Mi-e dor de tine, om frumos...
Mi-e dor de dorul tău de mine,
Nu cel de acum, de cel ce-a fost odată,
Când gura îți rostea numai cuvinte tandre,
Ce inima-ți simțea cu adevărat,
Iar dragostea-ți era înflăcărată.
Un Romeo îndrăgostit erai din poartă.
Mi-e dor de doruL meu de tine,
Nu cel de acum, certat cu timpul nou,
De cel ce-a fost o dată de simțuri sufocat,
Când sărutările fără nesaț mă înfiorau
Și inima în pieptul meu bătea s-o spargă.
O Julietă eram, înflăcărată toată de iubire.
Mi-e dor de îmbrățișările curate,
Ce nu credeam că vor pieri vreodată,
Mi-e dor de cerul înstelat privit din iarba înaltă
Și de concertul greierilor fascinant,
(când urșii rătăciți aproape ne gâdilau în talpă)
Când Luna curioasă ne însoțea discretă.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvență Haiku
Certitudini
La glezna timpului
doar miracole.
haiku de Valeria Mahok (24 mai 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Moș bătrân,
Cu plete de ani lumină,
Torci fuiorul vieții omenești.
Uriașul caier de stele
Neobosit rotești
Ca roata lumii eterne;
Și râzi de capricii lumești.
Mângâiat de vânturi stelare,
În jilțul tău de argint,
De aur și lumină,
Neobosit veghezi.
Moș bătrân,
Rege înțelept,
Scut de viteaz neobosit,
Pe-al universului piept,
Firul vieții tale,
Cât este de lung
?
Și cât de deștept?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În explenada timpului omenirea defilează repetând aceleași greșeli.
Valeria Mahok (24 august 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiori de dor...
Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de șoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă ușor.
Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.
Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.
Fiori de dor, sub lună plină,
Nopți neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.
Fiori de dor, gingășii dorite,
Veșnic neprețuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieții, adorate.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvență Haiku
Singurătate -
Abisul liniștii spart
de razele Lunii.
haiku de Valeria Mahok (5 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea trădată își pierde cu timpul simțul datoriei, cândva cu drag purtată.
aforism de Valeria Mahok (12 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Atâta timp cât greșim voit față de semenii noștri, fără să avem remușcări și fără tendința de îndreptare a lucrurilor pe viitor, suntem creștini falși și nu ne temem de pedeapsa Divină.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rănile inimii se vindecă cu timpul, dar rămân vizibile cicatricele caracterului ei.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfântă ești natură...
Sfântă ești natură, în cartea vieții mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina cusută pe ia țărănească,
Ca dragostea sfințită în casa părintească.
Ca bucuria vieții în suflet omenesc,
Ca razele de soare pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă ce cade peste toate,
Ca holdele bogate și coapte peste noapte.
Ca armonia vieții pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic între ferestre mute,
Ca gândul înțelept cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul.
Ca tinerețea în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei de toate aducătoare,
Ca înserarea nopții ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii ce râde pe țurturii de gheață,
Ca soarele zâmbind în prag de dimineață.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoștință pe marea mulțumirii.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul este mare meșter făurar, dar și reversul lui negativ atunci când este sfidat.
aforism de Valeria Mahok (11 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenia este numitorul comun al anilor petrecuți frumos, cu cele mai dragi persoane.
Valeria Mahok (iulie 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diplomația este o artă pozitivă a firii omenești, atâta timp cât nu are subsolul putred.
Valeria Mahok (15 august 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri verzi...
La umbra salciei pletoase adesea am poposit
Și pe băncuța firavă ca mintea omenească,
Multe lucruri în șoaptă ne-am vorbit,
Multe fapte au pecetluit iubirea noastră.
Vecinul salciei, un râuleț de munte
Se zbătea iute între maluri, ca gândul în torente...
În valuri reci, voioase, cristaline,
Când pleata salciei a lene în apă atârna;
Vântul ușor o mângâia pe fruntea verde,
Iar gândurile noastre se împleticeau ciudat,
Sub matinale gene, dulci, răzlețe,
Doi tineri răsfățați fără pereche,
Când soarele de după deal pândea.
Masa cea rotundă de alături,
Cu amintiri voioase și de neuitat,
Ne îmbia de fiecare dată să ne oprim în loc,
Să-i complectăm tăcerea și spiritul de gazdă,
Cu gânduri bune și încă o poveste,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (29 martie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva
Sub o salcie bătrână
Cu pletele lungi în vânt
Curge un râușor de munte
Amintiri cu el purtând,
Peste pietre șlefuite
De valuri unse de vânt.
Pe-o bancuță învechită
Și-o măsuță tot la fel,
Lovite de râul rece
Ca sărutul unei ierni
Îmi șopteai cuvinte alese,
Ca florilor de pe cer.
Nașă ne-a fost Luna plină,
Martori ochii curioși
Și nuntași tot păsăretul
Din frunzișul cel stufos,
Când ne alintam duios
Uitând cum se scurge timpul.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (6 mai 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul și-a schimbat aliura,
Înroșindu-și peruca și pidichiura,
A lăsat toamna în vie,
Peste dealuri și-n câmpie,
Aramă vie pe tipsie...
Fiindcă toamna ruginie
E plină de dărnicie
Are multă omenie.
Valeria Mahok (5 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți cei care au vrut să mă coboare, mi-au șlefuit în timp diamantul strălucirii spirituale.
Valeria Mahok (mai 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpei matinal
Luna plină scaldă
grădina cu flori,
Țipătul păunilor
sparg visele în zori.
tanka de Valeria Mahok (21 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am furat...
Am furat o rază de soare
Și am ascuns-o în suflet,
Ca fericirea unui copil binecuvântat,
Să-mi lumineze zilele gândurilor bune,
De om maturizat.
Am furat nopților o rază de Lună
Și mi-am prins o în păr,
Că o iubitoare cadână,
Să-mi lumineze spiritul frumosul înstelat.
Am furat din verdele Naturii vii,
Hulpavă ca un animal înfometat
Și mi-am îmbrăcat sufletul întristat
Cu spiritul speranței neestompat.
Am furat din frumusețea florilor
Și din culorile curcubeului mi-am făcut ochelari,
Ca să văd Raiul pământului, pentru oameni lăsat.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (25 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpei matinal
Luna scaldă zorile,
visele se pierd.
Țipătul păunilor
iar sfidează liniștea.
tanka de Valeria Mahok (21 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeria Mahok despre timp, adresa este: