Citate despre alb și suflet, pagina 4
Tablou
Mai știi
Când mi-ai venit la poartă
Cu un mănunchi de balade,
Să le tăcem împreună.
Miroseai a trecut,
Ca speranțele bunei:
roase pe margini,
galbene de suflet
și povești.
Îți crescuseră valsuri
În prelungirea veacului
Și-mi cereai insistent
O fărâmă de alb,
Să acoperi gleznele
Domniței din tablou.
poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Flavia Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie albă
Îmi ninge iar
a sărbători creștine
îmi ninge-a amintiri
și a veniri pe lume
îmi ningi cu gingășie
capitol de'nceput
alunec în remember
copilul meu născut.
Te-am zămislit fărâmă
de dragoste 'mplinită
mi te-a-nvelit zăpada
în alba ei hlamidă
ești bulgărul lumină
dintr-un destin purtat
un adevăr-esență
atât de important.
Ești rațiunea mea
și sensul meu de-a fi
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb
Vârtejuri
se făcu izvorul
din inima mea
și purtă în adâncuri,
prin albia purificată
a sufletului,
toate ispitirile șarpelui
și urmele mușcăturilor lui.
Nemișcat,
spiritul savura
ieșirea din sine
și Înălțarea!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o simplă credință
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit și liber,
într-o simplă credință
iubire.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (iulie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un moment
De ceva vreme am tăcut,
Nu ți-am mai spus tot ce gândesc,
Posibil să fi început
Încet, încet să te iubesc.
Și cum să fac să-ți fiu amic?
Când simt că vreau să-ți fiu bărbat,
Oare -aș putea să îți explic
c-așa ceva s-a întâmplat?
Scenarii să îmi fac, greșesc,
Tu nu mi-ai dat nicicând motive,
Nu mi-am propus să te iubesc,
Dar curge lent prin portative...
O melodie sub hipnoză,
Și-un suflet stând sub un steag alb,
Îngheață clipa, e o poză,
Și-s eu cu tine-n cerul dalb.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu treci prin sufletul meu,
poemul prinde aripi
și se imprimă pe coala alba
ca îngerul de cer...
catren de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cățelușii
Cum bine tot se știe că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulți,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculți,
Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare.
Așa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogățit cu cinci micuți căței
Și albi și gri, negruți, pătați, toți derbedei
La fel, chiar de-s doar fete și unul doar bărbat.
Sunt toți o molfăială de țâțe, chiar lătrând,
De o cățea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.
Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roșcat negru
Iar cea mai dolofană e-o cățelușă gri
Dar și cu alb pe burtă și pete negre vii...
O bulă păr de pluș, rotundă pe de-a-ntregu.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Într-o simplă credință
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit și liber,
într-o simplă credință
iubire.
poezie de Camelia Oprita din Poeții noștri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine...
Îți voi împrejmui grădina sufletului
cu trandafiri albi,
sălbatici
cățărători,
nimeni să nu te rănescă
prin cuvânt.
Ca să știi că sunt mereu
lângă tine,
din loc în loc voi pune
câte unul galben,
pază peste
cei albi.
Îi voi stropi
cu lacrimi de bucurie
și voi răsădi printre ei
dragoste.
Aș ruga toamna vieții
să-i lase înfloriți
pentru totdeauna.
Dacă și numai dacă
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gânduri despre tată
Privesc cu ochii-n lacrimi... nu e tata!
Aștept să vină să-mi deschidă poarta,
Dar lacătele-s vechi și rudinite
Și iarba necosită... N-am cuvinte!
În loc de bun venit, un doliu-n poartă...
în gânduri, o căsuță fermecată
Și o fântână... nucul și aleea
Și-n poarta casei mama mea, femeia,
Ce ne-a crescut și ne-a-nvățat să fim
Oameni cinstiți și simpli, să iubim,
Să nu ne pierdem sufletul... Iar eu,
Eu am rămas slujind lui Dumnezeu.
Oh, tată, parcă vad ca-ntâia oară
Cum alergam să îți sărim în poală...
Te-ai dus! La tâmple alb, la suflet prunc...
De toate-aminte, tată, îmi aduc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Înțelepții în viață au ținut sfat împreună cu sufletele înțelepților defuncți, iar acestea le-au spus (citat din tratat): Iapa albă a fătat pentru ultima oară. Va fugi, va fugi și nimeni n-o ști că n-a crăpat. Va călca în picioare grumajii ucigașilor ei. Fiindcă s-a zis: n-ai cum să smulgi inima fără să frângi coastele. Sufletele înțelegeau prin asta că, în aparență, indienii vor pieri ca niște găini bete. Numai în aparență însă. Căci iată teribila (sau: înfricoșătoarea) taină a celor o mie de miriade de suflete: Din cele mai vechi timpuri, trupurile indienilor au fost însuflețite de o mie de miriade de suflete indestructibile. Sufletele nu erau distribuite câte unul pentru fiecare trup; doar războinicii și înțelepții aveau câte un suflet și câteodată chiar mai mult de unul. Femeile și copiii posedau numai o mică părticică de suflet, zisă "rază de lumină". Sufletul intra în războinic o dată cu inițierea, fiind invocat de Colegiul Șamanilor.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea lui Isus
Isus se naște! Și lumina pătrunde-n sufletele noastre.
Și steaua tainei strălucește deasupra celorlalte astre.
Cu magii azi ne închinăm și noi, cu sufletul mergând,
o bucurie fără seamăn simțim în inimă și-n gând!
Azi patimile se răpun de o putere preaînaltă!
Azi omul, luminându-și gândul, spre cer cu inima tresaltă!
Nadejdile se nasc în suflet. Credința tainic reînvie,
căci harul sfânt acum coboară în viața stearpă și pustie.
Și orice suflet care simte că-n el răsare-o viață nouă,
e ca un crin ce în petale adună stropi curați de rouă!
Și orice inimă ce poartă oglinda cerului în ea,
pentru ISUS născut în iesle, azi lumineză ca o stea!
Se nimicește tot păcatul sub raza sfântă a iubirii...
Azi, se deschide pentru suflet, spre cer, un drum al mântuirii!
Cu haina albă a virtuții tot omul poate să se-mbrace,
căci sfânta naștere aduce în inimi liniște și pace!
[...] Citește tot
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
Vreau să mă destind vioi,
Încercuirea oarbă nu mă lasă
Aleargă dorul către casă
Mi-apare o imagine frumoasă
Dar multe triste mai apoi.
Sunt triste oare într-adevăr ?
Nu pot să le evoc precis
În sufletul meu plin de vise
Cu gândul la poiana cu narcise
Sau poate la albul nufăr.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
An mort
Casa veche cu coloane albe,
Parcul si mai vechi ca ea;
Cerul vanat peste care salbe
Pier cocorii-n seara grea.
Nucii negri, pajistea desarta
Si pustie, ca si parc si nuci,
Amintirea care-mi bate-n poarta
Lung, in sufletul de tuci.
Miros jilav de trecut si ploaie
Si mai putred si mai stins
Calendarul vested ce-n odaie
Starvul timpului l-a strans.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există un loc în suflet, un loc precis, locul unde fluviul alb și fluviul negru se întâlnesc și se amestecă...
citat din Gabriele D'Annunzio
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea sufletului (Interogare de pictor)
- Culorile sunt calde și reci,
și nonculori...
Sufletele sunt reci și calde,
și pustii...
Fiecarui om
ar trebui să-i vină o culoare...
Oare ce culore ești tu?
- Eu sunt culoare colorată!
- Culoarea verde?!
este cea mai dragă culoare a ochilor
și a psihicului uman,
care calmează, odihneste...
Dar este o culoare rece!
Roșu?!
Este o culoare care te obosește.
Trezește în tine ură...
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (6 august 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumos e cântecul tău, Doamne
Ia-mi sufletul
și inima
și ochii
ațintiți spre pânza cerului
trimite-mi pasărea albă
să-mi smulgă cu ciocul
cuvântul înghețat al trupului
libere să am
doar buzele
și picioarele
să pot urca
până la tălpile tale
să ți le spăl în săruturi.
ce frumos e cântecul tău Doamne
iar eu
desculț
să dansez
pentru tine.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,
Și-n cuibul meu a poposit pe rând
Și porumbelul alb, și vulturul flămând,
Și soarele, și vântul, și tăcerea-adâncă.
Vrea sufletu-mi să-i scutur praful și tăcerea,
Că-i prăfuit de vânturi și de griji mărunte...
Pe cine-așteaptă cuibul meu din munte,
De-mi cere iar să-i curăț încăperea?
Covor de frunze netede și moi
Aștern în cuib și-l primenesc cu cer,
Apoi cobor perdele de mister
Pe farmecul enigmei celei noi.
Și-așa, adăpostit de vânt și soare,
Căminul sufletului meu deschis
Așteaptă solul ultimului vis,
Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.
poezie celebră de Claudia Millian-Minulescu din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul din suflet
e mai alb de o vreme,
iar în zare răsună
o trambiță ce suna:
"Vine Mirele" vostru!...
gogyohka de Ștefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind ceresc
Cerul și-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
Au pornit cu plugușorul
Îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
Și de giuvaier,
Toți luceferii colindă,
- Lerui, Doamne, Ler.
Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
În buhai de luna plină
Legănat in ger.
Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
Sub ferești colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.
[...] Citește tot
citat clasic din Radu Gyr
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și suflet, adresa este: