Viena

Nu pot filozofa pe stomacul gol. Dacă am în faţă un şniţel vienez şi un tratat de filozofie, recunosc cinstit că prima opţiune este totuşi şniţelul. A doua opţiune ar fi un pahar de vin bun şi abia apoi, pe locul al treilea, fie-mi iertat, vine şi filozofia.

Mihail Mataringa (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să înveţi mecanic ceea ce e scris în volumele de filosofie, inclusiv citatele din marii filosofi (fie că ai [...] | Citeşte tot comentariul

A fost odată...

N-am ştiut să zburăm
împreună spre cer.
Tu - prea sus...
Eu - prea jos,
ca un fluture trist
într-un vals vienez
printre crini,
ucigaşi
cu miresmele dulci.

Tu - un vultur semeţ
şi orbit de–nălţimi
căutând,
ispitind,
prada-n laţ să o prinzi...

Ai căzut din înalt;
şi, rănit de înşelări,
amăgit de iubiri
şi sătul de trădări,

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (3 ianuarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evreul care la Viena, de exemplu, este numai tolerat, decide soarta întregului Imperiu prin potenţa sa financiară. Evreul care, eventual, nu are niciun drept în cel mai mic stat german, decide soarta Europei. În timp ce corporaţiile şi breslele refuză să accepte evrei, sau încă nu au adoptat o atitudine favorabila faţă de ei, temeritatea industriei batjocoreşte temeritatea instituţiilor medievale.

Bruno Bauer în Problema evreiască
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmărind cronologia Misselor mozartiene, poate fi remarcat faptul că majoritatea sunt de tipul "brevis". Mozart le concepe pentru cor mixt, orgă şi grup instrumental cu o componenţă variabilă. Alcătuit la început doar din câteva insturmente de suflat (din rândul cărora trompetele sunt nelipsite) şi a timpanilor, ansamblul insturmental va cuceri deosebită amploare în Missele compuse în perioada vieneză.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş defini mai degrabă ca un autor în viaţă decât ca autor contemporan. Lucrările mele vorbesc de cele mai multe ori despre oameni care au o puternică legătură cu pământul pe care trăiesc. Un alt element cheie este Sudul, văzut nu ca loc geografic, ci ca dimensiune socială de care oricine poate aparţine, fie că trăieşte la Viena sau în Tunis. Un Sud locuit de oameni defavorizaţi care îşi revendică dreptul lor de a trăi.

citat din Michele Santeramo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă râd
Vei şti că plâng
În vers fără de tine
Căci tu îmi eşti
Şi dor şi cânt
Punte de suspine.

Dacă scriu
Vei şti că-mi eşti
Prezent în toate cele
Căci tu îmi eşti
Dor şi poem
Blestemul unei iele.

Dacă pleci
Vei şti că-mi eşti
Pulsul dintre atrii
Căci tu îmi eşti
Vals vienez
Iubirea dintre aştrii.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vând ţară

Atâtea lacrimi pe hârtie, atâta ţipăt cenzurat,
ne poezim prin poezie, prin versuri false am lătrat
ba despre tine, Românie, ba despre noi, poeţi de soi.
Ce poţi să-mi dai acum, tu, mie, când eşti în lada de gunoi?

Atâta zbucium şi prostie, atâta vaiet ne-ntrerupt,
de zici că-ntreaga Românie e doar amestecul corupt
din care toţi se-nfruptă bine să aibă ce lăsa, de vor,
copiilor ce vor petrece o zi pe an în ţara lor.

Atâtea vile cu piscină, atâta hrană la gunoi,
de suntem ţara cea divină unde trecutul e strigoi,
ne pasă mult de-orfelinate, dar de faţadă, nu real
ne-am implicat cu toţi în toate, dar nu în faptă, doar verbal.

Ne acontăm vacanţe scumpe, avem la poartă trei maşini,
ipocrizia-n noi erupe când ne dăm mari printre străini,
ne înjurăm direct în faţă că suntem neam de şarlatani,
filozofăm concis de viaţă. însă privim doar către bani.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina Velcea (7 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de geografie

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Paris, un boşiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa şi din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume şi pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fâlfâie.

Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta!
Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni şi turci îşi vor frânge mâinile a neputinţă
şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb.

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Viena, un boşiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca şi când cei doi ar supravieţui
numai şi numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca şi când, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Suciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul unei călătorii spre Viena, Ministrul de Externe rus a aflat că în acelaşi tren călătorea şi P. P. Carp. El şi-a manifestat dorinţa să i se facă cunoştinţă cu Petre P. Carp, iar când l-a văzut, l-a întâmpinat exclamând:,, În fine, pot să cunosc şi eu pe faimosul filogerman Petre P. Carp". Iar acesta i-a răspuns în acel moment:,, Eu nu sunt filogerman, eu sunt rusofob!"

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ipate Emil-Dănut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul 1940 a fost anul dezastrului ţării române, o mare suferinţă a populaţiei, ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov din 23 august 1939, prin care armata rusă a ocupat la 26 iunie 1940 Basarabia, Bucovina si tinutul Hertei. La 30 august 1940, ca urmare a tratatului de la Viena, am fost nevoiţi a ceda la unguri o parte din teritoriul Ardealului. lar la 7 septembrie 1940 prin tratatul de la Craiova am cedat Cadrilaterul la bulgari, făcându-se schimb de populaţie, la care eveniment am participat şi eu.

Simion Gârlea în Din viaţa unui basarabean, Plecarea in viaţa (2009)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracol de Crăciun

port în suflet salba sărbătorilor de iarnă
scoate în evidenţă miracolul din crez
norii încărcaţi de fulgi pufoşi toarnă
peste naturi unduiri de vals vienez.

colindele răsună peste vai şi munţi
toată lumea-i fericită şi nerăbdătoare
steaua minunată să lucească pe frunţi
cu lumina lui Hristos mântuitoare.

în dansul fulgilor mă prind şi eu
aşează peste tâmple argintată năframă
magia sărbătorii nu este un clişeu
decepţii, regrete, tristeţe destramă.

s-a născut în iesle fiu de Dumnezeu
întreg universul zâmbeşte într-o dioramă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

James Joyce a dormit aici

Gara, Ljubljana

Cât te vei mai strădui să priveşti îndărăt prin fereastra întredeschisă,
prin perdelele dintr-o ţesătură deasă, care atârnă acolo încă din
vremea studenţiei, Veneţia şi castelele Vienei se perindă ca pe
sârmă, la jumătatea drumului spre şcoală, cu cât chin silabiseşti

numele, inscripţiile de pe vilele din oraşe şi de pe gările de la sate,
se ridică mercurul, sora morţii. Nu poţi judeca starea lucrurilor după
geamul spart şi nu e bine să mănânci amintiri cu gura deschisă,
erai însă periculos de frumoasă când mergeai pe traseul dintre

universitate şi o cameră mai bună la cămin cu iubitul şi un bilet
dus-întors. Acum ştiu, cucul nu-şi face cuib, ci e în turneu
prin oraşe străine: se însoară cu una dintre băştinaşe, pe
celelalte le alungă imediat în Hebride. Mă întorc, nu ca tine,

rămân aici. Aşadar, a fost pe merit, deşi în afara planului,
un şoc scurt, o călătorie lungă, când nu te-am mai zărit.
Ai coborât la peronul al doilea. Insula verde e acum

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Aleš Debeljak din Manufactura ţărânii (2012), traducere de Paula Braga Šimenc
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fata...

Sunt fata de pe splaiul de Turnu Măgurele,
Cu plete lungi şi negre rostogolind inele
Peste rochiţe albe, din flori şi vişinele...
Cu ochi mari cât iubirea de Turnu Măgurele!

Sunt fata de pe digul de Turnu Măgurele...
Şi-n portul cu tot visul copilăriei mele,
Trimis-am către lume-n bărcuţe mititele,
Zâmbete largi cât cerul de Turnu Măgurele!

Sunt fata de pe grindul de Turnu Măgurele...
Iubirea-mi e Danubiul cu cerul plin de stele,
Cu anotimpuri blânde, când eu străbat prin ele,
Că-n piept inima-mi bate cât Turnu Măgurele!

De-aş căuta iar poarta destinului spre stele,
Aş vrea-o-aici pe cheiul cu blânde vălurele...
Londra, Paris, Viena, New York îmi sunt zăbrele,
Căci dorul meu e tihna de Turnu Măgurele!

poezie de Iulia Mirancea (27 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul

când să se mişte spre europa
de vest miliardele de chinezi
parcă vor zice: noi
vom fi o dominaţie blândă blândă blân
dă de ce
să vă sinucideţi în masă? ei
încearcă acum să explice că în austria aia cum groenlanda
la viena sau
la roma sau la paris sau madrid sau ber
lin capetele încoronate din acuarele
le lui
tzî bai shi
vor atinge de
cent
cel puţin o sută de ani de plăcere sex
uzuală a tuşei
puţin răguşită puţin
săpată adânc la
licitaţii de h
artă... a lumii

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colonul

doi ciudaţi -
unul ungur unul austriac
pe un pod suspendat
între budapesta şi viena:

ce frumos se vede ţara ta de aici!
ce frumos se vede ţara ta de aici!

să ne bucurăm cât
mai putem printre berze!
să ne bucurăm cât
mai putem printre nori
care seamănă cu...
unele bebeluşi timoraţi!

pe aici se va trece?
pe aici se va trece!

după soare şi nori
după berze

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi doi

Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi
Când ploile de stele ne spală de tristeţi,
De cântecul viorii, de dans tăcut în doi
Iar mândre răsărituri ne prind în dimineţi.

Mi-e dor de primavară, de floarea de cais,
Vreau câmpul de lalele să înflorească-n noi
Şi să ţâşnească mirul din suflete-n vernis
Să acopere ruptura făcută de-amândoi.

Buchete de speranţe să răsădim în zori,
Cu rouă din durere aş vrea să le udăm,
Veşminte din petale ne-om pune de la flori
Şi-n valsul vienez prin nori să alergăm.

Să fim pe cerul vieţii doi fluturi prinşi în dans,
Iar oda bucuriei să cânte pentru noi,
Din dragoste şi viaţă să facem un balans
Mi-e dor astăzi iubite, mi-i dor, doar de noi doi!

poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criricanţi

Cum dracu' o fi doar să tot critici,
Adică "nu", să-l faci un "da"...
Cum proştii îşi zic că-s apolitici
Şi după vot -nedând- sunt... "ba"?!

Adică un fel de ba... ba oarba;
Stând tot mereu cu ochii închişi?
Nu ştiu cum; scărpinându-şi barba
Pot scoate ei pe toţi... pros(t)scrişi!?

Iar dacă-i critici tu pe ei;
"Cum e posibil, criti(c)... (c)are?
De unde-s ăştia; derbedei,
Ce-şi fac din critică... lucrare?!?".

Deci, lucru-i bun de criticat,
Iar critica, nu-i o lucrare!
Aşa că criticu-i... lucrat,
Când lucrătoru-i critic!... Oare?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalie de îndrăgostit

caut dragostea în amurg
pe drumul spre viena
se duce să valseze
împărţind napoleoni pe cărarea
arsă perfect imoral de razele gama
şi terebentină vărsată din vârful muntelui
băută în viaţa scurtă
e ultima iubire cu accent parizian
cer înapoi zâmbetul florilor
dăruite la fiecare întâlnire
rătăcind drumul cu picioarele goale
ajung la porţile moscovei
închise pentru dezlegarea panseluţelor
uit câinele bişon într-o cofetărie
unde serveşte îngheţată perfect albă
accentul bruxelles mă orientează
spre viena prin varşovia
luna devine pastel în toată regula
e dezlegare la peşte
dansul e samba fără şef de haită

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portretul doamnei B

Dulce bicicletă cu ochii albaştri,
Roţi cu spiţe ai în loc de fiaştri,
Buza de sus, supărată, e doar un ghidon
Aşezată deasupră de far-papion,
Mâna dreaptă şi stângă, ascunse în albe
Mănuşi mângâie lanţul. De salbe.
Iar pe deget – inel cu piatră subţirică -,
Roşu crud, sălbatic, ochiul de pisică.
Discreţia nu-i deloc vioară ruginită
Nu spun, zise bicicleta domnişoară de la pension,
Cin' sfielnic astăzi m-a luat de ghidon
Şi mi-a trimis buchet de romaniţe
Să mi-l pun diseară între spiţe,
Dar, vă rog, la valsurile vieneze,
Când dansez cu el,
N-aruncaţi, în sală, pioneze.
Din cauza gravitaţiei, căderea Bastiliei
Închide, mamă, fereastra cum ştie doar
Guvernanta Clermonda.
Afară bicicletele se joacă, pe moarte,

[...] Citeşte tot

poezie de Petrişor Militaru din Bicicleta van Gogh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Ţi-aduci aminte draga mea
De prima noastră întâlnire?
Cum ne-am legat dintr-o privire
Şi ne-am aprins precum o stea?

Eram cuprinşi de pasiune,
Deconectaţi de cei din jur
Şi-avizi de sentimentul pur
Luam clipa ca pe o minune.

Trecut-au anii peste noi
Cu tăvălugul lor de patimi
Şi preschimbară, după datini,
Iubirea ce-o-mpărţeam în doi.

Îţi iau acum din farmacie
Punguţe pline cu pastile,
În locul rozelor zambile
Ce-ţi cumpăram din florărie.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Mihai Manolescu (30 martie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!