absurd şi viaţă

Nu e de ajuns

Nu e de ajuns să te naşti,
Pentru a spune că exişti
Cum nu e de ajuns să trăieşti,
Pentru a spune că eşti om.

E de ajuns că ai apărut pe pământ,
Sub formă bipedă zis evoluată
Dar,
S-ar putea să fi fost chiar animal,
Sau plantă,
Sau piatră,
Sau absurd,
Sau neant,
Sau,
Orice,
Dar,
Mai puţin un om.

Scrisori amoroase,
Iubiri neîmplinite

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarissa Vaughan: Atunci când sunt cu el simt... Da, simt că trăiesc. Iar când nu sunt cu el... Da, totul pare absurd.

replică din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul trece, timpul doare,
Timpu-i sprinten de picioare,
Timpul seamănă şi ară
Viaţa-ntreagă ne-o măsoară.
Ne aşteaptă, ne aleargă,
Imperfect, un... treacă-meargă
Ce te poartă-n el hai-hui
După toana dumnealui.
Când scârbos şi cabotin,
Când probabil, când senin,
Bun, fertil şi arătos,
Mătură cu noi - pe jos.
Ce pedeapsă, ce destin,
Că-i de genul masculin.
De-ar fi fost o "dumneaei",
Am trăi ca nişte Zei,
S-ar farda, s-ar pieptăna,
La oglindă mult ar sta...
Noi am fi docili, cuminţi,
Ce mai... drepţi, ca nişte Sfinţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Lupascu (28 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Competiţie

Cum trenul prin câmpie trece
Aşa treci tu - chiar tu - prin viaţă
Uitând că ai mereu o haltă-n faţă
Iar trenul fuge, viaţa ţi-o întrece.

Nu te opri, goneşte fără milă
Câmpia ta se-ntinde hăt, departe...
Iar eu - chiar eu - te-oi imita în moarte
Ca-ntr-o absurdă, jalnică idilă.

poezie de Mihail Mataringa (23 noiembrie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria generaţiei spontane, naivă şi absurdă, a durat însă până în secolul XIX. Adevărul principal conţinut de acesta era că viaţa nu a apărut ca rezultat al unui act de creaţie divină, ci al acţiunii unor fenomene naturale, materia lipsită de viaţă trecând dintr-o dată la materie vie.

Cornelia Dorobanţu în Apariţia şi evoluţia vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica inutilă

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de dora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tăvălug de gânduri

Ce tăvălug de gânduri, noapte zbuciumată,
Eu, trupul tău, Zeiţă, nu-l voi uita vreodată!
S-a spulberat iubirea ca şi cum n-ar fi fost
Şi nu mai am pe lume, de astăzi, niciun rost.

Ce tăvălug de gânduri, ce absurdă încercare
Să vezi iubirea vieţii topindu-se în zare,
Povara-i mult prea mare, mă simt abandonat,
Dar ştiu, de astă dată, doar eu sunt vinovat.

Ce tăvălug de gânduri, mintea împresoară
Şi-n depărtări, ce jalnic se-aude o vioară,
Dar marea fremătândă, cu al său rece val,
Parcă mă trezeşte din cel absurd coşmar.

Ce tăvălug de gânduri zac pe nisipul fin,
Cătând pe cerul nopţii o urmă de destin
Pe care să-l invoc, în cel din urmă ceas,
Mă amăgesc, desigur, e tot ce mi-a rămas.

poezie de Alex Dospian (mai 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu te-a înfiorat vreodată sentimentul că ceea ce faci este mărunt, inutil, vid, că toate aceste "experienţe" sânt deşarte, că viaţa trece peste capul dumitale... Aş vrea să ştiu dacă nu te-a cuprins niciodată dorul absurd şi urgent de a lăsa toate baltă şi a te duce la întâmplare, unde s-o nimeri, predându-te în seama norocului, care să facă din dumneata ce o voi...
Eşti un om sănătos şi echilibrat, dar eşti prea sănătos. Îţi lipseşte un mic punct de dezechilibru, fără de care viaţa nu se deschide niciodată în faţa noastră dincolo de zările imediate. Îţi lipseşte un simţ mai puţin exact decât văzul, dar mai esenţial decât el: "simţul tragicului".

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti perfectă

Tu eşti perfectă, darling,
Îndrăznesc prea mult?
Langoare, frumuseţe şi nimic mai mult,
Poetul e cărunt din naştere,
Realul e un cal cam nărăvaş,
Mereu învinge. Ce mai scrii?
Mă-ntreabă un a – mic absurd de singur,
Eu printre măşti mă plimb,
Dogul german a devenit felin,
De treabă pare moartea, bat-o vina.
O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie.
Trăim pe interval, fără bilet,
Un felcer ne urează viaţă scurtă,
Un ghicitor promite zece vieţi,
Dar tu ce crezi? Nici apa nu mai clipoceşte,
Albinele nu bâzâie, ci urlă,
Un monstru este pasărea colibri,
Mai sinceri – corbii tot boncăluind nerăbdători,
Cocoşii râd de dimineaţă ca beţivii,
Stelele cad din cer cu semne militare,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bălcescu trăind

lui Al. Rosetti

Leagăn amar, săracii mei Bălceşti!
Lut simplu, smălţuit ca şi o cană,
Pe Topolog culcat nu mai boceşti
Azi inima dintâi republicană.

A lui! Căci athanasic au sunat
Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii.
Şi peste un făcut, absurd regat
Un palid oaspe calcă, din Sicilii.

O, frate cărvunar, întreg trăieşti!
Din moarte ai păstrat doar străvezimea,
Ci din amurgul pajerii crăieşti
Cârteşte-ntunecat burtăverzimea.

Ai multursuzei tagme, gianabeţi
Cu oftica-nţeleşi şi cu exilul,
Un veac avar te vrură sub peceţi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

'Poate fi omul amant măcar o dată în viaţa lui?
Dacă socoţi femeia ca pe o fiinţă mai cu seamă absurdă, ilogigă, imposibil de condus sau de prevăzut, trebuie să răspunzi: da.'

citat din Paul Bourget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biet nemuritor la zidul morţii

Numai viteza mă mai ţine viu
Şi sclav măreţ aceloraşi proporţii,
Să mă opresc, n-am dreptul nici să ştiu
Că sunt alergător la zidul morţii.

n-am timp la zidul morţii să m-aşez,
şi combustibil am, de nicăierea,
probabil unii cred că şi trişez,
dacă, de-o viaţă, îmi refuz căderea.

n-am mai dormit de când eram copil,
cu-aceste roţi, cu-această şa sunt una,
iar dacă aţ încetini, umil,
m-aş prăbuşi din zid, pe totdeauna.

Distanţele pe care mi le-asum,
Paradoxal, sunt cele şi rămase,
pe zidul lentei morţi, de-atâta drum,
vehiculul mi s-a urcat în oase.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu

nu.
se întâmplă nimic
şi strănutul îşi strânge buzele între două rostiri.
amăgit de un gând,
renunţă la ultima tuşă de culoare aruncată pe pânza albă.
în pumnul gândirii nu e loc de libertate.
te răsuceşti absurd până când sângele îţi umple gura de vid.
murdar vid.
ecoul a murit de mult iar sufletul tace cu părul ars de fluturi.
prea mulţi fluturi au plimbat aripile pe lampa de carte şi filele
s-au crezut pentru o clipă nori.
cer mi-a fost tavanul de o noapte.
am uitat să mai cresc atât cât fulgerul ideilor au născut un poem.
l-am scris undeva, în memoria umplută de câlţii dezamăgirilor.
mă mai nasc dimineaţa. mă mai nasc.
niciodată nu se repetă plânsul.
doar râsul lumii, hohotul ei de satisfacţie. atât.
îl aud mereu de patruzecişidoideani
cum îmi toarnă fierea promisiunilor de viaţă.
mai aştept un hohot.

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu (6 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata modestie constă nu numai din a nu vorbi despre sine, ci de a nu provoca discuţii despre sine, din a nu face nimic, din a se ascunde, a nu trăi. Nu e aceasta, oare, o absurditate?

citat din Hector Berlioz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie inutilă de logică

Aşs se-ntâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim
unde-am vrut,
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva totul e logic,
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giulia: Nu ţi se pare tristă viaţa, Mirona? Absurdă?
Mirona: Tristă? Da, Giulia. Absurdă nu. Mi se pare că asist la mai multe piese de teatru care se joacă în acelaşi timp, că decorurile se schimbă deodată şi încerc să prind câte ceva din fiecare. Sau că citesc mai multe cărţi concomitent. Aş vrea să le urmăresc pe toate. Şi să le înţeleg.

replici din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sub uşă

Ziua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub uşă.

Mi-am aşezat pe nas ochelarii
Şi-am început
S-o citesc.

Nimic deosebit,
După câte văd.
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Şi-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.

Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munţii, cu aerul,
În legătură cu pretenţia lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, şi-n creier.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot concepe un Dumnezeu care-şi răsplăteşte şi pedepseşte creaturile, sau are o voinţă de felul celei pe care o găsim în noi. Nici nu pot, nici nu aş vrea să concep că un individ supravieţuieşte morţii fizice; să îndrăgească astfel de gânduri sufletele slabe, din teamă sau egoism absurd. Eu sunt satisfăcut de misterul eternităţii vieţii şi de cunoaşterea unei mici părţi a structurii minunate a lumii existente, împreună cu eforturile devotate pentru înţelegerea unei părţi, oricât de mici, a Raţiunii care se manifestă în natură.

Albert Einstein în Lumea aşa cum o văd eu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi ridicolul acestei vieţi. În fiecare zi o iei din nou de la capăt. Faci aceleaşi lucruri pe care le-ai făcut întreaga viaţă. Te bagi din nou în papuci, te duci la baie – pentru ce? Te speli pe dinţi, faci un duş – pentru ce? Încotro te îndrepţi? Te pregăteşti atâta, dar de fapt nu te duci nicăieri. Te îmbraci, pleci la birou – pentru ce? Pentru ca mâine să faci acelaşi lucru? Priviţi ridicolul acestui mod de viaţă – şi trageţi o porţie bună de râs! Probabil că Dumnezeu moare de râs, văzând atâta prostie şi atâta absurditate în această lume, repetându-se la infinit. Dacă priveşti cu detaşare viaţa oamenilor, dramele lor auto-impuse, îţi dai seama că ei joacă de fapt într-o comedie, deşi sunt convinşi că trăiesc o tragedie. Cu siguranţă, Dumnezeu se tăvăleşte pe jos de râs.

citat din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot concepe un Dumnezeu care-şi răsplăteşte şi pedepseşte creaturile sau are o voinţă de felul celei pe care o găsim în noi. Nici nu pot, nici nu aş vrea să concep că un individ supravieţuieşte morţii fizice; să îndrăgească astfel de gânduri sufletele slabe, din teamă sau egoism absurd. Eu sunt satisfăcut de misterul eternităţii, al vieţii şi de cunoaşterea unei mici părţi a structurii minunate a lumii existente, împreună cu eforturile devotate pentru înţelegerea unei părţi oricât de mici a Raţiunii care se manifestă în natură.

Albert Einstein în Lumea aşa cum o văd eu
Adăugat de bobo
Comentează! | Votează! | Copiază!