Citate despre comori și religie, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la comori și religie, dar cu o relevanță mică.
Orașul meu natal
Deschid fereastra sufletului către lume,
Și văd un colț de rai, cum altul nu-i,
Sub cerul înstelat de vremuri bune,
Comori spirituale de peste tot am adunat
Și vreau să le împart în patru zări vecine
Și să le dau un nume, cum alții n-au mai dat.
#
În podul unei palme de pământ străvechi,
De Dumnezeu lăsat cu gânduri bune,
Pe umeri mioritici râvniți de orice muritor,
O mică perlă citadină încet s-a ridicat.
E urbea mea natală, orașul Cisnădie,
E liniștea-mi apusă în viitor,
Sub Sfânta piatră de mormânt.
Un loc ca din,, Povești nemuritoare"
Cu plaiuri înverzite și brâu din falnici brazi,
Sub cerul unde se îngână doina cu izvorul
Și cucii cu alte mii de păsări migratoare,
Un loc de basm, cu oameni harnici, buni și dragi.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (septembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna oameni
întotdeauna căutăm ceea ce ne lipsește
și renunțăm la ceea ce ne lipsește mai mult
întotdeauna privim mai departe
și reușim să fim cu-atât mai departe
de noi înșine
întotdeauna sperăm la ceva mai bun decât azi
și mâine vom fi căutători de comori în trecut
întotdeauna facem aceleași greșeli
și găsim întotdeauna o scuză:
a greși e omenește și totuși
întotdeauna ni se arată o cale spre adevăr
și cochetăm mereu cu minciuna
întotdeauna suntem romantici
și până la urmă ne plictisim de atât romantism
și suntem pragmatici până la
înalta trădare
ne vindem sufletele și ne culcăm pe laurii
nimicniciei
întotdeauna fugim
de ceea ce ne poate atinge
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din 33 bis (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raiul e prea departe...
Vreau să mă scufund
Spre fundul apei,
Mai adânc și mai adânc,
Până când voi rămâne fară de oxigen.
Caut adâncurile de comori,
Dar nu găsesc nimic
Sunt numai gunoaie
Apoi vin sus,
Doar pentru a mă scufunda din nou.
Vreau să mă avânt ca o pasăre.
Să fiu liberă ca ziua de mâine.
Vreau aripi pentru a obține,
Un zbor pe puntea raiului.
Branhiile sunt, de asemenea, eficiente
Ca să mă pot ridica la suprafață,
Iar în caz de cădere liberă,
Aripile mă ajută,
Să revin pe pământ.
Pământ, aer și apă,
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binecuvântare
Când printr-o hotărâre a voilor din Slavă
Veni pe lume ființa psalmistului firavă,
Lăuză, -nspăimântată și blestemându-și ceasul,
Cu pumnii strânși la ceruri își varsă tot necazul:
- "Cum nu-mi secași, Tu, sânii, ca să rămâie sterpi!
Și nu-ncolți mai bine în ei un cuib de șerpi!
Afurisită fie ispita trecătoare
Din noaptea când fui prinsă furiș de cingătoare.
Că m-ai ales din lume femeie de rușine,
Să-i fie scârba tocmai bărbatului de mine,
Nu pot lepădătura s-o zvârl măcar în foc,
Ca un bilet de seară, ascuns, strâns glomotoc,
Aceeași ură, însă, cu care m-ai hulit,
Voi pune-o să-mi razbune greșela înzecit.
Spurcată buruiană, ieșită la lumină,
Îți voi usca lăstarul bolnav, din rădăcină!"
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imposibilitate
Prietenul meu, Puck, intră pe fereastră,
Păi nu spusei eu să nu mai răscolești trecutul?
Nu schimbi nimic, acolo sunt trădările și fericirile toate,
Nici în viitor nu căuta, cu Dumnezeu
nu este prea lesne să conversezi,
Încearcă, eu nu știu ce o să-ți spună,
Din zborul păsării ghicești lărgimea spațiului,
De nu ai spațiu, te mulțumești să scrii despre zbor,
Poți să și strigi, hei, trecătorilor, nemuritorilor,
Eu vă vorbesc, cel efemer, nu-mi trebuie laude,
Ele îngroapă, vouă mă-ncredințez, sufletul meu
În voi îl ascund, așa cum un copil ascunde comoara
În curtea școlii, sub statuia unui efor uitat,
Apoi, biciuit de cuvinte, mă las gonit din cetate,
Mă veți găsi peste o mie de ani, piatră de râu fără semne,
și, Doamne, cât v-am iubit.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă ești
Cu frunze galben-arămii, tu toamnă scumpă ne-nvelești..
Și picuri picuri mii și mii, pământul rodnic îl stropești.
Cu nori cenușă de albastru, cu vânt în păr, cu poame multe
Tu ne aduci din timp povești, aflate pe cărări uitate de munte.
Când turturelele-au plecat,
Se simte fum de paie
Pustii sunt horele din sat
E liniște-n odaie.
Și rolul tău de mii de ani, neîncetat îl joci la timp,
Aduci copiii de prin lan și îi trimiți furiș la școală,
Ești ca o mamă an de an, ce nu cunoaște oboseală.
Esti toamnă, tu in pământ întorci comori
De gură hrană pentru muritori,
De dor, de Dumnezeu cel sfânt,
Țiganii scot viori si cânt...
O, tu, frumoasă toamnă
Ce te comporți precum o doamnă,
Miroși frumos, a lemn de pin udat
Te porți cu straie vechi, ce lumea nouă le-a uitat.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Capotă (6 octombrie 2014)
Adăugat de Ionuț Capotă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
De ziua ta ți-aș dărui o viață,
De-ar fi posibil însăși viața mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe față,
Zeiță-Lună și Zeiță-Stea!
Și-aș vrea să fiu din viața ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta și zâmbetul tău rar
Să mă topească și să mă pătrundă...
Să pot măcar s-apuc să strig și eu
Că știu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc și cu privirea.
Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind și moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ține,
Cât amintirea-ți nu poate dura.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața o ai doar odată
Omule,
cât trăiești să te-îngrijești,
dacă vrei mult să trăiești.
Viața o ai doar odată.
Ea te urcă, te coboară.
N-o mai primești niciodată.
Odată îți e comoară.
E-adevărat că este scurtă,
dar și lungă poate fi.
Depinde cum e trăită
să te poată ferici.
Dumnezeu ți-a dăruit-o
s-o administrezi.
Tu, atunci când ai primit-o
ai promis că o păstrezi.
Te-ai obligat prin jurământ
să păstrezi darul ceresc.
Cât trăiești pe-acest pământ
să ai trai împărătesc.
Roata vieții nu se-întoarce.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima
O, inima! Mărturisiri afunde ard in ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
și-n înțelesuri mari,
zvâcnirea i-o destram.
O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar ce l-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile se ridicau peste Olimp
și-și ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.
O, inima: când para ea și-o năbușește
c-un giulgiu de liniște,
atunci îmi cântă
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lunca din Mircești
Bate vânt de primăvară și pe muguri îi deschide;
Vântul bate, frunza crește, și voioasă lunca râde.
Sub verdeața drăgălașă dispar crengile pe rând.
Și sub crengile umbroase mierla sare șuierând.
O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!
În oricare zi pe lume iese câte-o nouă floare,
Ș-un nou glas de armonie completează imnul sfânt
Ce se-nalță cătră ceruri de pe veselul pământ.
Tot ce simte și viază, feară, pasere sau plântă
În căldura primăverii naște, saltă, zboară, cântă.
Omul își îndreaptă pasul cătră desul stejăriș,
Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș.
El se duce după visuri; inima lui crește plină
De o sacră melodie, melanholică, divină,
De o tainică vibrare, de-un avânt inspirător
Ce-i aduc în piept suspinuri și-n ochi lacrimi de amor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugaciune
Al totului părinte,Tu a cărui voință,
La lumi ne-nființate ai dăruit ființă
Stăpâne creator !
Putere fără margini, izvor de veșnicie,
Al cărui sânt nume pământul nu îl știe,
Nici omul muritor !
Dacă la cer s-aude glasul făpturii tale,
Fă ca întodeauna pe a virtuții cale
Să mergem nestrămutat.
Când soarta mă apasă, cum și când îmi zâmbește,
Când veselă m-ajută, când aspră mă gonește
Să poci fi neschimbat.
Mândria-n fericire să nu mă stăpânească,
Mâhnirea în restriște să nu mă umilească,
Dreptatea să o știu.
Conștiința să-mi fiecereasca ta povață,
Cum trebuie să fiu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rogvaiv-ul stărilor
Rugă către Dumnezeu,
O face un suflet curat,
Dăruindu-i crezul său,
Imn de slavă înălțat!
Credință nestrămutată
Adunată-n gând și faptă
Nu ți-i truda în zadar
Intuiții ai și har...
Cartea ta, o carte rară,
O poetă consacrată,
La ruga către Dumnezeu în seară
Ești tu! O golgotă reală!
Tot s-o urci și s-o cobori
Adunând alte comori.
Imnuri cânți la cele sfinte
Onorant mergi înainte
Nu-i furtună să te-nfrunte!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi
Prin al vieții mare poate, mintea mea o rătăcesc,
Și de bunăvoie singur cu speranțe m-amăgesc,
Îmi creez năluci de aur, întâmplări nepomenite,
Urmărindu-le sub farmec, cu privirile uimite.
Poezie! Tu atuncea, și când umblu, și când stau,
Îmi pui aripile-albastre ce avânturile-mi dau;
Nu e stavilă pe care să n-o trec prin cugetare
Și-ntâmplările-așteptate le aștept fără-ncetare!
Aci dau de o comoară ce se află-n al meu drum
Și mă-mbăt de bogăție cum te-mbeți de un parfum.
Aci văd că tot poporul mă ridică la mărire,
Fermecat de-o vorbă numai, de-o mișcare, de-o privire,
Aci sutele de veacuri ce-au să nască vin pe rând
Cu minuni strălucitoare ca să umple al meu gând.
Aci-n fruntea unei oaste vitejești mă văd deodată,
Coifurile scânteiază, tobele încep să bată...
Aci statele din lume vânturându-le, în mine
Simt din nou tumultul vieții și renasc dintre ruine.
Aci singur și de lume izolat, adâncul cer
Îmi deschide poarta sacră a obștescului mister
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isus, prima mea lumină
În prima zi a vieții mele
Pe Isus Hristos l-am întâlnit.
M-a îndemnat să nu fac rele,
Cu blândețe multă mi-a zâmbit.
A fost prima mea lumină
Primită de la Dumnezeu.
Am văzut giulgiul, hermină,
Ce-învăluia trupșorul său.
Mi-a deschis drum luminos,
În viață ca să-l urmez.
Să-i fiu ucenic sfios,
La rându-mi să luminez.
M-am apropiat de cruce
Și privind la chipul său,
Am jurat, când mă voi duce,
Să-l port în suflet mereu.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anna, văduva lui Ivan (se întâlnește cu Sonja la biserică): Te rogi pentru Ivan?
Sonja: Da. L-am iubit pe soțul tău, după cum știi.
Anna: Aș vrea să-ți dau niște lucruri care i-au aparținut.
Sonja: Ce drăguț.
Anna: Eu am păstrat sabia și ceasul lui de aur... Ție îți dau mustața lui.
Sonja: O s-o păstrez ca pe o comoară.
Anna: Și niște ață. Ivan colecționa ațe.
Sonja: Știu. E unul din motivele pentru care l-am iubit.
Anna: Înțeleg perfect, și eu l-am iubit din același motiv.
Sonja: Mai ai ceva pentru mine?
Anna: M-am gândit să împărțim scrisorile lui. Vrei paginile pare sau pe cele impare?
replici din filmul artistic Dragoste și moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când cotropitorul a trecut frontiera pe tancuri purtate de tot felul de roți, toți alergătorii disponibili s-au repezit să ducă vestea la mânăstirile din Miazănoapte și de la Apus. rTe-hu, aflat în Lhassa, a fost imediat trimis la Shigatse cu două misiuni distincte, dintre care una era să-i transmită maestrului său un secret indicibil, iar cealaltă să-l prevină pe Tashi Lama, Încarnarea lui Amitabha în persoană, de primejdia iminentă. Dar călugării din Tashihunpo prinseseră deja de veste și se îndreptaseră către Sikkim, ca să treacă frontiera în India: tragică eroare, fiindcă dușmanul era deja acolo și avea să-i măcelărească aproape pe toți, distrugându-le comorile inestimabile pe care le purtau cu ei - suluri conținând toate comentariile la sutre - și jecmănindu-i de lucrurile lipsite de importanță, precum aurul și bijuteriile consacrate (smaraldul zis Ochiul Zeiței Tara însă a ajuns neatins la Bihar și de acolo, prin Delhi, până în Alpii elvețieni, unde a fost reașezat în locașu-i tainic; recent, a fost transportat, după cât se pare, la Boston, Massachusetts).
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși iubirea
În mijlocul lumii tăcute, învinse,
durerile îmi strigă să mă feresc
și ce am iubit să nu îmi amintesc,
când calc printre visele noastre, ucise...
În taină, culeg un buchet de sclipiri
născute în dorul de mine, de noi,
cu grijă, 'l-așez printre visele noi,
în șoapte de-ADOR și în tandre priviri.
În vii sentimente, comori risipesc,
redând viață lumii-omorâte barbar,
cu gândul curat, ce-a uitat de amar,
pe crinii din suflet îți scriu TE IUBESC!
Pe aripi de îngeri, în lacrimi fierbinți,
trimitem o rugă, s-ajungă la Cer...
Mereu, în IUBIRE, e-același mister,
suntem mistuiți de aceleași dorinți...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara mea
În țara mea copiii sunt povară
Și sunt uciși 'nainte de-a se naște...
În țara mea ne închinăm de paște
Însă Iisus e răstignit afară.
În țara mea e-atât de multă jale
Iar cântecele sunt tot mai puține,
Sunt penitenciare arhipline
Și sunt biserici pe treisferturi goale.
În țara mea surâsu-i floare rară
Iar rânjetul se-ntinde ca o lavă,
De-atât amar, ni-e inima bolnavă
Și așteptăm de mult o primăvară
Ce a uitat să ne mai calce pragul,
Să ne-nflorească viața cu speranțe,
Suntem bogați în datorii, restanțe
Și deznădejdii arborat-am steagul.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de mult să iubești femeia
Să zbori la nesfârșit către o nesfârșită primăvară,
să ai visul de iubire împlinit
ce-ți umple sufletul, ca o comoară.
Tu ești ca mugurii din pomii încă goi,
ce dau gurii zambetul nostru vioi.
Să fii ca o frunză verde de măcriș,
și în calea ta, norocul să apară-n vis.
Să fii ferită-n veci de supărare
și bucuriile să-ți umple
sufletul de iubire
și să emane în jur feerie.
Tu ești lăsată de Dumnezeu,
să le faci bărbaților viața mai frumoasă
și cât vei fi pe-acest pământ,
trebuie să cânți această floare măiastră.
poezie de Eugenia Calancea (5 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre comori și religie, adresa este: