astre şi suflet

Dacă...

dacă am locui
unul în inima celuilalt
aşa cum astrele predestinau
am fi reflexii blânde
ale unui timp în care
sufletul ar deveni culoare
de un albastru pal
sau violet
eu n-aş pieri
cu fruntea îngropată-n
nimb de spini
iar tu
tu dragul meu
ai fi un pumn de sânge
aruncat
pe cerul alb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă stea

O nouă stea străluce printre astre
Dumnezeirea întrupată prevestind.
Pătrunde bucuria în sufletele noastre,
Cântăm cu toţii, pe Domnul preamărind.

O nouă stea străluce printre stele,
Dumnezeiasca dragoste vestind...
Trezeşte-te din somnu-ţi Israele,
Văzduhu-i plin de îngeri, preamărind.

O nouă stea străluce cu putere
Vestind cerescul Dar, venit în lume...
Trezeşte-te din somnu-ţi Adunare,
Te pune în slujba Lui în întregime.

O nouă stea între stele a luminat:
Lumina din Lumină a răsărit,
Mântuitorul, iată, S-a întrupat
Să-aducă eliberare poporului robit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudini

Nu am nevoie de certitudini; eu sunt un om
preocupat de propriul său suflet.
Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile
pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă
privesc chipuri pe care nu le cunosc,
chipuri liniştite şi reale.
Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse
în orice nimic din lume.
Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit şi că universurile
sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc
cât sunt de nemărginite.
Nu mă îndoiesc că astrele şi sistemele astrale aleargă
prin cosmos cu un scop şi că într-o zi voi fi
şi eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba
chiar mai mult.
Nu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă
şi continuă milioane de ani,
Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,
că exteriorul are un alt exterior, că vederea
are o altă vedere, că auzul are un alt auz şi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti curcubeul sufletului meu

Din poveşti cu un final duios
Mi-am ales culorile iubirii,
Un curcubeu cu sufletul frumos
Ce vopseşte ceru-ntineririi.

Îl port la gât şi îl mângâi în vis,
Îi sărut fundalul dintre nori,
Închipuindu-mi că tu eşti în dânsul
Şi mă ridici prin ploaie uneori.

Blândeţea lui este blândeţea ta
În clipele astrale dintre nopţi,
Mă plimbi în cer cu Caru-i Mare
Ungându-i cu iubire spiţele la roţi.

Eşti curcubeul sufletului meu,
Sămânţa-i ce zvâcneşte-n univers,
Seamăn-o să prindă nemurire
Chiar prin sărutul dăruit ca vers!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria surâsului

trec peste mine anii plini de vrajă
destrămând în suflet dureri patogene
aproape de arhanghelii care stau de strajă
minuni universale îmi intră pe sub gene.

geometria surâsului se învaţă de mic
alchimia cuvintelor în sânge se produce
cercuri de iubire la ceruri ridic
la astrul suprem care lumea seduce.

izvorul poetic printre stânci se scurge
ajunge la suflete cu veşti optimiste
ninge cu lumină din sfere demiurge
fericiri se strecoară printre acatiste.

fluxul creaţiei e consfinţit de stele
zâmbetele luminii se-nmulţesc pe reţele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa-ti prind in gand miresme de migdal

Mi-s pruncă-n cerul stelelor de ape
Mi-s scâncet întru lumea ta
Adânc în spicele de lapte
Sol paşnic dintru vijelie grea.

S-au tălmăcit boboci timizi de trandafir
In pasul hăituit ce se dorea sortit
In val cu lumi, să urc în nori, zefir
Cu adieri de sori şi răsărit.

Am încrustat din asfinţit în rânduri
Privirea trează adăstata de-nălţimi
Şi-n ghemotocul lacrimilor, gânduri
S-a scrijelit fiorul, din cer de serafimi.

Să-ţi prind în gând miresme de migdal
Şi litere de ceară jertfelnice de apă
Fântână în pustiu, cu trup din lemn de santal
Izvor din duh, ce viata ne-o adapă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balconul

Eşti mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele şi singura dorinţă
Cum ai putea să uiţi atingerile tandre
Căldura casei tale şi focul din fiinţă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Şi-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon şi-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îţi simt sânul, iar sufletul ţi-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spaţiul, şi inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balconul

Eşti mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele şi singura dorinţă
Cum ai putea să uiţi atingerile tandre
Căldura casei tale şi focul din fiinţă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Şi-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon şi-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îţi simt sânul, iar sufletul ţi-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spaţiul, şi inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baldachin

Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineţii
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupţial
această glastră a arborelui genealogic
presăraţi peste el mălaiul canarilor
rupeţi pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
şi pune între neant şi viaţa din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupţial crizantema nopţilor de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ş. a. m. d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll (august 1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;

De poţi visa – şi nu faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Dan Duţescu
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.

O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiţi ca două palme
Pe pieptul unei moarte) şi veşnic între noi
Vor creşte neguri numai în aparenţă calme.

Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra şi vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi şi plini de pace.

Trişti, vom cunoaşte ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga şi-n dreapta trecătorii,
Mai morţi ca morţii, singuri şi fără remuşcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce staţi singuri?

Oameni dragi, de ce staţi singuri
Şi tristeţile vă-mpung?
V-aţi împrejmuit cu diguri,
Cum, la voi, să mai ajung?

V-aţi decis la-ntemniţare,
La-ngropările de vii,
V-aţi turnat plumbi în picioare
Implorând la Cer pronii.

Totul pare că v-apasă
Sufletul zgârcit de frig...
De ce teama nu vă lasă
S-auziţi când eu vă strig?

Nu vă puneţi sub zăvoare
Al dorinţelor tărâm,
Că şi galaxia moare
De-aş vrea dorul să-l dărâm!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (11 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un ecou

Noapte albastră te gândesc
Vise apar la poarta sufletului
Suflete în noapte se- ntâlnesc
Să povestească viaţa trupului

Capăt de vis tărâm al iubirii
Trăire curată cu inimi legată
Luna reală dă naştere fericirii
Bolta cerului de linişte brăzdată

Te-am aşteptat tu vis real
Şi sufletu -mi era pustiu
Te-arăţi pe cerul meu astral
Vis împlinit noapte să-ţi fiu

În mare Luna îsi odihneşte
Răzleţe raze calde de lumini
În ceruri liniştea domneşte
Visurile nopţii fac minuni

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj inconturnabil

Mi s-a adus la cunoştinţă
că orice fac, orice credinţă,
oricât sunt de convenţional,
n-am niciun viitor astral.

Oricum de viaţă sunt falit,
sunt programat pentru sfâşit
deşi nimic nu am cedat;
mă lupt mereu, n-am profitat
de alţii, să le cumpăr traiul,
nu m-am reconvertit în craiul
cu aerele de-un stăpân,
un narcisist... convins de bun.

N-am fost la nimeni o povară,
nici la părinţi, nici pentru ţară,
m-am petrecut printre decenii
târându-mi visele, vedenii...

De-un timp presimt că mă topesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumeţul

lumina s-a culcat între pleoape
timpul a rămas singur
între mine şi el un cuvânt ne desparte
ochii privesc ce pot să mai vadă
paşii s-au şters în ecouri târzii
uneori ascultam lutul cum plânge
sub palme, a rugă
seara mă preling într-o mare
dar unde mai este marea o mare
mă doare, mă strigă tăcerea din mine
se stinge în vatră şi cuvântul rămas
nemuritor mă întorc între astre
să fiu lumină pentru suflete plecate
uneori înalţ catarge pe boltă
şi din adâncul nopţii renasc între ape
mi-e sete să beau orizontul
să strâng nemărginirea în palme
sunt suflet ce bate în poartă
drumeţ necunoscut cu chip de ceară

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La apus

Viaţa e bună la apus
Mai e putin
Şi e deajuns
Grăbeste-te si spune
Ce ai de spus
Am un drum luminos
Am sa-l urmez
Pe sufletul frumos
Nu poate
Sa-mi stea
Inima-n loc
Esti tandru
Esti iubire
Esti noroc
Esti toate la un loc
Acum trăiesti
Visezi real
Ai dat si de astral
De ma voi pierde
Iar in nor

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de floare

Răspunde tu floare
Ce este in si dupā..
Soare, lunā si stele
Dacā nu dorurile..

Tale.. sā zbori şi tu
Alături de păsări,
In mânze de petale,
Sā nechezi in zāri

Dorurile noastre
De iubiri albastre
Fugite din astre
In pāsāri māiastre

De raze si de luminā
Din suflet si inimā
Pentru iubirea divinā

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau doar cuvinte de cristal

Pentru mine-ai ţesut cuvinte de cristal...
strălucitoare, orbitoare, amăgitoare
şi sufletul iubea a se oglindi absidial
în micile curcubeie de lumină prigitoare,
contemplând sărutarea soarelui pe pielea fină,
pe ochii pierduţi în visare de-albastră lumină
şi buzele arse de dorinţa felină.
Erau însă doar cuvinte ce cristal...
fragile şi efemere se-ndepărtau în astral.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învingători prin vremi

Nu vezi că plâng zăpezi căzute peste noi
Iar umerii ne dor de-atâta împovarare,
În depărtări văd lupii urlând la amândoi
Şi colţii şi-i arată de javre în turbare.

Ne frâng şi ne rănesc la orişice cuvânt
Şi vor să ne ucidă speranţa în iubire
Iar ale mele ramuri ajung pân' la pământ
Strivite-s de bocancii ce calcă în neştire.

Lovesc până şi floarea ce înfloreşte-n noi,
Se tânguie şi frunza şi vestejită plânge,
Vor despica copacul şi vom rămâne goi
Ne-or smulge rădăcina dar nu ne pot înfrânge.

Nu pot să ne-ngenunche o gloată de pigmei
Cu inimi mult prea negre şi putrede de ură
Noi ne-am născut să fim de-a pururi corifei,
Vom pune frumuseţea din suflete armură.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (16 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

E ceasul de-amurg potolit
Când ziua aleargă-n uitare,
Un nor purpuriu cam grăbit
Cuprinde albastrul din zare.
Umbrele serii, tăcute miraje,
Dansează pe ritmuri astrale,
Doi şoimi se întrec în picaje
Şi-o mierlă se-aude în vale.
Suptil o frunză-mi şopteşte
Să nu fiu cu paşii-n alertă,
Un adagio la viaţă-i prieşte,
De nu vreau o soartă incertă.
Din raze târzii şi norii de foc
Încep să înalţ prin rugă, altar,
Apoi cu tărie lumina invoc,
Aştept doar un semn la hotar.
Din ceruri, odăjdii coboară
Şi-mbracă un gând nesupus,
Cu îngerii, sufletul zboară
Departe de zbucium şi-apus.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!