Textele de mai jos conțin referiri la sărut, dar cu o relevanță mică.
Singuraticul cioban
În amurg soarele pleacă
Să se culce după dealuri.
Ramuri sălciile-apleacă,
Apa curge printre maluri.
Sus, în muntele cu stână,
Duios cântă un caval.
Printre brazi, luna-i stăpână
Peste munte, peste deal.
Cocoțat în vârf de stâncă,
Singuraticul cioban,
Lângă-un foc ce arde încă
Își cântă al său alean.
Jos în vale, el privește
O fereastră luminată,
Unde stă și ghindosește
Dulce și frumoasă fată.
Ciobănia îl lipsește
De ce este mai frumos,
De fata care-l iubește
Și-l așteaptă-acolo, jos.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să uit
N-am să uit cu ce cuvinte
Mi-ai destăinuit odată,
Cât erai tu de cuminte
Când te-am cunoscut de fată.
N-am să uit sinceritatea
Când mi-ai spus că mă iubești.
Că de-atunci tu erai gata
Doar cu mine să trăiești.
Am crezut spusele tale.
Radiam de fericire.
Altul ți-a ieșit în cale...
Totul a fost amăgire.
Acuma sunt doar străinul
Pe lângă care adesea treci.
Nici nu vrei ca să-mi vezi chinul
Când cu celălalt petreci.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (23 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva, într-un colț de țară
Undeva, într-un colț de țară
am avut cândva o mamă.
Era sfânta mea icoană
și cea mai de preț comoară.
Când venea de la oraș
Doamne, cât mă bucuram.
În mintea mea de copilaș,
o zână o vedeam.
Când în brațe mă lua
și mă săruta zâmbind,
De bucurie lăcrima,
eu mă visam în Olimp.
De-aș primi din cer o palmă
n-aș uita de tine, mamă.
Nu l-aș uita nici pe tata
și nici unde-mi este vatra.
Când tata-mi dădea o palmă,
mă apărai scumpă mamă.
Când către tine greșeam,
singur palme îmi dădeam.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă dragă
Din lacrimă fac izvor
sufletul să-ți răcoresc.
Să-ți șoptească-încetișor
cât de mult eu te iubesc,
Cu apa rece din izvor
îți voi adăpa iubirea.
Voi stinge mamă și-al meu dor,
că prea grea e despărțirea.
Măicuță, azi, de ziua ta
am sărutat un trandafir.
Am pus în el iubirea mea,
iubirea dulce de copil.
În glastră l-am așezat
și cu drag am să te-aștept.
Vreau să-mi dai un sărutat,
să mă încălzești la piept.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La aniversare
Cincizeci de ani au trecut
De când alături de tine,
O viață-ntreagă-am petrecut
Și m-am simțit foarte bine.
Astăzi, la nunta de aur,
Trandafirii albi ți-i dăruiesc.
Aș vrea să fiu un meșter faur
Și visele să-ți împlinesc.
Știu cât de mult tu ți-ai dorit
Să ai în viață multă sănătate.
Cât am putut m-am străduit.
Mai mult, zău că nu se poate.
Asta nu ține de mine.
Ea vine de la Dumnezeu.
Dacă-i rău sau dacă-i bine,
Nu-mi permit să judec eu.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama-fiică și rază de soare
Pe ogoarele mănoase din întinsul Bărăgan,
Unde curge grâu-n case din sudoarea de țăran,
Ca o harnică albină, ca Ileana din poveste,
Mama e și gospodină, mama pretutindeni este.
Ea e seva care urcă primăvara să dea viață,
Ea e soare ce ne-aruncă, raze aurii în față.
Este pâinea aburindă, răsplată a muncii ei,
Este suflul nou de viață, care urcă-n ghiocei.
Mama-i pacea, mama-i dorul, este somnul liniștit
Care a cuprins feciorul, ce-n leagăn a adormit.
Mama-i steaua mea polară, ce veghează-n veșnicie
Cum se zămislește-o lume, cu oameni de omenie.
Mama-i fulger și e trăsnet, când e vorba de război.
Este sângele ce curge, în milioane de eroi,
Mama-i arcul peste timp, ce duce-n eternitate
Viața-rod al ființei-nucleu de posteritate.
Cum am putea oare vreodată, ca în viață să greșim
Și să ne întoarcem fața, fără ca să-i mulțumim?
Dragi copii, i se cuvine, mâinile să-i sărutăm,
Ochii blânzi și fața arsă, cu drag să îi dezmierdăm.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor de tine soare,
mi-e dor de strălucirea ta.
De stoluri de cocoare,
când vine primăvara.
Mi-e dor de luna plină
din nopțile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
sub nucul de la țară.
Mi-e dor de toamna ruginie
când își revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
de grâul care umple podul.
Și de iarnă-mi este dor
când focul arde-n în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
și-i cald în casa toată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă toate-acestea
Dacă n-ai auzit
cum crește iarba,
și nici nu ai văzut,
trăiești pe pământ degeaba.
Ești umbră fără azimut.
Dacă nu ai văzut
cum muguri se deschid,
și nici cum crește frunza,
în viața ta e numai vid,
pe ochii tăi se-așterne pânza.
Dacă n-ai văzut
cum floarea
în lumină se răsfață,
nu vei cunoaște valoarea,
acelora care te-învață.
Dacă n-ai simțit
cum vântul
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (28 august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept
Te-aștept iubito ca să vii
Să mergem în deal, la vie.
Unde-alergam, fiind copii,
Radiind de bucurie.
În zorii zilei te-aștept
Să sărutăm florile.
Cu aer proaspăt în piept,
Să colindăm zările.
La umbra cetinei de brad,
În miezul zilei te-aștept,
Să potolim doruri ce ard,
Când inima saltă-n piept.
Si-n umbra nopții te-aștept
În pădurea adormită,
Să te strâng cu drag la piept,
Să fii iar a mea iubită.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
8 Martie
O zi simbol în viața voastră,
Un început de primăvară.
În loc de flori vă pun în glastră,
Un sărut, o floare rară.
Din cer lumina se coboară
Și așterne pe pământ,
Covor de flori de primăvară,
Fără adieri de vânt.
Cer senin vă fie fața,
Zâmbetul măr înflorit.
Mamă, "Bună dimineața!"
Voi sunteți soare răsărit.
Odată cu primăvara
Vise multe să-împliniți!
Copiii vă sunt comoara
Pentru ei, voi să trăiți.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranul e pe câmp
A îmbrățișat pământul
Și l-a sărutat,
Că îi e așezământul
De unde a plecat.
Roua din ceruri coboară,
Aburii ies din pământ,
Și tot ca odinioară
Țăranul e pe câmp.
Vrea ca să înfrunte vântul,
Că el așa e deprins.
Îl va răcori pământul
Când arșița s-a încins.
A făcut un legământ
Pentru veșnicie,
Să lucre acest pământ
Până cade-n glie.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (27 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul de întoarcere al celor plecați departe
De prin țări îndepărtate
unde-am rătăcit,
Ne întoarcem în cetate,
în satul iubit.
De prin țări îndepărtate
unde-am rătăcit,
Ne întoarcem în cetate,
în satul iubit.
Refren:
Lângă voi, e bine,
vom fi împreună.
Vom fi lângă tine,
mamă scumpă, bună.
Lângă voi, e bine,
viața-i minunată.
Vom fi lângă tine,
lângă tine, tată.
Lângă voi, mamă și tată,
lângă voi venim.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să uit (poezie dedicată soției)
N-am să uit toamna în care,
În satul meu a venit.
Avea un geamantan mare
Cu de toate burdușit
Mă plimbam pe strada mare,
Cu soare în asfințit,
Când un trandafir în floare
De departe am zărit.
Am alergat înainte
Și în cale i-am ieșit.
Am rămas fără cuvinte,
Ce fată am întâlnit!
Era așa de frumoasă,
Inima mi-a cucerit.
Era și puțin sfioasă
Când pe mine m-a privit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Înainte merge fata,
După ea vine bunica.
-Hai bunico! Hai că-i gata.
Uite-ajungem acușica.
-Ehei! Nu mai sunt eu zdravănă.
Vai de picioarele mele!
Viața firu-și deapănă
Și mă îndoaie de șele.
Bunica stă și socotește
Anii ce i-a adunat.
Vede cum îmbătrânește,
Apoi, în casă au intrat.
La gura sobei înșiră-acum,
Povești cu zâne frumoase.
În vatră, lemne se fac scrum,
Afară-i iarnă peste case..
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o pâine amară
Pentru o pâine amară,
Femeia pleacă din țară.
Copiii și-i părăsește
Și prin lume rătăcește.
La poartă, pe o băncuță, șade gânditoare mama
Și cum stă pierdută-n gânduri își pune pe cap marama.
Ochii către cer ridică și pe Dumnezeu întreabă,
De ce viața ce-o trăiește este atât de beteagă.
-Sfătuiește-mă, Tu Doamne! Arată-mi calea de urmat!
Deodată-i fulgeră un gând și repede s-a ridicat.
Aleargă, intră în casă, unde zace fata mică,
Lângă ea veghează-un frate care tremură de frică.
Băiatul și cu fetița sunt copiii care-i are
Pentru ei,, tânăra mamă, nu găsește alinare.
Ar vrea să strige-n gura mare, dar nimeni nu o aude.
Durerea-i pătrunde-n suflet, mai amarnic o răpune
Mintea-i este rătăcită, gândul o trimite-n lume,
Prin străini ca să muncească, la copii s-aducă pâine.
Îi e greu să hotărască, de copii să se despartă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un episod de viață
În zori a plecat de-acasă să cosească pentru boi
Iarbă bună, iarbă grasă, cu lucernă, cu trifoi,
Otavă din cea aleasă pentru vite, pentru oi.
Carul scârțâie alene, omu-ndeamnă la urcuș:
- Hai, Cezare! Haide, tată! Uite, ajungem acuș.
O să paști liber băiete, nu te mai țin la țăruș.
Când ajunge sus, bătrânul slobodă calul din ham,
Strânge hățul, ia mâncarea, o agață într-un ram,
Prinde coasa și se-nchină către cerul ca de geam.
Să mai trăiască ar vrea, câți ani cucul îi cuvântă.
Cântă coasa în trifoi, omul fluieră și cântă,
Munca pentru el a fost, totdeauna treabă sfântă.
Cum culcă la pământ otava, brazdă după brazdă,
Se-oprește. Privește sus și nu-i vine ca să creadă
Că pe cerul cel senin se-adună norii grămadă.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (6 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.Sărutul morții
O arătare cu coasa-n mână,
Sărutul morții i l-a dat.
N-a trecut o săptămână
Că l-au și îmbălsămat.
epigramă de Dumitru Delcă (24 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am dat seama, prea târziu
Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viața am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Și m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenușă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viața nu mi-am mai pierdut
Și-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învățat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre sărut, adresa este: