Citate despre Dumnezeu și dreptate, pagina 4
Răul fizic a fost, cu siguranță, permis de Dumnezeu și se poate spune că, într-un anume sens, a fost chiar voit de Dumnezeu. Desigur, Dumnezeu nu l-a voit de dragul lui, ci el a voit un univers, o ordine naturală, care, presupune cel puțin posibilitatea defectelor fizice și a suferinței. Voind creația unei naturi sensibile, Dumnezeu a voit acea capacitate de a simți atât durerea cât și plăcerea, ce este în mod natural inseparabilă de natura umană. El nu a voit suferința ca atare, ci acea natură(un bine)care este însoțită de capacitatea de a suferi. Mai mult, perfecțiunea universului, presupune existența unor ființe ce pot fi degradate, pe lângă cele ce nu pot fi degradate, iar dacă există ființe degradabile, degradarea și moartea se vor petrece în acord cu ordinea naturală. La fel, menținerea ordinii dreptății presupune ca răul moral să-și primească pedeapsa, astfel că putem spune că Dumnezeu a voit și a cauzat acea pedeapsă pentru a menține ordinea dreptății.
citat clasic din Sfântul Augustin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ne fie teamă
Să nu ne fie teamă când mergem cu Cristos!
Cât umbli în lumină să nu te temi de nime',
mergi cu curaj pe cale atunci când mergi frumos,
lumina ta va-nvinge prin orice-ntunecime.
Rămâi pe brazda dreaptă, cu ochii către Țel,
și-apasă plugul cinstei cât mai adânc să are;
în Dumnezeu te-ncrede, cu tine este El,
și grâul tău va umple cereștile grânare.
Nu renunța la luptă, oricât de singur pari,
mai sunt și-au să mai vină cu mii de sute frații;
cad cei ce n-au dreptate, oricât ar fi de tari;
biruitori la urmă rămân nevinovații.
Înalță steagul Crucii, ea-i semnul cel ne-nvins,
dar mâini nevinovate și gând curat să-l poarte;
de vei cădea în luptă, rămâi cu brațu-ntins,
veni-vor alții-n urmă să-l ducă mai departe.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
PARODIE Să nu ne fie teamă când mergem c-un ciomag, Cât umbli în lumină el nu este prea drag, să [...] | Citește tot comentariul
Eres nerecunoscut
Acum încep să înțeleg Divinul
La care ne rugăm într-o ardoare;
Că nu ne-mparte pentru fiecare
Și triști, ne blestemăm destinul.
Ce simplu-i, noi suntem la fel;
Decidem tot -fără vreun scrupul-
Pe pedepsit și alegem scumpul...
Singur avantajatul, el.
Senin, despărțim pui de mame
Și-i aruncăm, schimbăm stăpân;
N-avem criteriu, rău sau bun...
Iresponsabili creem drame.
Libertate-am luat din natură,
Iluzii dând, domesticind,
Falsă iubire oferind...
Sălbăticii luând de-aventură.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu și dreptate, dar cu o relevanță mică.
Vanitatea, trăsătura nocivă a omului, este construită pe momente de nesiguranță în spatele cărora orgoliosul își ascunde frica într-un mod deliberat. Această slăbiciune emană frica permanentă sieși, individul trăind lamentabil în spațiul intern; își propagă ideile sale ca fiind cele mai bune, că el are dreptate în orice împrejurare. Structura sa temperamentală este sufocată de frustrări în mod permanent și de aceea ține morțiș de a avea dreptate chiar și atunci când nu are dreptate. El nu se deosebește cu nimic de existența unei pietre.
Contradicțiile din sufletul omului duc la o experiență teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalității sale. Este adevărat că și modestia îți îndoaie umerii, dar trebuie știut când trebuie să-ți arăți nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îți dă coloană și tărie de caracter. Nici în momentele de maximă încordare nu poți face nimic fără Dumnezeu Nihil sine Deo.
Camelia Oprița în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea are frică de ceva tăinuit-în ultimă analiză, se teme de conștiința proprie! Această conștiință ne spune că omenirea nu poate fi mântuită decât printr-o singură frică: frica de Dumnezeu. Nu armele vor izbăvi lumea, ci conștiințele înarmate cu dreptatea!
Arhimandrit Policarp Morușca în Omenirea în fața crucii (1929)
Adăugat de Șerban Mircea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am mai spus asta înainte, dar vreau să rămână scris;Sărac într-o țară bogată? Sau bogat într-o țară săracă?
Nu știu dacă purtați mănuși când vorbiți sau scrieți, dar eu, care nu scriu și nu produc știri de ultimă oră pentru case înalte, le voi spune oamenilor cum stau lucrurile în dimensiunea lor reală.
Noi, românii, am privit în jos destul, acum trebuie să redăm mândria și onoarea acestei țări pe care o avem în păstrare.
Trebuie să fim descendenții vrednici ai poporului român pentru că aici stă toată puterea și îndrăzneala noastră. Simțul dreptății și conștiinciozității, sentimentul de înalt respect și dragoste pentru Dumnezeu servesc drept călăuză neamului nostru.
Oricine săvârșește fapte ticăloase și dă cinstea pe rușine nu este demn de poporul român.
Corupția și necinstea nu trebuie să domnească pe pământul sfânt al României noastre și trebuie înlăturate fără nicio considerație.
Camelia Oprița în Să ai libertatea în mâinile tale (3 martie 2011)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
El începu apoi a scoate limbile din sân și a le arăta la toată adunarea, și de câte ori arăta o limbă de atâtea ori cădea și câte o pernă de sub țigan, până ce, în cele din urmă, căzu și el de pe scaun, atât de tare se speriase dihania. După aceea voinicul nostru spuse toate câte a pățit, și cum a făcut de a ținut noaptea atât de mult timp. Nu-i trebui împăratului să se gândească mult și să vază că voinicul care vorbea avea dreptate, și cum era de supărat pe țigan, pentru mișelia și minciuna lui cea nerușinată, porunci și numaidecât se aduse doi cai neînvățați și doi saci de nuci, legă pe țigan de coadele cailor și sacii de nuci și le dete drumul. Ei o luară la fugă prin smârcuri, și unde cădea nuca, cădea și bucățica, până ce s-a prăpădit și țigan și tot. În urmă pregătindu-se lucrurile, după câteva zile făcu nuntă mare, și luă românașul nostru pe fata împăratului de soție, și ținu veselie mare și nemaipomenită mai multe săptămâni, puindu-l și în scaunul împărăției, iară fata lăcrămă și mulțumi lui Dumnezeu că a scăpat-o de sluțenia pământului, de harapina spurcată.
Petre Ispirescu în Balaurul cel cu șapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume strâmbă
De ce lumea întreagă e nedreaptă?
Așa ne-a creat-o nouă Dumnezeu
Ș-atunci n-am putere s-o transform doar eu
Și nici alții cu firea înțeleaptă!
Rămâne-va strâmbă, tot așa mereu
Și nimeni nu va ști-ncotro se-ndreaptă,
Pân' se va naște Om cu mintea aptă
Și spiritul drept, adus la apogeu.
Să poți găsi pe-acest pământ dreptate,
Ar fi un act de luptă și virtute,
Dar secondat de oameni din cetate,
Să nu te pierzi pe drumuri neștiute.
Potecile dreptății sunt blocate,
Speranța este la divinitate...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creanga Ta firavă
câteodată sunt haihui
și mă simt al nimănui,
plutesc prin cerul cu stele
rumegând vise rebele,
încurcând viața și timpul
încercând să urc Olimpul,
ca Sisif mă zbat să sui
bolovanul nimănui,
când ajung la jumătate,
(ca să vedeți ce dreptate!)
cad cu totu-n handicap
și o iau iar de la cap,
iar mă sui și iară cad,
n-am cărare și n-am vad,
parcă sunt o frunză-n vânt
între cer și-ntre pământ.
nu știu încotro mă poartă
blestemata mea de soartă,
sunt și eu un biet proscris,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea a fost concentrată de-a lungul întregii istorii în acea persoană singuratică de pe cruce, care spunea că putea să cheme îngerii pe pământ în orice clipă într-o misiune de salvare, dar a ales să nu o facă - pentru noi. În patimile Sale, Dumnezeu a acceptat proprii Săi termeni ai dreptății.
citat din Philip Yancey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare!
Așa de mult doresc să-ți fie bine...!
Căci te iubesc nespus, tu suflet încercat...
Viața ne încearcă... cu rău și cu bine,
Tu rămâi puternic, suflet luminat!
Nu-ți uita credința! Nu-ți uita PUTEREA!
Destinul este școala cu lecții de-nvățat...
În inimă îți stă toată averea...
Iar sufletul va fi consacrat...
Nimic nu se termină! Orice punct final,
Vine să proclame dorita Lumină,
Spre râvnitul loc astral...
Și mult ascunsa cale divină.
Suntem călători și-atât și timpul trece,
Două uși avem și doi Stăpâni!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fiecare dată când ordinea stabilită a lucrurilor e răsturnată, când nu mai există nici o siguranță, când tot ceea ce era ocrotit de legile oamenilor sau ale naturii se află la cheremul brutalității inconștiente și crâncene, apar aceleași simțăminte. Un cutremur de pământ care zdrobește sub casele năruite mii de oameni, un fluviu revărsat care rostogolește în apele lui de-a valma țărani înecați, stârvuri de boi și grinzi smulse din acoperișuri sau o armată glorioasă care-i măcelărește pe cei ce se apără, îi ia pe ceilalți cu ea prizonieri, jefuiește în numele sabiei, și-i mulțumește lui Dumnezeu în larma bubuitului de tun sunt deopotrivă prăpăduri care zguduie orice credință în dreptatea veșnică, orice încredere învățată pe de rost, în ocrotirea cerului și în rațiunea omului.
Guy de Maupassant în Bulgăre de Seu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă te îndoiești că viața ta s-ar putea schimba în bine, atunci ai dreptate, nu se va schimba. Trebuie să știi, să gândești și să crezi cu toată puterea inimii tale că ești creația minții lui Dumnezeu (a Conștiinței Divine) și că ai fost înzestrat cu dreptul inalienabil la sănătate, fericire și împlinire plenară.
Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între bine și rău
Totul se-ntâmplă-ntre bine și rău
Și îngeri și demoni și sufletul tău
Și lacrimi tocite, lumini în priviri
Și dricul mai trece, iar unii sunt miri.
Te zbuciumi în tine, un simplu plebeu
Și-n regi este zbucium și-n toți Dumnezeu
Și-i rugă fierbinte și-amarnic blestem,
Le-ndură și iartă Stăpânul Suprem.
E multă iubire-ntre bine și rău
Și ură se-aprinde-n venin de călău
Și-i lună și soare și stele sclipesc
Și pare-a fi iadul și raiul ceresc.
Se-mparte dreptate dând mieii la lupi
Și mierea-i a altor' la tine în stupi
Și roua pe față îți cade în zori
Și soare răsare și poți iar să zbori.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisus Hristos: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că așa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:3-12 de Sfântul Matei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Oltenii lui Tudor
Vine-un chiot dinspre munte,
Vine freamăt din păduri
Tudor domnul vine-n frunte,
Cu mulțimea de panduri!
Iar din Jiu, din apă sfântă,
Iese cântec vitejesc,
Și cu glas de surle cântă
Tot poporul românesc.
Las să-i sune surle-n țară,
Să-și adune-olteni destui,
Țara s-o vedem noi iară
Veselă pe urma lui
Mândra patrie română
Nu sub braț de oameni slabi,
Ci voinică și stăpână
Cum a fost sub Basarabi.
Zboară corbi pe sus, băiete,
Cârduri negre se-nvârtesc,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare înțelepciunea nu strigă ea și priceperea nu-și ridică glasul său? Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă, pe lângă porți, în împrejurimile cetății, la intrarea porților, strigă tare: "Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu și glasul meu către voi, fii ai oamenilor. Voi, cei simpli, învățați cumințenia și voi, cei nebuni, înțelepțiți-vă! Ascultați, căci voi spune lucruri mărețe și buzele mele se deschid pentru a înălța ceea ce este drept; căci gura mea grăiește adevărul și buzele mele se dezgustă de fărădelege. Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit și fără rost; toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au aflat știința. Luați învățătura mea mai degrabă decât argintul și știința mai mult decât aurul cel mai curat, căci înțelepciunea este mai bună decât pietrele prețioase și nici lucrurile cele mai prețioase nu au valoarea ei. Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea și stăpânesc știința și buna-chibzuială. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria și obrăznicia, calea răutății și gura cea aprigă le urăsc eu. Al meu este sfatul și buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. Prin mine împărățesc împărații și principii rânduiesc dreptatea. Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii sunt judecătorii pământului. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută mă găsesc. Cu mine este bogăția și mărirea, averea vrednică de cinste și dreptatea. Rodul meu e mai bun decât aurul și decât aurul cel mai curat, și ceea ce vine de la mine este mai de preț decât argintul lămurit. Merg pe calea dreptății, în mijlocul căilor judecății drepte, ca să dau celor ce mă iubesc bogății și să le umplu cămările lor. Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. Înainte de a fi fost întemeiați munții și înaintea văilor eu am luat ființă. Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste fața adâncului, când a întărit norii sus și izvoarele adâncului curgeau din belșug, când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste țărmuri și când El a așezat temeliile pământului, atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi și desfătându-mă fără încetare în fața Lui; dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui și găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor. Și acum, fiilor, ascultați-mă! Fericiți sunt cei ce păzesc căile mele! Ascultați învățătura, ca să ajungeți înțelepți, și nu o lepădați. Fericit este omul care ascultă de mine și veghează în fiecare zi la porțile mele și cel ce străjuiește lângă pragul casei mele! Cel ce mă află, a aflat viața și dobândește har de la Domnul; iar cel ce păcătuiește împotriva mea își păgubește viața lui. Toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea".
Solomon în Pildele lui Solomon, Despre adevărata înțelepciune - 8:1-36
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptate...
Unde e dreptatea oare?
Unde are ascunzătoare?
Adevăr la jumătate...
Se luptă frate cu frate,
Pentru-o brazdă de avere,
Pentru glorie, putere.
Avem toți un Dumnezeu
De ce e atât de greu?
Insula din Marea Neagră
Șerpilor le este dragă...
Punct strategic, asta vor,
A fost a românilor.
Sudul Basarabiei e dat
La ucrainieni în stat.
Nordul Bucovinei cere
Ajutor.... este durere....
Să pornim pașnic la drum,
Să păstrăm sufletul bun!
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curvei care mi-a furat poemele
unii spun c-ar trebui să ne ținem departe
resentimentele de poezie,
să ne ținem abstracți, și au într-un fel dreptate,
dar, hiiisuse! doișpe
poezii pierdute și nu păstrez copii și ai și picturile
mele
cele mai bune; e sufocant:
vrei să mă distrugi cum vor toți?
de ce nu mi-ai luat banii? de obicei asta fac curvele,
îmi curăță buzunarele
când sunt prăbușit.
data viitoare ia-mi mâna stângă sau una de 50 de dolari
dar nu poemele mele:
n-oi fi eu Shakespeare
dar uneori pur și simplu
nu-mi mai ies altele, abstracte sau nu;
o să fie mereu bani și curve și bețivi,
până-n ultima clipă,
pân-o să cadă și ultima bombă,
dar, cum zice Dumnezeu,
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dumnezeu și dreptate, adresa este: