți-am dat jumătăți de lună
Cu inimă bună,
Iar tu... doar faimos nimic
Mi-ai dăruit. Atât de mic!
Să privim la stele. Acum. Aici. Amândoi.
Două modele sunt. Suntem noi.
Aștepți. Cauți. Îngheți.
La infinit te repeți.
E viața ta. Mi-ai luat-o pe-a mea.
Ce faci cu ea?
Aștepți?...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Iubire nepământeană
O clipă de tăcere mi se sfărâmă-n palmă,
Și se aud cristale cum tremură în vânt...
O muzică de înger pe sunet de alamă,
Mi se strecoară-n cuget Lumina Lui de Sfânt.
Mi se înmoaie carnea și oasele-mi vibrează,
Suflul meu îl simte, glasul se topește...
Inima tresaltă, iar trupul îmi dansează,
Învăluit de pacea care îl sfințește.
Rotește-n infinit pe lângă mine timpul
Vremuri fără număr și fără nume-au fost,
A venit la mine aducând abisul,
Sădind în conștiința-mi iubire cu un rost.
Blesteme din pământ au ruginit destine,
Cu cât El te iubește, cu-atât cunoști sfințirea...
E lacrima durerii ascunsă în rubine
Și drama existenței ce cântă nemurirea.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea ta...
și m-a durut tăcerea ta... de ce îmi taci în toate?!
durerea a fost numai a mea... și vina-i parte-n parte!
și m-ai înstrăinat tacit... fără vreun cuvânt!
prin caracteru-ți plictisit... am încetat să cânt.
și n-am putut a te uita... așa cum mi s-a spus...
știu că doar inima-mi chema... iubirea-n nepătruns.
și mi-am pus mii de întrebări... de ce atâta dor...?
dar am primit numai mirări... și taine care dor.
am fost privită cum nu sunt... așa cum tu vedeai...
nu eu, dar sufletul mi-e sfânt... șimțeai, dar nu credeai!
și au trecut clipe și zile... și tot n-am încetat...
a te-nrăma numai în file... eu tot, tot am sperat!
dragostea-i tot ce-am vrut să știi... să te învăt iubirea!
să-ncepi și tu a dărui... simțindu-ți împlinirea.
și tot alerg după cai verzi... visând la o schimbare...
iar tu îmi râzi și spui că vezi... perfecțiuni eroare.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Paradigmă
Multicolore plane pătrund în gândul sferic
Mâhnit de vremea rece cu muguri de-ntuneric,
Nostalgic el venise a fi în stil coleric,
Prin planul minții sale ce nu este simetric.
Ruine-nveșmântate în albiile vremii
Recheamă la iubirea anilor aprinși;
Grămezi de sentimente sângerând uitării
Prin oglinzi de apă și chipuri cu ochi ninși.
Am revăzut aseară, la masa unde scriu
Cometa plăsmuită din dorințe oarbe
Acum ajuns e dorul, rămas într-un pustiu,
Al veșnicei dureri ce mocnit îl soarbe.
Mă prinzi de mâna rece și mă privești în ochi
Aproape-ți simt căldura cu care mă cobori
Spre stele nisipoase din cerul meu cu stropi
Și iar mă unge vântul, iar tu uimit m-adori.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Și timp să nu mai risipim...
Și nu iubesc doar când iubești!
Nu sunt condiții în iubire!
Totul e doar să strălucești,
Chiar de nu simți o împlinire...
Și nu te judec cum mă cerți...
Chiar de greșești și nu vezi bine,
Aștept să crești și să înveți...
Iubirea mea îți aparține!
Te vreau lucind de bunătate!...
Te vreau să vezi în mine-adânc!
Dar, tu te ții așa departe...
Și în nimic nu vezi ce-i sfânt!
Iubirea mea! Totul e clar!
Ne suntem destinați să fim...
Șterge trecutul de amar,
Și timp să nu mai risipim...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Uitasem...
Mă cheamă nebunia unei povești candide
Și-am vrut cu tot al meu să-i dau crezare,
Îndrăgostită tot mai mult de-a sa culoare
Uitasem convenționalul gândirilor rigide.
Pluteam parcă pe ape și pe vânt...
Eram o pasăre zburând spre măreții,
Uitasem despre păsări ființe-n pribegii
Uitasem despre Carte și al său Cuvânt.
Mă arunca în valuri o mare de iubire,
Ce mult mă amăgise că pot și eu zbura!
O dragoste intensă mi-a lăsat arsura
În rana nevăzută, săpând-o în simțire.
Fost joc cumplit jucat fără rezervă,
Așa se cheamă când ești îndrăgostită...
Uitasem a-mi lua masca în chip de nesimțită
Și m-am lansat în zbor cu prea multă vervă.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focar de straluciri obscure
Strânsă într-un pumn, o viață,
Începe-n timp a dezvolta
Făclii de soare și de gheață,
Trezit, un cuget medita.
Tangențiale simțăminte, trezite și ele,
Din iubiri lirice despărțite
Mai apoi reunite ca-ntr-un pastel de-acuarele
Mocnesc în renașteri înăbușite.
Îngustitate de factură egolatră,
Pe lângă care a venit indiferența
În lumea noastră mare în inimă de piatră,
Unde mentalul a cules numai corijența.
Să fii un om într-un nimic,
Ar fi să fii om mare
Cum etichetă mare în produsul mic,
Oferă strălucire, dar fără valoare.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focar de străluciri obscure
Strânsă într-un pumn, o viață,
Începe-n timp a dezvolta
Făclii de soare și de gheață,
Trezit, un cuget medita.
Tangențiale simțăminte, trezite și ele,
Din iubiri lirice despărțite
Mai apoi reunite ca-ntr-un pastel de-acuarele
Mocnesc în renașteri înăbușite.
Îngustitate de factură egolatră,
Pe lângă care a venit indiferența
În lumea noastră mare în inimă de piatră,
Unde mentalul a cules doar corijența.
Să fii un om într-un nimic,
Ar fi să fii om mare...
Cum etichetă mare în produsul mic,
Oferă strălucire, dar fără valoare.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris fără cuvinte
Pe lacrima de suflet
O inimă s-a stins...
Este simțământul
Ca flacăra nestinsă,
Ce vine ca furtuna
Peste chipul nins
Afară dintr-un spirit
Cu dragoste încinsă.
Pe un portret din veac trecut
Sclipește o lumină,
Vin îngeri albi și nevăzuți
Paznici de văzduh...
Se năpustesc pe trupul rece
Cu inimă divină,
Renăscând la viață
Pe cel murit în duh.
Sunt mult prea multe fără glas
În viața asta mică...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâns lăuntric
Mă dezbrăcase iarna de multă pasiune,
Ce o simțeam adesea, când gândul mi-l furai...
Dragostea mi-era un aprins cărbune,
Și în adânc purtată și prin sus, prin Rai.
Și însetată de iubire, ți-am dăruit sublimul meu...
Iar tu ca vipera șireată,
M-ai tot rănit mereu... mereu!
Dar, pentru toate este-o plată!
Și strig în sus, la Dumnezeu...
Să vină iarăși cu dreptate!
Din inima ta de ateu,
Să te lucreze parte cu parte.
Și vine vara... timpul trece...
Eu tot aștept să te trezești...
Inima mintea o întrece,
Când tu te-ai accepta ce ești!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final de carte
Picături cad peste obrazul unde,
Cândva, demult dezmierdat
În pasiune de sărut cuprins...
Picături cad astăzi peste obrazul nins;
Umbrele de seară se lasă între doi,
Care s-au iubit... prin lacrimi și zâmbete,
Furtuni și bolți senine...
Aceia eram noi.
Îți amintești?... Acum doar doi străini!
Picături cad arse, înflăcărând în minte
Tablou restaurat cu noi prin jurăminte.
Chipul îți surâde... se-aude un oftat,
El este de la mine și îl ignori vexat...
Pe un perete negru las urme albe, care,
Strident abundă timpul trecând peste hotare;
Strivesc o nostalgie vrând să mă renască
Și mă împotrivesc ca ea să ne unească!
Piese de muzeu, secvențe dintr-un film
Se absorb tăcut, totul e străin...
Ce episod de carte cu doi eroi nebuni...!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alambicat....
Și dacă mi-a fost dor să te ascult,
Tu ai închis ușa după tine...
Nu am categorie, nici vreun cult,
Nu aparțin de nimeni... decât mie.
Și dacă mi-ai greșit atât de mult,
Află că te-am iertat și te iubesc...
Am învățat să simt și să ascult,
Și multe sentimente eu nutresc!
Destinul să ne poarte pașii-n viitor,
Nu pot să hotărăsc ce va mai fi...
Și cred într-un timp strălucitor,
Ce vine acum... și va veni...!
Alambicat destin și a ei soartă,
N-aș fi crezut să plâng atât de mult...
Pe aripi nevăzute, ea mă poartă,
Soarta... în care cred și am crezut!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață în melancolie
Sete de ascuns, pribeag și rătăcit
Simțeam de nepătruns totul spre sfârșit...
Priveam în apele de viitor,
Ce pasiune și ce dor!
Vino iubire lângă mine...
Eu, mai tăcut ca niciodat'
Îți cer să nu te-ascunzi de tine
Scopul îți e nevinovat!
Chemasem al meu duh să-mi vorbească mut
Să-mi fie iar alături; e iar inima lut.
Din închistate mofturi
Un duh a renăscut
Spre încâlcite rosturi;
Pe mine așa mult mă doboară
O sete de ascuns!...
Taine sidefate de timp de-odinioară
Tot nu le-am ajuns...
Așa poate mereu, o lume de mistere
Un chin și o plăcere,
Ce-aș fi înțeles-o eu!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubirea mea s-a stins
pentru Bianca
Lacrimi nu mai am, când te privesc zăcând neînsuflețită....
În agonii și suferințe te-am privit zvâcnind...
O singură dorință aveam a-mi fi împlinită...
Ca tu, să te mai bucuri... prin viață tot trăind....
Nu poate nici cuvânt, și nici lacrimi amare,
Să stingă cea durere ce-o simt în piept arzând...
Mi-ai fost copilul dulce, ce m-alinta c-o floare,
Iar eu... fără de tine, mă văd ușor căzând...
Și te-am iubit, cum nu se scrie-n cărți...!
Și mi-ai fost în suflet... tu mult m-ai alinat...!
Poate să mai treacă încă zece vieți...
Eu nu am să te uit, copil mult adorat!
Bianca, te iubesc! Tu ești acum plecată...
M-ai părăsit și tu... cu mult, mult prea devreme...!
Și trebuie s-accept soarta... deși, neresemnată...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubitul ascuns
Ascuns între povești necuvântătoare
ascultam poezii de mreje picturale,
în locul unde ajuns-am eu străpuns
neștiut, nedorit, dar sfințit și uns
cu pagini plumbice și rare.
În treceri de timp piese a unui joc
ajunsă e raza lumină de mijloc
într-al meu zid controversat și nepătruns,
dar veșnic dorit și neajuns.
Secret în cea-ngropată regăsire,
m-am bucurat să pot cânta
legende cu miez de iubire
ascunse și ele într-o stea.
Mister deslușit și-ncheiat,
oaza de taine se risipește...
n-a fost ascuns și tulburat
decât doar iubitul iubind neîncetat
și care tot mai iubește...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adina-Cristinela Ghinescu despre timp, adresa este: