absurd şi iubire

Am rezolvat atâtea enigme în unele nopţi, am trecut prin atâtea aventuri şi mi-am construit atâtea castele cu ziduri de speranţe şi porţi de vis absurd, încât, atunci când viaţa şi-a adus aminte de dragostea mea pentru trenuri şi m-a folosit pe post de acar Păun, nici nu mi-a părut rău.

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, volumul 3, "Calea ferată de sub pasarela Basarab" (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul şi vardista

Eziţi? Te îndoieşti, absurd, iubito
De dragostea-mi de nobilă sorginte
Mă chinui? Chiar nu pricepi prezbito
Poemul cu puseu de simţăminte?

Presimt şuvoiul cu lavele-ţi fierbinţi
Prea exaltate, iar încerci să minţi,
Intenţii involuntar deconspirate
De versurile-ţi cu rime-mperecheate!?

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah cu absurdul

Dragă Kitty să ştii că AlphaZero mi-a acceptat
provocarea Va juca după ora stingerii cu mine
o partidă de şah Să vedem cine va fi mai creativ
Anna Frank sau AlphaZero Apropo ştii ultima
noutate Sunt îndrăgostită până peste cap
Am să văd dacă AlphaZero
Se prinde sau nu

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (19 iulie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemporaneitate

În lumea-mi plutitoare, pe un imens de stele,
În care timpul face destăinuiri prea grele,
Înaintez cu teamă pe-un câmp minat cu vise
Iar pasul mi-e tăcerea exploziilor permise,

Ciulinii defăimării credinţelor lumeşti
Precum balauri sadici din cartea de poveşti
Se-nhamă bidivii la cârmele caleştii
Reducţii prea absurde în matematica poveştii;

Iubirea, chiar şi ea-i un strugur roş' pe buze,
O sevă ce prin sine urmează să acuze,
Zdrobită în candoarea acelei dăruiri
Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri

Şi sigura sunt astăzi că aş fi ars pe rug,
Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug,
Eretica din mine şi azi se pierde- n clipe
Tot aşteptând sa-i crescă albastrele aripe,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte

Torenţială-i ploaia... Doamne, de ce nu curmă
În mintea mea sărutu-ţi din noaptea de pe urmă?
Al dezrobirii zâmbet mi-a-ncremenit pe faţă...
A mâinii tale urmă mă arde şi mă-ngheaţă.

Absurd mă soarbe vântul. Un dor îmi bea din sânge.
Sub gene-mi urlă cerul. Sub tălpi pământu-mi plânge...
De ce te-mpart cu noaptea când tandru-mi guşti fiinţa?
De câte vieţi nevoie mai am să-mi uit sentinţa?

Amanetez speranţa. Pe gratis dau odaia
Prin care umbra-ţi merge şi-acum la braţ cu ploaia...
Ultim va fi păcatul de-oi mai păstra în minte
Atingerea-ţi flămândă, pe sânul meu fierbinte...

Vând cea din urmă noapte unei năluci smintite.
Plăteşte cash (oh, Doamne!) cu chipul tău, iubite!
Mi-e fuga pas degeaba. Pe braţele-mi de ceară,
Născut vei fi de-o ploaie, a nu ştiu câta oară...

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Dincolo de Paradis
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fi ştiut doar macii?

Te-aş mai păstra un veac, de tine te-aş ascunde,
În fresca unui vis cu graţie te-aş picta,
Când surdelor chemări eu n-am să-ţi pot răspunde,
În câte-un gând firav în taină să-ţi pot sta.

De noaptea-ţi va părea mai lungă decât viaţa
Şi-n ţipăt de regrete nu vei găsi răspuns,
Nevinovate lacrimi vor rătăci pe faţă,
Îndepărtări absurde vor fi de nepătruns,

Tristeţea va brăzda abisuri disperate,
Cocori desperecheaţi vor aţipi în stoluri,
De mână, stele blânde, de cer desferecate,
În cercuri mari de foc îţi vor zâmbi la poluri.

Speranţa de-ţi va plânge din ce în ce mai stinsă
Şi-ncercănate clipe vor amurgi în glastre,
În sfeşnic, floare albă, îţi voi lasă aprinsă,
Să-ţi lumineze pleoapa tăcerilor sihastre.

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea tăcerii

Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topeşte prin întunericul
străpuns de stele aprinse.

Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.

Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în braţele apelor mari.

Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapta zorilor

Se-aude-n câmpie
un murmur, o şoaptă
pe care chiar zorii
spre ea o îndreaptă,

Plutind, liniştit,
pe o mare de grâu
pierdută în zarea
tivită de-un râu.

Se leagănă spicul
sub murmurul surd
ce pare că-i este
doar gândul absurd.

Nu-i vine a crede,
prin lan rătăceşte
spre zorii ce şoapta
repetă: "Iubeşte!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-i toamnă iar...

Miroase crud a toamnă şi-a-ntristare
În viaţa ta, în viaţa mea păgână,
Se mistuie răstimpu-n calendare,
Un murmur trist natura iar îngână.

Şi te privesc tăcut, şi-aş vrea să-ţi spun
Că nu mai pot, mereu, în al meu gând,
Să te divid, apoi să te adun,
Să număr toamnele pe rând.

Nici nu mă mai pricep să te strecor
Printre absurde semne de-ntrebare,
Să-mi fii ba coregraf, ba regizor
Pe scena dragostei, ades, imaginare.

Şi mă priveşti pierdut şi nu-nţelegi
Cum, deodată, vara asfinţeşte,
De ce de mine vreau să te dezlegi,
De ce, subit, iubirea se sfârşeşte.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îngeri

Am obosit să mă ascund-n spatele monitorului
Parcă aş fi în faţa unei ape vii
Ceva încremenit ce prinde viaţa
Brrrrrrr
Mi-e teamă să nu fiu absorbită
Dincolo...
Dar... parcă...
aş vrea să mă dizolv printre pixeli
În cea mai erotică îmbrăţişare din lume
Cea mai desăvârşită iubire

Un program nebun de fericire
Scriind
Răsfoind
Minţind
Vrăjind
... în rând cu lumea
Inventând poveşti nicicând posibile
Cuvinte împuşcate cu încredere
Victime zdrobite...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Marcian
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai dreptul să ceri ceva ce tu nu poţi oferi. Nu poţi obliga pe cineva să se schimbe, atâta timp cât acesta nu vrea... dar îi poţi prezenta diferite variante din care el să aleagă. Nu poţi convinge pe cineva, oricâtă dreptate ai crede că ai, atâta timp cât nu eşti capabil să aduci argumente solide şi logice. Nu poţi iubi pe cine vrei... dragostea este nedefinibilă, ilogică, neînţeleasă şi eternă, dacă ea este desăvârşită. Nu le poţi avea niciodată pe toate care ţi le doreşti, dar acceptarea te va ajuta să capeţi mulţumire sufletească şi cu ceea ce primeşti. Nu-ţi poţi schimba destinul... dar poţi fii receptiv la lecţiile care ţi le dă, întru a ţi-l face cât mai pe inima ta. Nu poţi avea mai mulţi zei cărora le slujeşti... conştient sau inconştient... Dumnezeu este numai Unul Singur şi Legea Lui este: Binele făcut în toate formele lui, Iertare şi Dragoste Necondiţionată! Amin. Fiţi buni!

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea nopţii

Atingerea nopţii albastre
Să-ţi spună ceva numai ţie
Iar limita dragostei noastre
Să fie de fapt poezie.

Atingerea mării de stele
Să-nchidă distanţe absurde
Şi cântecul straniu de iele
Să pună zăvor lumii surde.

Avem reci coroane pe frunţi,
De dor, de regret şi păcate,
Ne cheamă să trecem de punţi
Atingerea nopţii plecate.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi oferi în schimbul unui suflet?

dragostea e o groapă de gunoi,
în fiecare zi găseşti lucruri sau, mă rog, persoane
care pur şi simplu trăiesc într-o continuă armonie
acolo în groapa de gunoi,
unde e cald,
mai cald decât în braţele unei societăţi profitoare,
mai cald decât în braţele celui care pretinde că te iubeşte
si ei o duc bine
acolo în gunoi,
unde e destul de cald
pentru ei.

nu există o bază eternă,
nici măcar viaţa nu se încadrează la capitolul ăsta.

femeile se satură atunci când găsesc ceva mai bun
şi bărbaţii beau tot din cauza asta,
nu avem nicio şansă,
suntem prizonierii aceleiaşi închisori.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucând singur şah

Atac cetatea de la turnul obscur.
Măscăricilor c-un ochi plâns şi c-un ochi râs
le voi îmblânzi nebunia cu jucării.
La arcuri, ţinte, caii nu vor mai fi,
iubesc puternicul, sărut mândrul lor gât,
şi înhămându-i la patru vânturi în roză
le voi da bici ascuţit şi atât.

O, dar pionii nu vor uita înainte de toate
să lege-ntre cozi maiestatea sa regele -
deşi îl vor face puţin de ruşine, dar numai atât.
Obscur al doilea, regele rece, prinţul urât.

Ce sărbători se vor întinde-apoi pe tabla
de şah, cu miei jertfiţi rablezian
şi mâini cu vin încrucişate...
Cât despre regină, o regină singură,
bătrână-n lume, fără de cetate
în papuci de casă şi cu văzul surd,
spre marea veselie a pionilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Genaru din Almanahul "Planeta Şah" (1986)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin deşertul dintre două piramide

mă învelesc cu oceanul într-o clipă albastră
cât o şoaptă a unui delfin îndrăgostit de stele
apoi fixez visul în menghina realului
disec întregul în părţi infinite
ca pe o lume de lumi în căutarea adevărului
risipit în minciuna de zi cu zi

prin hăul dintre doi munţi albi
respir speranţele ca pe un strigăt umil
a disperare
articulat parcă de un melc în cochilie
apoi mă îngrop fericit într-un verde rai
unde ard în focul dintre două tăceri
şi o iubire nesfârşită

între timp
iarba amestecă lumina cu seva pământului
într-o căutare absolut absurdă a nesfârşirii
ca într-o retortă suprauzitată
de poet

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl către fiu

Vremurile-au scos la lumină tot ce-i mai rău.
Am întreţinut în zadar prosteşti speranţe,
Iar acum, când îl priveşti de sus pe tatăl tău,
Vezi, desigur, un om banal în orice circumstanţe.
Deşi nu mă suspectezi de inteligenţă
Şi te indispun glumele mele, ia seama,
Aminteşte-ţi când eşti prea plin de exigenţă:
Eu am fost cel care ţi-a ales mama!

În ciuda tuturor gafelor pe care le-am făcut
Şi-n ciuda tuturor păcatelor – care nu m-au evitat,
A cusururilor pe care le voi fi avut,
Acest fapt rămâne limpede şi-adevărat
Şi-n apărarea mea mereu va sta.
Nu uita, te implor, ia bine seama,
Orice-ai gândi pieziş sau judeca:
Eu am fost cel care ţi-a ales mama!

Chicoteşte pe-nfundate-n spatele meu
Privind pălăria, cravata sau bieţii mei saboţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar A.Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependent

Ne-am regăsit la început de vară
Plângeam;
întortocheatele vertebre
le ascundeam.
Cântai,
valsai cu fluturi de cuvinte,
în vălul tău des încurcat
descoperisem glasul îngerului de sub mări.
Iubirea continua dansul ei neîntrerupt
absurd, orb şi crud,
topind culorile
înflăcărând stingerile
suspendând felin mângâierile
respingând apropierile,
dragostea.... veşnică auroră boreală.
Te plictisea jocul nostru ireal?
Tu pe cine iubeai în trecut?
Eu doar trăiam,
trăiam o teamă indescriptibilă
inoculată, dureroasă, răvăşită.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frontul inzibil

Iubirea noastră-i ca un front de luptă,
nu ştim dacă ne vom întoarce vii,
deşi drapelul are pânza ruptă,
îl vom purta la piept pân-om muri.

Din părţi opuse zboară-ntr-una bombe
ce explodează-n flăcări peste tot
şi din tranşee, ca din catacombe,
soldaţii disperării fac ce pot.

Dar, ce ciudat, e-o luptă a tăcerii,
decorul incendiar e-adânc în noi,
şi, fără zgomot, gloanţele durerii
cu-atât mai rău lovesc în amândoi.

De sub pământ, din adăpost de lemne,
nici telefonul nu mai sună-acum,
se dau comenzi de-acţiune doar prin semne
care dispar în pâcla grea de fum.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punţile iubirii

se scurgeau tăcerile amorţite
în faldurile unui timp ireal
era frig şi era iarnă
eu mângâiam gândul rămas
căutam o lumină în timp şovăind
mă ascundeam la umbră
curgea căldura iarăşi pe umerii goi
deschideam o poartă, găseam trupul tău
mă înveşmântam în tine, topindu-mă la sânul tău
strângând în braţe trupul, ca cel mai scump odor
m-am strecurat în vise, în fuga de păcat
prin rădăcini urcai în mine, în ţipătul dintâi
dormeai în prispa casei
ce dulce'i mângâierea, a ultimului alint
şi printre gratiile nopţii
te-am sărutat plângând
bătea şi vântul iar şi iară
creşteau stele în cer
păşeam către soare răsare
pe punţi de iubire, ilogici şi goi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa

Cu pensonul disperării ţi-am trasat cauza
şi cu toate că nu ţi-ai dorit-o ai acceptat
Pictat pe faţă ai jucat rolul absurd
Neobosit repetai fiecare scenă
Trebuia să mă iubeşti şi m-ai adorat
Urma să mă urăşti şi m-ai sfidat
La ultima scenă te-ai descompus
În urmă ai lăsat aer de veghe
Am avut un rol
dar piesa a fost prea bună pentru a-l juca
şi am privit....
am pierdut?

poezie de Anca Margaritescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!