artă şi moarte

Arta de-a trăi

Învaţă să trăieşti
fără
profesor

E şansa
vieţii
tale

De repetat
repetă
numai
moartea şi nou-născuţii

Noi
ca
şi firul de iarbă

Cu toate
că
ne doare

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (23 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de a fi

Poezia ca să-ţi placă
trebuie să mori oleacă

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (13 mai 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrul cel mai minunat pe care îl putem întâlni este misterul. La baza artei şi ştiinţei adevărate se află emoţia primară. Cel care nu ştie acest lucru şi nu poate fi curios sau nu poate simţi uimire este ca şi mort, asemenea unei lumânări stinse.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună, Moţu, şi adio

Buletin de ştiri sub semn de doliu,
Umbrele pe scenă se adună,
Ai plecat din rolurile vieţii,
Pentru rolul morţii. Noapte bună!

Într-o viaţă excepţională,
Le făceai în felul tău pe toate
Şi-a venit târâş la tine moartea,
Contrapunctul de banalitate.

Înaintemergător în viaţă,
Înaintemergător în arte,
Pentru ce motiv să fii, de astăzi,
Înaintemergător în moarte?

De la care band de îngeri tragici
Ar putea un plânset să pornească,
Dacă înşişi Beatleşii şi Stoneşii
Gustă încă pâinea pământească?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Vino sa mai spunem despre arte
Si sa ne iubim conspirativ,
In manej de substantive moarte
Vino sa te cert fara motiv.

Vino unde cad dictionare
Si lirismu-i biciul de jocheu,
Vino unde verbul insusi moare,
Vino sa tacem in grajdul meu.

Vino sa te simti neputincioasa
Cand un hat de maini am sa-ti innod,
Vino, vino sa ne facem casa
In adverb de loc cu adverb de mod.

Vino unde mor incet gramatici
Si intregul timp e-un dezacord,
Cand absurzii agramati, apatici
Mor si ei, predicativ, decord.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia fără artă este un sistem dogmatic mort, care nu are nici un efect asupra vieţii.

citat din Anagarika Govinda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Vreau să fac un sărut ascendent. Aceea nu e artă, dacă nu vă înalţă sufletul măcar cu un deget. Îmi trebuie o bucată de marmură. Ehei! N-a adormit încă muza lui Brâncuşi... Dar eu am obosit... Mă lasă puterile... Şi somnul mă cheamă în noaptea lui. Somnul... Margine a uitării... Un început de moarte...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faustina: Fără îndoială, e un mare artist. Iubeşte florile. Puterea face din el un monstru! Iar eu îl iubesc... Cred că pentru prima oară iubesc sincer în viaţa mea. Monstruozitatea lui fără pereche trezeşte în mine porniri umane. Cred că are loc un transfer de energie. În măsura în care creşte bestia din el, simt cum moare diavolul din mine...

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o lungă tăcere

A vorbi dup-o lungă tăcere, e bine.
Cei ce dragi ieri ne-au fost, ne sunt morţi sau străini
Perdelele-s trase spre noaptea vecină.
Abajurul alină-n odaie lumini.
Discutăm despre Artă şi Cântec, o temă
socotită supremă-ntre oameni savanţi.
Destrămare trupească e înţelepciunea.
Tineri, noi ne iubeam, şi eram ignoranţi.

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsaţia vieţii. Când ai reuşit să închizi în cuvinte câteva clipe de viaţă adevărată, ai realizat o operă mai preţioasă dcât toate frazele frumoase din lume. Precum naşterea, iubirea şi moartea alcătuiesc enigmele cele mai legate de viaţa omenească, tot ele preocupă mai mult şi pe scriitorul care încearcă să creeze viaţa.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gounod

Divinul vals se pierde'n noapte
Se stinge într'un parc cu flori -
De-o dureroasă armonie
Te simţi cuprins - şi parcă mori...

Să fie sfânta adiere
A geniului de artist,
Ce-atinge sufletele noastre
Nespus, ne'nchipuit de trist?

Sau este veşnicul tău farmec,
Dumnezeescul tău delir,
Când, singură, în orice noapte,
Îţi plângi viaţa în clavir?

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă

Definiţie

Epigrama-i o urzică
Ce-n năravuri se implică;
Mulţi mimează că fac artă
Folosind urzica moartă.

definiţie epigramatică de Ion Micuţ din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continentul deltei

Îmi place grozav delta.
Şi aşteptând inspiraţia
Care să transforme plăcerea
În emoţie artistică,
Stau întins pe iarbă,
Sub bătrânul stejar noduros
Din pădurea Caraorman.

A fost o zi de peripeţii.
Cu vaporul pe braţul Sulina.
Cu barca pe micile canale.
Raţe, lişiţe, ochite c-o puşcă
Imaginară
Şi ele prefăcându-se că pică moarte,
Scufundându-se şi ieşind
C-un peşte-n gură. (...)

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marii artişti nu au timp nici să moară. Trec doar pe la starea civilă ca să fie transformaţi în statui.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pictor abstracţionist

E portret? Natură moartă?
Nu-nţeleg şi bună pace!
Artă-abstractă oare face?
Sau abstracţie de... artă?

epigramă de Constantin Monea din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă plângeţi

dacă am să mor,
lacrimele voastre
sunt produsul finit
al unei despărţiri
prestabilite.
Aplaudaţi-mă,
ca pe sicriul lui Paler
ieşit din muzeu,
nu ca pe un artist,
nici ca pe un poet,
ci mai de grabă
ca pe un om
care a ştiut
toată viaţa
că moartea
e doar o tăcere individuală...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaudite amici

Eu ştiu de ce românii mei
Aplaudă la-nmormântare:
Nu-i creştineşte ce fac ei
Dar ce spectacol! Ce-ncântare!

Da, îi aplaudăm pe morţi
Fiindcă cei vii sunt de ocară
Nu merită respect să porţi
Acelor ce-şi bat joc de ţară.

Pe cine vreţi să salutăm:
Pe cei ce mint fără ruşine?
Nimica nu le datorăm
La palme să îi luăm, mai bine!

Aşa că dăm în cimitir
Expresia recunoştinţei
Zvârlim un fir de trandafir
Şi plângem din adâncul fiinţei.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Să cauţi râul ce e timp şi apă,
Să-ţi aminteşti că timpu-i tot un râu,
Să ştii că ne petrecem ca un râu
Şi-al nostru chip se oglindeşte-n apă.

Să simţi că veghea este tot un vis...
Visând că nu visează... şi că moartea,
Ce spaimă aduce-n suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.

Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani şi luni şi trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri şi simboluri.

Să vezi în moarte-un vis, în asfinţit
Un aur trist - aceasta-i Poezia,
săracă, fără moarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră şi-asfinţit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă (ars poetica IV)

Baţi câmpii cu gingăşie:
Dragoste, lumină, moarte!
Scrii şi totul vrea să fie
Cea mai lungă dintre arte!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Botta, actorul poeziei româneşti şi al măştilor teatrale, rămâne simbolistul perfect al actului poetic consumat până la apogeu pe o scenă improvizată în numele toamnei. Poetul singurătăţii şi al sensibilităţii profunde, şi-a jucat propriul rol în mijlocul frunzelor moarte, pe scena "bătută de novembre". Mereu "mistuit de un dor fără saţiu", poetul – artist a stins dorul frunzelor de verde într-un cult al pământului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Poezia ca o piesă de teatru: Să ne amintim de Emil Botta, Asociaţia Scriitorilor Academus - Bucureşti (24 iulie 2017)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!