acasă şi religie

Părinţii au dreptul să spună că nu vor lăsa niciun învăţător plătit cu banii lor să jefuiască copiii de credinţa în Dumnezeu şi să-i trimită înapoi acasă sceptici, necredincioşi, agnostici ori atei.

citat din William Jennings Bryan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul cuvintelor şoptite

M-am rupt de liniştea dintr-un muzeu de artă
de dragul cuvintelor şoptite,
gândurile îmbrăcate de sărbătoare
hoinăresc prin imaginile admirate.

Nopţile din culori adorm în tablouri,
întunericul se preface în umbre de fantome
pierdute-n extaz de plăcere.
Limbi de şarpe pe fiecare urmă de foc
încerc să adun de pe miriştea timpului
în care se aprind lămpi de stele
şi mai departe moartea face tumbe
de bucuria veşniciei rămasă acasă.

Doamne, cât hazard mi-a crescut pe umeri
de mă apasă şi-n somn,
visele încearcă să-mi arate raiul
şi mă trezesc înainte să-l văd.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batista cu neuroni

păsări de timp prin aer de clipe
Domnul ce moare din carnea povară
nimeni de oameni nimic duc pe-altare
ape de gând nălucind în ulcică
lacrimi zidesc pe chipuri zeire
cerul e-o raclă-n trupesc rugăciune
şi iarăşi e iarnă-n cuvinte la mine

acasă e unde dumnezeu e copacul
iar mărul cu şarpe-n infern decupat
e doar să zărim mai lesne lumina

pe tine iubesc locuire de şoaptă
precum aş înfige o taină în moarte
în viul enigmei rămăşiţă de abur
suind dintr-o piatră în caldul imens
electrică urmă de rouă de zori şi zi re carnată

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baza de tranzit...

dintre adevăruri cel mai absolut
stă ascuns într-o esenţă postulată
ce enunţă- corpul tău de lut
va muri odată şi odată

baza temporarului tranzit
poate chiar sortit să reînvie
se va dezmembra la infinit
se va scurge lin în veşnicie

îl vor pomeni sub cer senin
luturi ca şi tine, condamnate
când esind cu lumea la blajin
când în amintiri înlăcrimate

se vor stinge stelele pe cer
alte stele noi se vor aprinde
între Dumnezeu şi lucifer
iarăşi Universuri vei cuprinde

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (13 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chem lumina şi aspectele înalte ale spiritului fiinţei mele şi aspectele întunecate şi grele ale sufletului. Sufletul este acasă în văile adânci, umbrite. Flori greoaie, aţipite, vopsite din plin în negru cresc aici. Râurile curg asemeni melasei calde. Ele se varsă într-un mare ocean al sufletului. Spiritul este un tărâm cu piscuri dalbe, cu lacuri si flori strălucind precum giuvaerele. Viaţa este rară aici şi sunetele călătoresc pe o mare distanţă. Aici se află muzica sufletului, hrana sufletului şi dragostea sufletului... Oamenii au nevoie să se caţere pe munte nu pur şi simplu pentru că este acolo, ci pentru că divinitatea sufletească trebuie să fie unită cu spiritul.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de cuvinte

Îţi las pe piele urme din mine,
Cu dorinţe ce muşcă din tine,
Te privesc azi aşa să ştii
Căci mâine dacă orb voi fi?

Ai rai în privire şi iad pe buze,
Ce au aprins foc sub îngheţate bluze,
Buzele mele parcă nepregătite
Să cunoască frumuseţi infinite.

Ai zâmbet ce pictează cu cerneală,
Ce-mi pătează sufletul seară de seară,
Deşii aveam speranţe surde
Mi-ai învăţat inima să te asculte.

Creezi secunde ce îngheaţă
Mulţi ani dintr-o altă viaţă,
Şi eşti mult mai frumoasă
Decât o primăvară, devreme acasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (29 martie 2018)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Inima îmi cântă o doină dulce
E doina satului, e dor de casa mea
Cântu-i ca o pasăre ce plânge
Şi zboară singură în noapte spre o stea.

Cântul îmi e casa părintească
Refrenul nesfârşit al sufletului meu
Astăzi, eu mă-ntorc cu drag acasă
La mama mea, la tatăl meu, la Dumnezeu.

REFREN

Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-aşteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul şi cu inima.

Casa noastră de odinioară
E-n sărbătoare mare, câte amintiri
Când ne adunăm cu toţi-n seară

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, muzica de Paul Surugiu - Fuego, versuri de Adrian Artene (6 decembrie 2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan (despre Sherri): M-a invitat la cină la ea acasă în seara asta. Cred că vrea să facă sex.
Charlie: Cu cine?
Alan: Cu mine?
Charlie: Cu tine. Stai puţin. (Se uită în ziar.) Nu, nu au fot raportaţi bulgări de zăpadă în Iad... şi nici porci zburători...

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pax Magna

De ce-n aprinse dimineţi de vară
mă simt un picur de dumnezeire pe pământ
şi-ngenuchez în faţa mea ca-n faţa unui idol?
De ce-ntr-o mare de lumină mi se-neacă eul
ca para unei facle în văpaia zilei?

De ce în nopţi adânci de iarnă,
când sori îndepărtaţi s-aprind pe cer
şi ochi de lupi prădalnici pe pământ,
un glas îmi strigă ascuţit din întuneric,
că dracul nicăiri nu râde mai acasă
ca-n pieptul meu?

Pe semne - învrăjbiţi
de-o veşnicie Dumnezeu şi cu Satana
au înţeles că e mai mare fiecare
dacă-şi întind de pace mâna. Şi s-au împăcat
în mine: împreună picuratu-mi-au în suflet
credinţa şi iubirea şi-ndoiala şi minciuna.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum

Drumul duce tot spre înainte,
Dacă îl priveşti ca altădată,
Rătăcind, copil, printre cuvinte,
Printre basme cu "A fost odată".

Te opreşte câteodată mama
Are vocea-ascuns înlăcrimată,
Tot sperând să îşi alunge teama
Că nu-i bate niciun fiu la poartă.

A albit de timp şi e străină
Şi oftează-ncet a rugăciune.
N-are acasă cine să mai vină
Şi în jurul mesei să se-adune.

La un colţ de viaţă este tata,
Regăsind zâmbind în amintire
Mingea, jocul, bicicleta, roata
Şi plecarea înspre asfinţire.

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Marea atrage-un marinar în adâncurile ei.
Mama acestuia, nebănuind nimic, aprinde

o lumânare în faţa icoanei Maicii Domnului
şi, trăgând mereu cu urechea la vântul de afară,

murmură rugăciuni pentru revenirea lui grabnică acasă.
În vreme ce ea se roagă şi imploră,

icoana, tristă şi solemnă, ascultă, ştiind că fiul
aşteaptat nu se va mai întoarce niciodată.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa veche

Cade ceaţa mantie grie
Peste-oraşul adormit,
Înghiţind a curţii vie
Şi salcâmul desfrunzit.

Vremuri calde au murit
Şi bunicul credincios,
Casa veche-n amintiri,
O păstrez sfios.

Doar prin podul părăsit,
Printre lucruri prăfuite,
Un vrăbete zgribulit
Stă cu-aripile lipite.

Noaptea umple de fantasme
Cerul negru, ceaţa deasă,
Prizonieri fugiţi din basme
Ajuns-au la noi acasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

După concert s-a dansat, dar eu am stat numai până pe la 12, apoi m-am dus acasă. Invidiam pe colegii mei din adâncul inimii că-şi petrec atât de bine şi eu, bietul, sunt exclus de la astfel de plăceri. Nu cred că voi pleca azi - sunt prea obosit de ostenelile zilelor trecute - şi azi e foarte frig, chiar acuma ninge cumsecade. Mâine însă desigur plec... M-am decis să mă duc la Nervi ş-apoi, dacă voi putea şi va fi necesar, mă voi duce şi în alt loc. Scumpă surioară, Maria, plec şi Dumnezeu ştie... mi-i jale grozav... Te rog, cântă compoziţiile mele şi gândeşte-te la mine, scumpă, unică soră, la care ţin cu iubire şi credinţă până la moarte. Dar ce? Trebuie să uit dorul! Deja mă cheamă frumoasa Veneţia cu gondolierii ei cântăreţi, deja văd vârful domului din Milano, deja simt zefirul cald al Rivierei cereşti - deci plec cu aceste gânduri.

Ciprian Porumbescu în scrisoare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile şi socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă aşa au vrut cu mine părinţii şi Dumnezeu, apoi aşa să rămâie". Şi s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua muşluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc şi rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Şi n-a trecut mult, şi nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum aşa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-şi mai vadă părinţii; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna să iasă cu dânsul. Părinţii, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, şi, întrebând-o despre gospodărie şi bărbat, ea a spus tot ce ştia.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce intră, fiindu-i frică de mumă-sa vitregă să nu o bată dacă se va întoarce acasă, pentru că întârziase, întrebă dacă nu cumva are trebuinţă de o slujnică. Sânta Vinerea, care locuia înăuntru şi care priimi pe fată, îi răspunse că are trebuinţă de o asemenea fată; ea rămase acolo. Mai întâi îi spuse că treaba ce are să facă dimineaţa este să dea de mâncare puilor ce-i avea în curte, însă mâncarea să fie nici caldă, nici rece; apoi să scuture şi să deretice pân casă. Iară maica Sânta Vinerea plecă la biserică. Fata făcu tot, precum îi poruncise. Când veni acasă, Sânta Vinerea întrebă de puii ei, carii erau balauri, şerpi, nevăstuici, ciuhurezi, şopârle, năpârci şi guşteri, cum le-a dat mâncarea, şi toţi răspunseră că n-a fost băgat de seamă daca a lipsit ea de acasă; aşa de bine au fost căutaţi. Intră în casă maica Sânta Vineri şi văzu toate lucrurile aşezate la locul lor şi rămase foarte mulţumită.

Petre Ispirescu în Fata moşului cea cuminte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-aceasta împăratul fu poftit la o altă nuntă de împărat, unde nu voi să se ducă, fiindcă inima lui nu era de veselii, ci se îngrija mai mult de fiul său. Dară daca văzu că fiul său atâta stăruieşte, îi făcu voia. Acesta porunci la nişte credincioşi ai săi ca să aibă pregătit la îndemână câteva cazane cu smoală, să le fiarbă în ziua nunţii şi când va fi înde seară să aştearnă pe drum smoală. După ce puse la cale toate astea, se duse la nuntă. De cum începu hora, fata cea frumoasă şi necunoscută veni ca din senin, şi iară se prinse lângă dânsul. De astă dată era gătită şi mai frumos, avea nişte haine de la soare te puteai uita, dar la dânsa, ba. Juca feciorul de împărat şi se uita la dânsa ca la un cireş copt. Şi de astă dată o întrebă şi ea îi tot răspunse cam în doi peri. Îi făgădui şi acum că se va lăsa să o ducă acasă. Când fu înde seară la hora cea mai din urmă, pieri ca o măiastră de lângă dânsul.

Petre Ispirescu în Zâna munţilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se deşteptă se şi duse acasă fără să bage de seamă că îi lipseşte inelul din deget. Acasă daca ajunse, ia palatul de unde nu e. Pierise ca şi când n-ar fi mai fost, iar în locul lui găsi iarăşi bordeiul părinţilor lui. Se mai căi el o toană de neghiobia ce făcuse, dar acuma prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia. Se hotărî dară să se întoarcă la împărăţia lui, să nu se mai întâlnească cu nişte asemenea oameni răi la suflet. El zise şi părinţilor lui să meargă cu dânsul, să trăiască ca în rai. Dară ei se mulţumiră a le rămânea oasele în sătuceanul în care se născuseră, şi poftiră fiului lor o viaţă lină şi fără de supărări diavoleşti. Bietul Făt-Frumos, trist că-şi pierduse inelul, trist că părinţii săi nu voiesc a merge să trăiască cu dânsul, sta cu capul rezemat pe mână şi se gândea cum să facă ca toate să-i iasă înde bine. Când, deodată, se înfăţişează înainte-i vizitiul ce-i dase împărăteasa.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ziseră şi făcură. Se gătiră de drum, îşi luară fiecare desăguţa d-a umeri, în care baba puse pe fund basmaua bărbatului ei, iară unchiaşul ştergarul cel vărgăţel al neveste-sei, şi apucară unul spre răsărit, iară altul spre apus. Nouă zile şi nouă nopţi se duseră, se duseră, şi iară se duseră. Întrebară şi pe bun şi pe rău, pe mare şi pe mic ce ar face ei ca să poată avea un copil. Ceea ce le spuseră să facă ei răspunseră că au tot făcut, dară în deşert. Ei căutau să le spuie cineva altceva, ce nu ştiau ei, dară nu-şi găsiră omul. A zecea zi sculându-se unchiaşul, ieşi afară să se spele, ca să pornească la drum mai departe. Când luă ştergarul să se şteargă pe ochi, ce să vază? Trei picături de sânge pe dânsul. El îşi zise: "Trebuie să mă întorc acasă, căci Dumnezeu ştie ce va fi păţit baba mea." Întinse unchiaşul la drum. Nu mai căuta nici de mâncare, nici de odihnă, şi se întoarse acasă cum plecase.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

m-am pierdut în iluzia întoarcerii
într-o seară dintre miercuri şi nimic
dumnezeu ploua verde
numărând eternităţi albastre
pe şevaletul minţii încercam să pictez fluturii
din trupul tău
noaptea s-a scurs lavă
toate drumurile spre acasă s-au amestecat ghem
sunt un orb prin trecut aşteptând din viitor
un ţipăt de zbor
m-am pierdut în gânduri digitale

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor mistuitor

Mă mistuie un dor de libertate
Să nu depind de nimeni şi nimic
Să fac numai ce vreau, dar cu dreptate,
Şi până sus la cer să mă ridic.

Mă mistuie un dor de fericire
S-ajung în Raiul ce mi l-am dorit,
Să mă hrănesc acolo cu iubire
Şi să nu gust din fructul cel oprit.

Mă mistuie un dor s-ajung acasă
Acolo unde ştiu că-i locul meu
Şi unde grijile în prag se lasă,
Fiindcă înăuntru este Dumnezeu.

poezie de Octavian Cocoş (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!