Citate despre aripi și noapte, pagina 4
Pasărea venea mereu, câteodată și noaptea rămânea acolo, ațipind, cu căpușorul sub aripă. Și trecu mult până ce, odată, vântul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopțile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele și parcă înroșeau și pământul. Frunza își simți puterile slăbite; cu greu putea să ție piept vântului, care o clătina în toate părțile; câteva tovarășe, smulse, fluturară prin aer, apoi fuseseră duse departe. Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, și asta o mâhnea cumplit. Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foșnetul cobitor al tovarășelor ce o părăseau, strecurându-se ușor, ca o șoaptă, ca o rugăciune, așternându-se jos, într-un lăvicer, pe deasupra căruia vântul alerga grăbit.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leu de Persia
Cândva am fost leu de Persia,
Aveam aripi și zburam printre stele,
Ziua și noaptea zburam printre stele.
În fiece stea aveam un culcuș,
Și-n fiece culcuș m-așteptau
Șapte leoaice ori nouă leoaice.
Unele purtau mantii de argint.
Altele mantii de aur purtau.
Pe toate le iubeam și pe toate
Cu dinții mei albi le mușcam.
Puii mei cu sutele-i număram,
Cu sutele și cu miile-i număram,
În fiece stea aveam un culcuș,
Și-n fiece culcuș nouă leoaice
Atunci, când eram Leu de Persia,
Atunci, când aveam aripi, atunci...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azuriu
Așa toamnă, răstignește
frunzele pe crucea de aramă
a nopții.
Vântul îți foșnește rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfințitului...
Așa, toamnă, scrijelește
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculți.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i așa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept să vii (răspuns la poezia Lilianei Trif)
Canioane strânse, -nlăcrămate pagini
Înspre depărtarea-n care ai apus,
Lasă gânduri stranii, spre tine să zboare....
Eu străin sunt încă și cu gândul dus.
Peste cerul putred, printre curcubee,
Risipiți, sunt sângeri și parfum de vis
Caută spre stele alte începuturi-
Țeluri fără noimă și de neatins...
Travestit în înger de sticlose lacrimi,
Peste pragul vieții treci cu îndrăzneală,
Nu îți stau în cale nici tăcerea nopții,
Nici iubirea, pură, ca o catedrală.
Incisivi, haotic, erodează taina
Și-ndrăzneala-aceea de-a ne fi iubit...
Fantezii bizare, calcă bănuiala
Că iubirea noastră, azi, ar fi murit.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Freamăt de șoapte
Se zbate-n uitare;
Ziuă și noapte,
Lună și soare...
Ocean de cuvinte,
Izvor nesecat,
Zburdă prin minte,
Pe drum neumblat.
Petale de gânduri
Visând nemurire;
Suflet în rânduri,
Rămas amintire.
Călător printre stele
Pe aripi de vis;
Gânduri rebele
Plutind spre abis.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ceas de sărbătoare
E ceas de sărbătoare
Mă întorc la tine...
descătușez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
și viața surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
pășesc desculță, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce țese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu-Istin din volumul de versuri Umbra unei iubiri (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Cum se deșir din strașina-nvechită
Și picur jos broboanele de ploaie!...
Un paltin tânăr crengile și-ndoaie
Ai crede că își frânge vreo iubită.
Tăcerea casei-mi pare mai greoaie
Și mă dezgustă viața netrăită
Și fără sens... Pe fiece clipită
Mai scad din partea vremii câte-o foaie.
Aș vrea să prind a gândului aripă
Să pot s-o țin în loc măcar o clipă,
Să-mi mângâie viața-ntunecată...
Și o aștept... dar nu știu... o să-mi vină?
Mi-e dor de ea... mi-e dor de luna plină
A nopților din vremile de-alt'dată.
sonet de Ion Minulescu din Viața nouă, nr. 2 (15 februarie 1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna seara
O roșiile ore de seară!
În tremur se-nclină la geam în profund
Frunze de viță într-o albastră clară,
Înăuntru stafii de frică se-ascund.
Praful dansează-n putoarea de stradă.
Vântu-n fereastră cu zgomot lovea
Un cortegiu de roze venea în grămadă
Fulger orbitor norii gonea,
Cu zgomot se sparge a iazului oglindă.
Pescărușii țipă-n a geamului ramă.
Călăreții de foc sar să prindă
Codrul în flăcări zdrobit de aramă.
Bolnavii țipă prin spitale.
Albastră a nopții aripi zboară.
Deodată strălucind letale
Ploile pe streșini coboară.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicul
La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce și ușor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Și acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.
Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu ești sfânt ca sfinții care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.
Și apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraș sau sat,
Obosit, dar și mulțumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.
poezie de Vladimir Potlog (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kamadeva
Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-l vindec,
L-am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.
El veni, copilul mândru,
Călărind pe-un papagal,
Având zâmbetul fățarnic
Pe-a lui buze de coral.
Aripi are, iar în tolbă-i
El păstrează, ca săgeți,
Numai flori înveninate
De la Gangele măreț.
Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Mă lovi cu ea în piept,
Și de-atunci în orice noapte
Plâng pe patul meu deștept
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dimineață până seara, și noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte. Într-o dimineață se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în șir; atunci băgă de seamă că și cuiburile rândunelelor rămăseseră goale.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi în noapte
O flacără mică,
În întunericul nopții
Arde, pâlpâind ca o inimă
Ce nu vrea să se stingă...
În jurul ei se rotesc fluturi
Atrași de mirajul luminii
Aproape... tot mai aproape,
Se zbat ușor și cad
Cu aripile arse,
Precum un vis neîmplinit...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi
Îmi rostogolesc gândurile
de zeci de ori
în minte
până să le închid
în cutia cuvintelor.
Pasărea albă
a atins cu aripa
cea mai de jos stea;
astăzi rănită de lumină,
plânge pe cel mai înalt munte
de pe pământ.
Cred că iubirea e un joc
cu două persoane
din care nimeni nu câștigă
decât cel mult o inimă.
Asfințitul cade spre noi
cu roșu și galben,
picurându-ne pe buze
o noapte sau un vis.
Ne apropiem unul de altul
[...] Citește tot
poezie de Mariana Câlț
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean polar
Noapte albă. Stalagmite nepătate de ninsoare
Vin ghețarii cete-ncete pribegind din Polul Nord.
Nu-i fior prin valuri clare și în zare nu-i fiord,
Doar pe ape, limpezite cataracte selenare.
Și pe unde, unde stele de argint mărite-apar,
Firmamentul în oglindă își restrânge-n cerc ovalul.
Calea Robilor lactee ninge cu lumină valul,
Legănată de legende, promoroacă pe cleștar.
Noapte albă. Gheață naltă iconiță ca o friză
De zăpadă împietrită cu sclipire de oțel,
Își arată amăgirea unor aripi fără țel.
Fulgerare boreală, enigmatica banchiză.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Fost-a un opaiț,
ce-a luminat cândva
și-n nimb de aur
lumina-i strălucea!
Veniră fluturi mulți
... o mie,
lumina să i-o vadă,
dar a lor aripă
îi stinseră lumina,
apoi, plecară-n
lumea largă!
În noaptea ce cuprinde
pământu-n lung și-n lat
de veghe stă opaițul,
dar e cu ochiul,
spre pământ plecat!
Când magică,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Cernea din Ferestre în timp (14 septembrie 2008)
Adăugat de Rodica Cernea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustnic
Contemplu: in noapte sta crucea de lemn
cu urme de cuie si cui de indemn
la stavile boltii fugare, spre care,
cu mistice brate de pom, creste un om.
El singur, sa cinte in aripi de ruga
avintul si zarea si cerul de miine,
cind trupul placerii va zace, zvirluga
scuipata de focul credintei- ramine.
Fioruri vestale-i tin focul, fecioare
cu siini de jaratec- si flacara doare.
Se sfisie carnea in aschii de semn:
din crucea pierduta intirzie lemn.
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curba ochilor tăi
Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans și de tandrețe,
Aureola timpului, leagăn nocturn și sigur,
Și dacă nu mai știu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.
Frunzele zilei și spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer și pe mare,
Vânători de zgomote și surse de culori,
Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperișul stelelor,
Tot așa cum ziua depinde de inocență
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Și tot sângele meu curge în privirile lor.
poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare albastră
sunt o conștiință împăcată cu vaste reflecții
asupra existenței cu voaluri de mistere
elanul demiurgic cu nesfârșitele proiecții
a viselor cu aripi care se avântă sus în emisfere.
duhul sfânt îmi pare geniul pur al vieții
se pogoare în suflet la albastră chemare
atunci când se destramă tenebrele nopții
și iubitorul soare răsare iar din mare.
prin credință sacră îmi izbăvesc destinul
cu iubiri boeme mut muntele din loc
la cina cea de taină savurez festinul
Isus mântuitorul a pus în mine foc.
să ard întunecimea tot răul tot veninul
sufletul să-mi rămână structură de proroc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poet Retoric
Si pentru ce te bati mereu,
si te acoperi de rusine,
cand totul e predestinat
sa se rezolve de la sine ?
De n-ar fi noaptea pana in rame
si ziua pana in ochii tai,
ar fi sa cazi ca o epava
peste cositorite vai.
Dar marginile ni sunt clare
si miezul ne e stramt de tot,
si lumea da stufoase aripi
sa te loveasca peste bot.
Si pentru ce sa mai arati
ca-n univers domneste setea,
si pentru ce sa mai tot strigi
cand nu sti unde ti-e urechea.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil nebun
Eram un suflet rătăcit în noapte,
Speranțele mele au dispărut, toate...
Un înger cu aripile rupte, frânte,
Trecut prin furtuni, lupte, multe...
O mână de copil nebun mi s-a întins,
Interesant, o flacără s-a aprins.
O privire mi-a atins inima sfâșiată,
Inimă de aur, speranță împrăștiată,
Tu... tu ai apărut în viata mea bizară,
O, tu, copil nebun, floare rară!
Aripa ta a vindecat-o pe a mea,
Am căzut la pământ, lume rea,
Demoni mascați îmi vânau soarta,
Prieteni, dușmani, s-a întors roata.
Necunoscut erai tu pentru mine,
Însă ai știut să mă citești bine.
Sunt o carte deschisă pentru tine
La fel cum ești și tu pentru mine,
Scrisă cu litere de aur, diamante,
Toate astea sunt bine păstrate.
[...] Citește tot
poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre aripi și noapte, adresa este: