Textele de mai jos conțin referiri la fericire, dar cu o relevanță mică.
Primăvara
După reci intemperii,
Primăvara se ivi,
Proaspătă și parfumată,
Cu eșarfa înflorată
Și cu părul răsfirat,
Peste dealuri aruncat.
Și-n bătaia vântului,
Prin raiul pământului
Primăvara sărutată,
Mai de toți e deocheată,
Mândră zână așteptată.
Escortată de orchestra
Mare de ciripitori,
Primăvara blândă, tandră
Bate la ferestre-n zori,
Trezind marii admiratori.
Toporașii din grădină,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (29 martie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Venerații
Venerează iubirea,
Ce sufletul hrănește,
Nu mai târziu,
Ci atunci când trăiește
Și zilele cu iubire și pace
Să le trăiești,
Fericirea să nu o risipești,
Să nu o risipești.
Venerează, orice dar
Viața ți-a dat
Și-n dăruiri caritabile
Fii bogat, fii bogat.
Venerează, miracolul naturii
Pastelată în mii de culori
Și ocrotește-o omule,
Pentru viitor, pentru viitor.
Venerează pământul,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (25 noiembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capriciile soartei...
Te ascultam cu ochii umezi de fericire,
Când mă țineai la pieptul tău cândva,
Ca pe un talisman de aur veritabil,
Tu îmi șopteai timid și tandru
Că mă iubești ca nimeni altul
Și în veci voi fi a ta,
Ca Julieta lui Romeo,
Icoană sfântă în artă.
În jurul meu atunci totul cânta,
Ca strunele iubirii atinse de arcușul viu,
Când viața o feerie îmi părea,
În brațele timpului darnic,
Capriciul soartei mă înșela amarnic,
Lăsându-mi zestrea mărilor de lacrimi
Și gustul sării amare din pustiu.
Dar toate au fost cândva,
Acum e altfel.
Capriciile soartei...
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (19 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi trebuie decât o singură minune...
Nu-mi trebuie șampanii, ca să-mi descânți iubirea,
Care se îneacă deseori în ea, la braț cu amăgirea,
Nu-mi trebuie vorbe premeditate,
De Casanova ce le știe pe toate,
Cu pretenții scumpe sau deocheate,
Vreau frumusețea modestă a unui câmp de flori,
Sub cer albastru, ca ochii tăi senini, fără de nori...
Și apă rece de izvor,
Ca să-mi astâmpăr inima și glasul,
Când focul lor revarsă iubire pe alături,
Înundându-mi patetic simțirea.
Nu-mi trebuie mătăsuri scumpe,
Pe care trupul să mi-l dezmierd alene,
Ca o divă plină de interese...
Ci doar un pat de flori
Și tu să-mi fii alături, lângă mine,
Sub bolta nopții înflorată de stele,
Iar Aria fericirii să ne surprindă,
Să ne mângâie, să ne dezmierde,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (7 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marile iubiri au sfârșit și sfârșesc întotdeauna tragic, pentru că îndrăgostiții pun mai presus de orice normă creștină pasiuni carnale patetice, instinctive, apoi deseori recurg și alte lucruri mai puțin firești, numai ca relația să continue, forțând deseori realitatea și uitând în acele momente ale extazului pasional de înfrânare, de sfaturile înțelepciunii Divine, care cere cumpătare în toate cele lumești, ca să nu plătim scump, până la sfârșitul vieții, îndiferența față de normalitate, lucru ce trebuie premeditat, transmis educativ din generație în generație, pentru ca esența întelepciunii Divine, care este cu adevărat iubire, să înflorească frumos în sufletul fiecărui om, pentru a fi cu adevărat fericit.
Valeria Mahok (10 mai 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poruncă, din înalt...
Îngenunchează în fața sorții!
Prințesă a viului și-a morții...
Prea des nu te împăuna,
Căci lumea nu-i a ta.
Fii umană, scorpioana mea!
Ești doar o piesă pe șahul vieții,
La care joacă altcineva...
Cândva, vei fi o stea,
Pe cerul aglomerat al sorții,
Dar asta vei uita!
Prințesă a viului și-a morții,
Fericirea e patria ta!
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poruncă, din înalt...
Îngenunchează în fața sorții!
Prințesă a viului și-a morții...
Prea des nu te împăuna,
Căci lumea nu-i numai a ta.
Fii umană, scorpioana mea!
Ești doar o piesă în șahul vieții,
La care joacă altcineva...
Cândva, vei fi o stea,
Pe cerul aglomerat al sorții,
Dar asta vei uita...
Prințesă a viului și-a morții,
Fericirea e patria ta!
poezie de Valeria Mahok (4 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ești orfan...
Când ești orfan, de pieptul mamei,
Ca micii cuci de mama lor,
Râvnind la mangâieri caline,
Ca mulți copii în fașa lor,
Plângi cu amar, visezi un dor,
Nu știi de ce, cauți o soră, cauți un frate.
Când ești orfan, de sânul mamei,
Simți că toate-s împotrivă,
Și luna plină este rea,
Destinul să ți-l schimbe ar vrea,
În cotituri grele și dure,
Trăiești viața ca un iad,
În zile sure.
Când ești orfan, de orice sfat,
De orice zâmbet părintesc,
Nu știi ce înseamnă, te iubesc,
Ești fericit doar că ai viață,
Nu știi, cum vrei să o trăiești,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie...
Peste salcâmii înfloriți
Seara încet se lasă,
Înotând prin lanuri vii,
Mă întorc încet spre casă.
Concertul păsăresc a tras demult cortina,
Răcoare serii plăcut mă înfioară,
Iar stele ochioase pe umeri mă apasă,
Să-mi înflorească rima.
Cu pieptul plin de verde alpin
Și pacea adorată,
Din sfera fericirii doar tu îmi lipsești
Iubire mult visată.
poezie de Valeria Mahok (5 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am furat...
Am furat o rază de soare
Și am ascuns-o în suflet,
Ca fericirea unui copil binecuvântat,
Să-mi lumineze zilele gândurilor bune,
De om maturizat.
Am furat nopților o rază de Lună
Și mi-am prins o în păr,
Că o iubitoare cadână,
Să-mi lumineze spiritul frumosul înstelat.
Am furat din verdele Naturii vii,
Hulpavă ca un animal înfometat
Și mi-am îmbrăcat sufletul întristat
Cu spiritul speranței neestompat.
Am furat din frumusețea florilor
Și din culorile curcubeului mi-am făcut ochelari,
Ca să văd Raiul pământului, pentru oameni lăsat.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (25 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocație creștină
Cerne Doamne, pe pământ
Ploi de pace și armonie!
Să cadă încet și blând
Colindul de bucurie,
Peste cetini argintii
Și mulțime de copii,
Lângă marea lumii vie,
Creștinească împărăție.
Că în seara de Crăciun
Când tot omul e mai bun,
S-a născut Pruncul cel Sfânt,
A Domnului mare gând...
Care cu a venire
Omenirea a mântuit,
Spre a lumii fericire
Și-al Mariei Sfânt alint.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frântură din filonul sufletului meu
Mângâiată de razele binefăcătoare ale soarelui matinal
înconjurată de pacea râvnită de firea omenească
și de miresmele florilor multicolore din jurul meu
care înfloresc mai frumos atunci când sunt fericită
deranjată plăcut de gunguritul agitat al rândunicilor
care dau lecții intensive puișorilor
pregătindu-i pentru prima lor călătorie înspre tările calde
privesc cerul invocând Divinitatea
în primul rand pentru ocrotirea celor năpăstuiți de soartă
apoi pentru a-i mulțumi și a-i spune
că binecuvântez din toată ființa mea viața
cu toate miracolele ei enigmatice
a căror stopuri nu cred că sunt întâmplătoare.
Sorb liniștită din cafeaua fierbinte
cu acea aromă dulce amăruie
care îmbată primele simțuri ale dimineții
și deschide porțile zilelor pe un ton prietenesc
și mă frământă gândul
cum să fiu recunoscătoare sorții
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (6 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
Nu sunt bolnavă!
Dar inima mă doare,
Că ai plecat de tot,
Și m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Și tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îți merge bine?
Nu-ți este dor, să fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Și plouă tare afară,
În casă, liniștea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
Mă uit la poze,
Că mi-e dor de tine,
Și sufletul, tare mă doare,
Că nu ești lângă mine.
Mi-e tare foame, și-aș mânca,
Dar n-am cu cine împărți mâncarea,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deseori...
Deseori, ne prefacem că iubim,
Dar mințim.
Deseori, ne arătăm prietenoși,
Dar suntem invidioși.
Deseori, ne prefacem că ajutăm,
Dar în spate ne săpăm...
Deseori, ne prefacem fericiți,
Dar suntem nemulțumiți.
Mereu ne prefacem,
Viața ne-o mințim,
Realitatea o răsucim,
Că la sfârșitul ei
Prostia să ne-o înghițim...
Plecând goi, așa cum venim,
Sau cu lecții noi învățate.
Valeria Mahok (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea...
Pacea-i ciripit vesel de păsări,
Când soarele se deșteaptă,
Este muzica iubirii,
Când începe să înflorească.
E liniștea câmpului verde,
Când doar roua o sărută,
Sau a muzică naturii,
Cu orchestra ei tumultă.
Pacea e surâsul vesel,
Din dulceața clipele
Și lacrima fericirii,
Din ochii copiilor.
Pacea este armonia
A tot ce e pământesc,
E iubirea cea divină,
După care au râvnesc.
poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi reveni...
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie și neobosită,
Așa cum n-am știut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o viață mai veselă ca cea de-acum,
Să-ți cânt în nopțile înstelate plină de fericire
Măreția caracterului tău neprețuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să îți slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte mărețe să îți ridic statui,
Că numai tu ești armonia din lume,
Și bogăția omului de zi cu zi.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Acum, îți pictez cu ochii minții icoana din viitor...
Și îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință neclintită
Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieții mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Sinfonie colorată în păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj și ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe neprețuite, zadarnic și-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieții
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvășit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din figure,
Cu o viață nepătată, dar și fără de sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință neclintită
Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieții mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Simfonie colorată de păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj și ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe neprețuite, zadarnic și-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieții
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvășit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din fagure,
Cu o viață nepătată, dar și fără de sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scântei creștine
Pe-un petic de rai creștin,
În Schitul din Păltiniș,
Doi vinovați, sfioși pășeam,
Să pipăim cu sufletul iertarea,
Iar spiritul să-l lecuim, cu vindecarea.
Ții minte, când ne închinam?
În fața micului altar, din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Și ale noastre jurăminte.
În poarta casei sale de vecie,
Spiritul lui Noica
ne-a întâmpinat apoi, cu modestie.
Suflet plecat în rătăciri astrale,
Spirit treaz,
la ferestrele inimii mele și-a tale,
Sfidând tăcerea noastră vie.
În mica bisericuță, cu brâu de brazi,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine Crăciunul!!!
Răsună colindele,
în ajun de Crăciun,
colindătorii veseli
bat din poartă în poartă,
în aer plutește mirosul bucatelor,
de sărbătoare,
iar oamenii veseli,
brazii cu podoabe
și cadouri încarcă.
Ferestrele caselor
răspândesc licăriri
de multicolore steluțe.
bucuria copiilor, nemărginită,
lacrimi fericite, părinților aduce.
Afară, gerul scârțâie
sub picioarele lui Moș Crăciun.
povara spinării e mare.
aburul gurii, mâinile-i încălzește.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (28 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeria Mahok despre fericire, adresa este: