Citate despre Soare și rouă, pagina 4
Nalba - poem diamant
Nalba
Lebădă albă
Fulgul de nea
Se naște prin tine,
Lumină din Soare și stea.
Ești visul, inima mea,
Iubire și rouă,
Ești porumbel...
Da!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare
Soare, te rog întinde mâna
Și încălzește-mi fața
Sunt rece ca și bruma
Sau roua dimineața.
Am buzele amare
De simt pelinul dulce
Alerg prin câmpul mare
Cu flori de mac și spice.
Ieri nu știam durerea
Ce-o port acum în mine
Dar frica și tăcerea
M-au despărțit de tine.
Mi-e frig și frigu-mi amintește
Cum mă-ncălzeai cu-n zâmbet
Eu te-am iubit orbește
Dar tu mai fript pe suflet.
[...] Citește tot
poezie de Oxana Barbu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Preț de o secundă...
Preț de o secundă, totul stă pe loc,
Labirint de vise ninge peste timp,
Crâmpeie de ceață nu mai sunt deloc,
Lunatice zboruri trec prin anotimp.
Frunze, pomi dansează într-un film final,
O descătușare încearcă în zori
Simfonii de aripi, dar sunt bieți actori
În decorul galben, tandru și banal.
Umbrele din suflet se pliază-n nori,
Clipe agitate păsări fâlfâind
Colorează-n doliu, gândul, uneori,
Când, spre universuri, ochii și-i întind.
Petale de Soare se răsfrâng pe cer,
Lăcrimează-n rouă și cad pe pământ,
Făcând loc zăpezii, cumplitului ger,
File din povestea Cuvântului Sfânt.
poezie de Daniela Tiger din Împăcare - Pricesne și poezie ortodox-religioasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulciorul
Pe masa îmi stă, durat din argilă,
ulciorul. În rostul ceramic așez uneori,
cu rouă pe ele, iubitele flori.
Prefer trandafiriul de purpură.
Tainic, urmând un sacru canon,
dimineața, de o rază cerească
atins, trandafiriul își las-o petală pe masă,
dorind în lumină să stea fără mască.
Se face că torn, alte dăți, în ulcior
tomnaticul soare prin teascuri trecut,
curgător aur crud,
vin de piatră, soi cald de Aiud.
Mai apoi câteodată păstrez în ulcior
și-un lucru mai scump și mai rar:
grămada de boabe de chihlimbar,
lacrimi pe care o pădure le-a plâns,
când ultimul alb unicorn s-a stins.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul heraclid
la temelia vechilor cascade
zădărnicia o frângeam în două
cănd nu aveam în pribegie rouă
ca să topesc albastrul din ciclade
și mă schimbam cum se schimba lumina
pe florile cu frică de răcoare
iar pentr-o clipă m-am crezut pe soare
un grădinar ce-și mângâie grădina
ce gust de fier au vorbele-mi scăpate
pe-ncrucișate drumuri ce mă- nchid
în istovirea trupului-cetate
pe povârnișul muntelui lichid
și dăruit dorințelor deșarte
am să mă-ntorc ca ultim heraclid
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou început
Vreau să plec, să fug cat mai departe!
Să uit, să uit că trăiesc într-o lume plina de...
Vreau atunci când sunt liber,
Roua dimineții să îmi aducă liniște și speranță.
Și afară când plouă, stropii să fie fericire;
Și durere și suferință să nu existe,
Vreau ca totul să fie o armonie;
Vreau iubirea și pasiunea să fie fundamentul unui nou început,
Vreau soarele când apune, să simt că o zi minunată a luat sfârșit
Și fără gânduri dureroase eu o nouă zi aștept.
Vreau să trăiesc, asta vreau!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (octombrie 2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se întorc cocorii
Mi-e dimineața albastră
și clipa albă de lumină
la margine de gânduri înflorite
în zile binecuvântate cu raze de soare
din cele patru zări
se întorc cocorii
trăiesc o nouă primăvară
privesc cu aceeași frenezie
câmpul plin de flori
privighetorile își cântă dorul
într-o pădure fermecată
unde vibrează muguri vii
o mare bucurie mă-nconjoară
și ochii-mi plâng
iar bobul unei lacrimi
se transformă-n rouă.
poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiemvrie
În lâncedul soare de-amiază, grădina
Își zvânta din brazde noroiul, și cum
Nu-i nimeni să-i cate răcoarea acum,
Dar zborul de cioare îi cată hodină.
În mâlul ce scade vâscos, fumegând,
Mai luptă cu moartea o iarbă, o floare,
Cu frunze cernite-n sinistră coloare
A negrului muced ce-ți intră în gând
Mai muced, mai negru decât e în fire.
Sus ciorile negre, jos mucedele flori!
O, unde ești, creangă de-april, să-mi improri
Ferestrele vieții cu verdea-ți lucire
Și unde ești, iarbă cu fragedul fir,
În gânduri să-mi intri cu haina ta nouă,
Și proaspăt scăldată în bobul de rouă,
Ce-n suflet răsfrânge lumini de safir.
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo apune soarele în taragot
Banatule nu-ti fie cu bănat
Căci de mult nu te-am vizitat
Pe urmele primilor pași ai mei
Cu zmeură alune și flori de tei
Cu soare ce-n taragot apune
Cu Dunărea ce povestea și-o spune
Involburată la Cazane
In miros de coapte castane
Cu poiane pline de căprioare
Cu munții Ruscăi în floare
După care talpa de dor moare
Să o mai simtă odată, oare..
Unde a simțit sub soare
Iarba plină de rouă a copilăriei
Vândută de mine bisniciei
Plină de nevoi a vieții
Fără a găsi dimineții
Frumusețea sublimă a simplității
Ce o are copilul in mine adormit
Care incă nu sa trezit
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Copilașii
"Seara primaverii caldă
Cu dulci lacrime ne scaldă;
Austrul ne-adoarme lin
În duiosul lui suspin,
Iar a nopții stea tăcută
Cu dulci raze ne sărută.
Dar noi nu mai adormim
De când plânsul ți-auzim,
Maica noastră, nu mai plânge,
Plânsu-ți inima ne frânge!"
Sora mare-era mireasă
Dalbă, mândră-mpărăteasă.
Sora mare tot aude
Și cu-aceste gânduri crude:
- "Împărate, zise ea,
Dacă mâine n-ăi tăia
Cei doi brazi ce fruntea-nclină
Pe fereastra din grădină,
Casa ta voi părăsi
Și-n deșerturi voi fugi."
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, diamant de rouă
Pe un mac am zărit
un diamant...
Dar păcat
a venit soare și la luat..
Căci aș fi vrut
să ți-l aduc
să-ți arăt ce-mi erai
pe macul inimii
când in soare
ai plecat
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinații
Cerul nu e decât un uriaș iaz,
Mă plimbă pe apele lui corabia norilor.
Încotro mă întorc văd același obraz,
Aceiași ochi mirați, ca ai florilor.
Tu întinde-mi mâna, doar mâna,
Îți voi citi în miezul gândului.
N-ai mai putea să-mi purifici țărâna
Nici dac-ai da foc pământului.
Poate sunt sămânță de lotru,
Nici o stâncă nu mă strivește,
Dar la marginea marelui codru
Întunericul gras mă pândește.
Floarea-soarelui a crescut prea înaltă
Tot uitându-se mereu după soare.
Cârtițele uitate pe câmp
Și-au săpat singure, în pământ, închisoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Anii de fum (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o terasă-
ciugulind cașcavalul
cioara flămândă.
*
Umbre peste văi
soarele trecând piscul-
ultima rază.
*
Stelele pălind
sub razele de soare-
sclipiri de rouă.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul heraclid
turnam peste nisipuri rouă
ca să-mi topesc dorința de ciclade
și tuberoze împleteam
în două
în două sute de monade
priveam
apoi
sedus
cum se schimba lumina
pe tijele cu frică de răcoare
și-o clipă m-am crezut pe soare
un grădinar ce-și mângâie grădina
iar vara asta
dacă ar fi iarbă
sub răsuflarea coaptă
ca un mac
ar face să-mi lucească-n pleoapa oarbă
minuni
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impact
de acolo și până aici
doar roua florilor poartă
ecoul
peste raze de lună
soare sfâșiat
se aud susurând ape
lacrimi solitare
ce se vor locuite
de o dragoste mare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul margaretelor visâtoare
Margaretele visează Feți-Frumoși
În somnul dulce decuseară,
Pe geana ochilor sticloși,
Roua serii în picuri se presară...
În asfințitul cald, sub norii groși,
Tulpina lor e moale ca o ceară...
Margaretele visează Feți-Frumoși
În somnul dulce decuseară...
Soarele în dimineți sub chiparoși,
Răsare și visul îl destramă,
Le sărută dulce ochii mătăsoși
Și toate florile Naturii... Mamă.
Margaretele visează Feți-Frumoși...
rondel de Ioan Friciu (11 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Am dreptul să fiu extraordinară
Să rup, de vreau, bucăți de curcubeu
Să-mi colorez eu cerul înspre seară
Și îmi înmoi penelul în violaceu.
Mi-aș colora în roșu sângeriu
Lumina înserării la apus,
Sonata lunii ca să pot s-o scriu
Iar stelele s-o cânte ele, sus.
În zori, când soarele răsare,
Într-un subtil și delicat melanj,
I-aș dărui și lui culoare
Dacă i-aș picura puțin oranj.
Și dacă-n cer e-atâta frumusețe
Iar cântecu-i e veșnic, e etern,
Dinspre pământ sfioase dau binețe
Un câmp de păpădii muiate-n galben.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (7 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și fluturii plâng, nu-i așa?
Plâng când văd petalele florilor
rupte de vânt;
în nopți,
cerniți
de singurătate
Plng când se îneacă în roua ierbii
și in ploi;
când nu zăresc copii
purtători de bucurie și viață
în jurul lor.
Plang când le este întrerupt valsul cu soarele
și nu mai aud
simfonia pământului;
când le sunt strivite aripile.
Prinși devin triști,
se lasă ofrandă
și mor.
Sunt simbolul
sufletului și al femeii.
Ea - plânge în singurătate
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (1 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-nceapă înflorirea nouă
Din roua florilor celeste,
Căzut din Cer, într-o poveste,
Cu Eva într-o-mbrățișare
Am adunat lumini solare,
Și-n roua florii, pe Pământul
Ce-mi cere să îi fiu eu Sfântul,
Chem azi albinele și fluturi
Să-mi fie în iubire scuturi
Să pot, să lupt, pentru-nviere
Cum Cerul din iubire-mi cere,
Să pot, să lupt pentru-amintire,
Cât este Cerul doar iubire,
Să pot, să lupt pentru o floare
Ce-așteaptă razele de soare,
Să pot, să lupt, ca-n stropi de rouă
Să-nceapă înflorirea nouă!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și rouă, adresa este: