Dumitru Delcă despre primăvară

Săraca ţară bogată

Săraca ţară bogată,
În veci vrea să dăinuiască.
Să nu piară niciodată
Glia noastră românească.

Săracii români bogaţi,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munţii Carpaţi.
După legea strămoşească.

Domnilor, conduceţi ţara,
Ori vă bateţi joc de ea?
Nu cumva aţi luat-o rara?
Sau aveţi o boală rea.

Voi ne distrugeţi acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinţii ni-i daţi afară.
Asta faceţi voi din ţară.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitate şi credinţă

Zilele se-întorc în nopţi,
nopţile se-întorc în zile.
Vieţile se duc din morţi,
răul se transformă-n bine.
După toamnă vine iarnă,
după primăvară, vară.
De sus, norii-încep să cearnă,
apa pe pământ coboară.
Lumina se-întoarce-n zori,
după soare se-întorc flori.
În pământ se-ascund comori,
apa se întoarce-n nori.
Unii oameni cred că poţi
ca să te întorci din morţi.
Credinţa lor e deşartă.
Nu-întorci mortul de la groapă.
Doar Domnul Isus Hristos
de la groapă s-a întors.
Ne-a dovedit că se poate
reveni-n viaţă, din moarte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virusul nu are reguli

Virusul nu face ură de rasă, de credinţă nici atât.
La el reguli nu contează, nu stă pe gânduri prea mult.
Moartea neagră nu alege între bogaţi şi săraci.
Pe toţi îi contaminează şi îi trimite la draci.
Fără un pic de clemenţă ia copii, ia şi bătrâni,
Peste tot, pe unde trece, lasă virus şi-n fântâni.
Corona virus seamănă moarte.
Pe oameni, de oameni îi desparte.
O asemenea pandemie, în lume nu s-a văzut.
Ne aflăm în plin război, cu ceva necunoscut.
A fost ciumă. A fost holeră. Chiar războaie nucleare.
Virusul e mult mai groaznic, ucide în disperare.
Am aşteptat primăvara. Primăvara a venit.
În loc să bucure ţara, în casă ne-a priponit.
Cu lacrimi privim neantul, poate zărim o speranţă.
De la geam rugăm Înaltul să aline a noastră viaţă.
Viaţa nu mai clocoteşte, pământul a-încremenit.
Tot ce-i omenesc sfârşeşte, speranţa-n bine a murit.
Nostradamus e de vină. El a fost prezicătorul
De-întuneric, nu lumină. El ne-a prezis viitorul.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi în Bărăgan

Se spune că la noi în Bărăgan,
Primăvara miroase a pământ.
O spune truditorul de ţăran,
Bătut de ploaie şi de vânt.

Că pământul miroase a pâine,
Când vara aureşte hotarul.
Nu duce grija zilei de mâine,
Când toamna îi umple hambarul.

De-acum, pâinea miroase a bine.
Mâncată cu vin, e pâinea sfântă.
E pâinea pentru zile senine,
Pe care ţăranul o frământă.

Primăvara miroase a pământ,
Pământul miroase a pâine,
Pâinea miroase a bine
Plămădită cu soare şi vânt.

poezie de Dumitru Delcă (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai prins o primăvară

Cerului îi mulţumim
c-am mai prins o primăvară.
Că soarele ei îl primim
pentru a şaizecea oară.
Tot păşind din an în an
am ajuns octogenari.
Am adunat ban cu ban,
fără ca să fim avari.
Ne-am îngrijit sănătatea,
priveam zori în dimineaţă,
Ne-am păstrat şi demnitatea,
astfel am răzbit în viaţă.
Deşi timpul ne-a albit
destinele au rămas unite.
Dumnezeu ne-a ocrotit
şi-avem dorinţe-împlinite.

poezie de Dumitru Delcă (28 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte dulci,cuvinte flori (soţiei de 8 Martie)

De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
Cu mult drag îţi dăruiesc,
semn că încă te iubesc.

Cuvinte dulci, cuvinte flori
pornite din inimioară,
Am să rostesc de multe ori
şi în astă primăvară.

Iar din suflet îţi doresc
multă, multă sănătate.
Ca florile când înfloresc,
de lumină să ai parte.

Acum, mai mult ca altădată
cu nostalgie-mi amintesc,
Cum te iubeam când erai fată.
La fel şi astăzi te iubesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de primăvară

Vreau s-aud cum creşte iarba,
cum copacii dau în floare,
Cum începe iarăşi treaba
când pe cer soare răsare.
Să văd cum dezgheaţă lacul,
cum iarna moare de ciudă.
Cum în luncă, pitpalacul
cântă, lumea să-l audă.
Să văd albul cum se pierde,
cum susură izvoarele.
Câmpia se-îmbracă-n verde,
din sud se-întorc cocoarele.
Astfel, totul prinde viaţă.
Pământul se încălzeşte.
Şi-într-o bună dimineaţă
Natura se primeneşte.

poezie de Dumitru Delcă (2 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, români (poezie manifest)

Ţara noastră nu mai scoate
aur de multe carate.
Din frumoasa noastră vatră,
astăzi scoatem numai piatră.
De prin munţii cu păşune,
nu mai scoatem nici cărbune.
Din Câmpia Soarelui
şi cea a Banatului,
nu mai scoatem la hectare
mii de tone în hambare.
Din munţi a pierit pădurea.
A făcut prăpăd securea.
Acum ne chinuie gândul
că vom pierde şi pământul.
Până când, domni guvernanţi,
ţara asta o prădaţi?
Veniţi români! Ne cheamă ţara,
să-i readucem primăvara.
Veniţi în ţara legendară
unde străbunii ne lăsară

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul nu s-a mai aprins

Trăiau odată într-un sat,
un om bătrân cu baba lui.
În bordeiul lor sărac,
trăiau la mila orişicui.
Deşi rămas fără picior,
el zi de zi tăia otavă.
Bătrâna cocea în cuptor
pâine proaspătă în tavă.
Trăiau singuri, fără copii.
Doar o pisică şi-un câine
le stăteau drept bucurii,
în viaţa de azi pe mâine.
Toamna se adunau în casă
şi gândeau la iarnă grea.
Oare, vor avea pe masă
ce mânca şi ce să bea?
Timpul repede se scurge.
iarna iute a venit.
Viaţa lor tot la fel curge
şi-i îndreaptă spre sfârşit.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul nu s-a mai aprins

Trăiau odată, într-un sat,
un om bătrân cu baba lui.
În bordeiul lor sărac,
trăiau la mila orişicui.
Deşi rămas fără picior
bătrânul tăia la otavă.
Bătrâna cocea în cuptor
pâine proaspătă în tavă.
Trăiau singuri, fără copii.
Doar o pisică şi un câine
le stăteau drept bucurii,
în viaţa de azi pe mâine.
Toamna se adunau în casă
şi gândeau la iarna grea:
Oare, vor avea şi ei pe masă
ce mânca şi ce să bea?
Timpul repede se scurge,
greul iernii a venit.
Viaţa lor, tot la fel curge
şi-i îndreaptă spre sfârşit.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pus peste mine, Doamne

Ai pus peste mine, Doamne,
Ai pus primăveri şi toamne.
Ca să-mi faci viaţa uşoară
Ai pus şi iarnă, şi vară.
Multe peste mine-ai pus.
Unele cam greu de dus.
Unele dulci şi amare,
Pentru viţa-mi trecătoare.
Dintre toate câte ai pus,
Cu unele m-ai sedus.
M-ai făcut să cred că viaţa
Este mai tare ca aţa.
De fapt, ai avut dreptate;
Viaţa-i prima între toate.
Sunt dator să-ţi mulţumesc
Că-îndrăznesc să mai trăiesc!
Cele ce-au fost greu de dus
Pe mine nu m-au răpus.
Cele dulci dar şi amare
Doar m-au pus la încercare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (11 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi, române

Române, tu să nu uiţi
că trunchiul ţării e poporul!
Aprig trebuie să lupţi
să-ţi aperi ramul şi izvorul.
Glia ţării e ogorul
unde noi cultivăm grâne.
Ne construim viitorul.
Asta să nu uiţi, române!
Azi duşmanii stau la pândă,
vor să curgă iarăşi sânge.
Tu te luptă, dă osândă
celor care viaţa-ţi frânge!
Arată că ai onoare,
că în lume tu contezi,
Că tot ce-i ROMÂN, nu piere,
că viţa neamului păstrezi.
Să-ţi fie dragă ţara
şi glia şi izvorul.
Păstrează-i primăvara,
să dăinuie POPORUL.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul e minunat

Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de raza ta.
Mi-e dor când pomul dă în floare,
Mi-e dor de primăvara mea.

Mi-e drag pământul aburindă
când scapă de iarnă grea.
Când iarba-i gata să cuprindă
câmpia şi grădina mea.

Când trandafirul înfloreşte
mă îmbată al lui parfum.
Îmi place şi când înverzeşte
şanţul, la margine de drum.

Natura întreagă-i un covor
de flori mirositoare.
Pe cer se vede un cocor
ce se roteşte-n zare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dat, Doamne

Ca să fiu ce-am fost în viaţă,
mi-ai dat primăveri şi toamne.
Mi-ai dat zori în dimineaţă,
mi-ai dat flori, mi-ai dat şi poame.
Mi-ai dat cer senin şi nor,
aşa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat şi multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar şi chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar şi chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat şi înţelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat şi încercări.
Plecat îţi fac mulţumire
şi urc dincolo de zări.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne rugăm la Tine, Doamne

Ale vieţii valuri ne lovesc mereu,
ne izbim de maluri, înotăm din greu.
Ne zbatem ca marea în furtuna nopţii,
prea scurtă e calea până-n faţa morţii.
Te rugăm, Prea Sfinte Doamne,
să nu dai în lume jale!
Să dai primăveri şi toamne
şi flori cu albe petale.
Între oameni doar iubire
şi multă, multă fericire.
De la Tine vrem să vină
la tot ce este fiinţă,
Nu întuneric, lumină.
Lipseşte-ne de suferinţă!
Dă-ne tot ce este Sfânt
aşa cum ne-ai dat natura.
Dă-ne Pace pe Pământ,
între noi să piară ura.
Ascultă-ne, Doamne, ruga!
Dă-ne toată mila Ta!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (10 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi, boabe de mărgăritar

Doi ochi, boabe de mărgăritar
îi împodobesc obrazul.
Când îi ofer flori în dar,
mama uită tot necazul.

Pe la tâmple, ghiocei
îi amintesc de primăvară.
S-au amintesc de anii grei
când viaţa i-a fost amară.

A trecut timp peste mama,
dar tot frumoasă a rămas.
Încă mai poartă marama,
tot mai dă la cântec glas.

Ce caldă este mâna ei!
Ce faţă blândă are!
Când eu plâng de dorul ei,
mama îmi dă alinare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-fiică şi rază de soare

Pe ogoarele mănoase din întinsul Bărăgan,
Unde curge grâu-n case din sudoarea de ţăran,
Ca o harnică albină, ca Ileana din poveste,
Mama e şi gospodină, mama pretutindeni este.
Ea e seva care urcă primăvara să dea viaţă,
Ea e soare ce ne-aruncă, raze aurii în faţă.
Este pâinea aburindă, răsplată a muncii ei,
Este suflul nou de viaţă, care urcă-n ghiocei.
Mama-i pacea, mama-i dorul, este somnul liniştit
Care a cuprins feciorul, ce-n leagăn a adormit.
Mama-i steaua mea polară, ce veghează-n veşnicie
Cum se zămisleşte-o lume, cu oameni de omenie.
Mama-i fulger şi e trăsnet, când e vorba de război.
Este sângele ce curge, în milioane de eroi,
Mama-i arcul peste timp, ce duce-n eternitate
Viaţa-rod al fiinţei-nucleu de posteritate.
Cum am putea oare vreodată, ca în viaţă să greşim
Şi să ne întoarcem faţa, fără ca să-i mulţumim?
Dragi copii, i se cuvine, mâinile să-i sărutăm,
Ochii blânzi şi faţa arsă, cu drag să îi dezmierdăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (15 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de tine soare,
mi-e dor de strălucirea ta.
De stoluri de cocoare,
când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
de grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor
când focul arde-n în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
şi-i cald în casa toată.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu grădinar şi tu floare

Ca semn dulce al iubirii,
La nuntă am să-ţi dăruiesc,
De pe pământ, toţi trandafirii.
Ca să-ţi arăt cât te iubesc.

Cu flori culese din grădină
Coroană pe cap îţi fac.
Am să mi te fac regină,
Peste florile din parc.

Din petale de flori albe
Îţi fac rochie de mireasă.
La gât îţi voi prinde salbe
Ca să fii cea mai frumoasă.

Lumea-ntreagă să te-admire,
Tu zâmbind să le răspunzi,
Şi-n bogata-ţi strălucire
Strigătul meu să-l auzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa unei frunze

A rămas o frunză-n pom,
În bătaia vântului.
Cum plânge puiul de om,
Ea dă aripi cântului.
Tremură de frig săraca
Şi s-a-ngălbenit de tot.
Vântul o să rupă craca,
Stăpânul o pune-n foc.
Atunci ea se va-ncălzi,
Dar nu se va bucura.
Viaţa ei se va sfârşi,
De frig n-o mai tremura.
La fel ca omul trăieşte
Şi frunza de pom: o viaţă.
Ca şi omu-mbătrâneşte,
Se rupe firul de aţă.
Din muguri, în primăvară
Alte frunze se vor naşte.
Se vor bucura o vară,
Apoi caprele le paşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (24 octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!