Citate despre copilărie și respect, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie și respect, dar cu o relevanță mică.
Bilanț 2021
Te-ai dus, cum s-au mai dus în zare,
Și mulți alți ani, naintea ta,
Mi-ai dat o casă, și mâncare,
Și am avut ce îmbrăca...
Mai mult eu nu cer de la tine,
Nici de la anul ce-o veni,
Cu cât mi-ai date, îmi este bine,
Și pot, ferice, a trăi...
Aș vre copiii doar, să fie,
În viața lor, tot mai voioși,
Să știu că-s oameni de-omenie,
Și că-s nepoții sănătoși,
Aș vrea să aibă și sărmanii,
Un blid pe masă, zi de zi,
Bătrânii să-și trăiască anii,
Alături de ai lor copii,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și 2018
Te-ai dus, cum s-au mai dus în zare,
Și mulți alți ani, naintea ta,
Mi-ai dat o casă, și mâncare,
Și am avut ce îmbrăca...
Mai mult eu nu cer de la tine,
Nici de la anul ce-o veni,
Cu cât mi-ai dat, îmi este bine,
Și pot, ferice, a trăi...
Aș vrea copiii doar, să fie,
În viața lor, tot mai voioși,
Să știu că-s oameni de-omenie,
Și că-s nepoții sănătoși,
Aș vrea să aibă și sărmanii,
Un blid pe masă, zi de zi,
Bătrânii să-și trăiască anii,
Alături de ai lor copii,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va fi avut cu adevărat succes
Va fi avut cu adevărat succes cel care a trăit bine,
care a râs adeseori și care a iubit mult:
cel care s-a bucurat de încrederea unei femei curate,
de respectul oamenilor inteligenți și de dragostea copiilor;
cel care a acoperit niște nevoi și care și-a împlinit menirea;
cel care a lăsat lumea din jurul lui mai bună decât a găsit-o,
indiferent dacă asta înseamnă cultivarea florilor
sau scrierea unei poezii perfecte, sau salvarea unui suflet;
cel care a apreciat întotdeauna frumusețea Pământului,
pe care a reușit să o facă și altora cunoscută;
cel care a văzut întotdeuna tot ce este mai înălțător în ceilalți
și care a dăruit ceea ce a avut el mai bun.
A cărui viață a fost o lumină;
A cărui amintire este o binecuvântare.
poezie de Bessie A. Stanley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e tare dor de-acasă
Stau bine aicea!
Nu am plecat presată de nevoi
Nici nu-s o pietricică purtată de șuvoi.
Din vremea copilărie
O dorință-n mine încolțea
Să cunosc pământul însorit din Italia,
Din când în când o voce-mi șoptea.
Iată-mă acuma aici, visul e devenit aievea.
E poate destinul ce lucrează prin noi
Căci teleghidați uneori,
Cu nesaț urmărim o stea.
Stau bine aicea!
Dragostea în casa mea a revenit
Într-un singur inel două vieți a unit.
O nouă țară cu-al său popor m-a adotoptat
Iubire, respect și bucurie mi-a dat.
Casa mea are ferestre luminoase
Iubirea și lumina intră gingașe...
Am tot ce un essere uman ar vrea
Și totuși, îmi lipsește ceva...
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 Iunie (poezie pentru oameni mari)
Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
Să fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
Să miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate să primiți:
De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
Să-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...
Numai că eu aș vrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor ;
Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Nicolae
Îmi amintesc cu nostalgie,
Pe vremi, copii, eram o droaie,
Când așteptam cu bucurie,
Să vină Moșul Nicolae,
Puneam la ușă, lustruite,
Tot peticite de cizmari,
Ghetuțe vechi și obosite,
Pe rând purtate de cei mari;
Nu mai conta, c-am fost cuminți,
Ori c-am făcut numai belele
Încărunțindu-i pe părinți...
În zori... găseam ceva în ele,
Covrigi și nuci, vreo trei praline,
Și totodat', afar', la ușă,
Sătui fiind... știa el bine(!)
Ne mai lăsa și-o nuielușă...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin și tristețe (I)
E-un lucru bun acela că ori de câte ori stau într-un colț al tavernei
sorbindu-mi grappa, pederastul este-acolo, așa cum sunt și copiii
cu țipetele lor sau omul fără slujbă,
sau fetele frumoase care trec pe trotuar toți frângând
spiralele fumului meu de țigară. "Așa merg treburile, copile,
ți-o spun de-a dreptul, eu lucrez în Lucento".
Însă vocea aceea, vocea aceea amară a bătrânului
(patruzeci și ceva de ani, poate?) cu care-am dat mâna
într-o noapte rece, pentru ca apoi să plecăm împreună
pe drumul către casa mea, acea tonalitate de trompetă veche
n-o voi uita niciodată, nici măcar în ceasul morții.
N-a pomenit nimic de vin, dar îmi vorbea atunci
pentru ca eram suferind și fumam pipă.
"În fumătorii de pipă," a declarat el, tremurând un pic,
"poți avea întotdeauna încredere!" Am dat abrobator din cap.
"M-am întors și-am găsit fetele mai prietenoase, mai sănătoase,
cu rochiile mai scurte iar asta după luni lungi de foamete
și, pentru că prospețimea lor mă îmbătase,
[...] Citește tot
poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărata esență de viață
A fost odată un visător
care era cu gandul
în altfel de lume!
El prefera să trăiască
cu cărțile lui Sheakspeare,
ca un copil, căruia îi plăceau
filme clasice și desene animate,
care i-au rămas în inimă!
Dar acestea sunt vise
aproape toate imposibile.
El a fost și în căutarea
unor vise, în care banii
nu au importanță
și oricum el voia o lume
în care să fie liber,
să-și urmeze pasiunea sa,
fără frică, fără resentimente.
O lume în care nu există umilință,
ci acceptare,
adevărata esență.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (10 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul copil
Poți să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Și nu ți le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit
Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învățat și despre vină,
Mi-ai arătat și primul pas
Apoi am căpătat auzul
Și vise pline de culori,
Când să spun da, ce e refuzul,
Cum să văd raze printre nori
Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învățat și silă,
Deși eu poate n-o doream
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă și onoare
Cu abnegație și dăruire,
Mereu în slujba țării am luptat.
Am fost un camarad neînfricat,
Am dat și mi mi s-a dat onorul
Spre a-mi sluji cu fală tricolorul.
Prin foc și sabie-a trecut cuvântul,
Nu mi-am călcat o clipă jurământul,
Mi-am apărat pământul și strămoșii,
Carpații și câmpia și copilașii voștri.
Eu am ținut cadența militară
Și am jurat să mor doar pentru țară.
Din inima eu am purtat respect,
Celor ce-n lupte grele-au ținut piept
Și scut au fost pentru neatârnare.
Sub uniforma lor de militar,
Pulsează azi un suflet secular.
Un suflet bun și cald ca o lumină,
Ce s-a jertfit pentru a lumii tihnă.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiicei mele, căsătorindu-se și intrând în familia Yang
Am avut toată ziua inima grea,
Pentru că trebuie să pleci atât de departe.
Căsătoria unei fete, departe de părinții ei,
Este lansarea unei bărcuțe pe un fluviu imens.
... Erai foarte mică atunci când a murit mama ta,
De aceea am fost deosebit de blând cu tine.
Sora ta mai mare ți-a purtat de grijă,
Iar acum plângeți împreună și nu vă puteți despărți.
Asta îmi face mâhnirea și mai amară,
Deși este normal ca tu să pleci.
... Neavând din copilărie mamă să te îndrume,
Cum vei ști să-ți onorezi mama soacră?
Sunt o familie excelentă; vor fi drăguți cu tine,
Îți vor ierta greșelile.
Cum familia noastră este atât de curată și de săracă,
Nu le vei putea oferi zestre pe măsură.
Fii linișită și respectuoasă, așa cum trebuie să fie o femeie,
Îngrijită la vorbă și la aspect, atentă la exemplele bune.
... Înainte de amiază ne despărțim,
Nu se știe pentru câtă vreme...
[...] Citește tot
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți doresc...
Aceeași mâna care mi-a sădit sămânța de iubire
În sufletul meu liniștit, inocent și copilăresc,
Mi-a rupt inima-n două fără lecuire
Lăsându-mă cu privirea-n zare să încremenesc.
Aceeași voce suavă ce îmi șoptea cuvinte de iubire
Ce străpungea direct fiecare nerv al creierului meu,
M-a biciuit cu vorbe grele fără regret și fără șovăire
Ce-mi urlă în urechi precum răgnetul unui leu.
Aceleași brațe vânjoase ce mă țineau strâns la pieptul său
În prăpastie m-au împins într-un zbor incomplet,
Mi-au pus ștreangul de gât cu dibacia unui călău
Lăsându-mă să mă zbat într-un ultim spasm discret.
Același om ce-mi jura iubire viața toată și dincolo de ea
M-a părăsit și a plecat grăbit la o jună mai voluptoasă,
Convins că va avea soarta tumultoasă ce și-o dorea
În locul unei povești de viață prea copilăroasă.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Gheorghe
Când norii se lasă hoinărind peste vale,
Ei dau un semnal de tristețe și jale,
Pentru copilul ce trăiește o dramă,
Pentru femeia ce plânge, cu lacrimi de mamă.
Scoală Teofile și-nhamă un cal,
Că vreau, mai dimineață, s-ajung la spital,
Mă doare, de-o vreme, prea tare în piept
Și simt parcă o gâlmă sub umărul drept.
Mă doare grumazu și prea des tușesc,
Mă usc pe picioare, de-abia mai pășesc.
-Vin și eu? Măi Gheorghe! Tu nu te simți bine!
Sau iei și copilul să meargă cu tine?
Să poți trimite-o vorbă, de-i fi internat,
Cu ce spune doctorul, domnul Ignat.
- Lasă, nevastă, că n-o fi un bai.
Legați la căruță pe amândoi-cai!
Să meargă mai iute, că drumu-i cam lung
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La mormântul tău, "Măicuță"
Se oprește lângă o cruce, înnegrită peste vreme
Și-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme:
- Mamă! Chipul tău trăiește, l-am avut mereu cu mine,
Pribegind în lumea mare, el mi-a dat puteri depline.
Apoi... tace și se pleacă peste piatra-mbătrânită,
Cu tristețe o măsoară, c-o privire-ncremenită.
Dacă ar putea sunt sigur, s-ar îmbrățișa cu dor
Și o lacrimă fierbinte ar cădea din ochii lor,
El, iar spune toate cele, cum a fost și ce-a făcut,
De când ea se odihnește, generații au crescut.
Ea, ar întreba desigur: Dragul mamii, cum o duci?
Te-am "lăsat" copil de-o șchioapă, ai nevastă, ai și prunci?
- Am venit maică la tine, de la mare depărtare,
Memorându-ți amintirea, să mă-nchin, să las o floare
La mormântul tău cel sumbru și castanul ce se-ndoaie,
Ce-a crescut și-mbătrânește de atâta vânt și ploaie,
Lângă crucea ce-nverzește, de licheni și mucegaiuri,
Într-un cimitir ce-mi este amintiri pe aceste plaiuri,
Ca să-ți povestesc viața, ce-am trăit-o și-o trăiesc,
Anii buni sau triști de-o vreme, ce mereu mă-nbătrânesc.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
Sunt generația salutului pe stradă
Și îmi dau locul altora în tramvai,
Sau mâna la bătrân ce stă să cadă...
Sar iute-n ajutor la strigătul de "Vai!".
Mă închin cu frica sfântă să fac rău,
Dar judec popii șarlatani și avari!
Nu uit c-am jurat țării, s-o apăr, la Bacău...
Mi-am educat copiii; nu-s doar mari!
M-am străduit cu sârg să fac o școală
Și m-am dedat leal să împart știutul.
Am iubit sincer, suferind până la boală...
Și n-am vreo frică să-mi scriu zilele, trecutul.
Respect contractul strânsului de mână
Și nu mă mint nici singur, eu, pe mine.
Dau sângele ce-l am curgând în vână
Și plâng năpăstuiții când mi-e bine!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXX
Când Ursa deci din cea dintâi lumină
ce-n veci de-apus și nici de zori nu știe,
nici de-alt vrun nor, decât de-ntâia vină,
și care face-atent spre datorie
pe-oricare-aici, precum al nostru face
corabia-n port cu bun sfârșit să vie
a stat pe loc, mulțimea cea verace,
venită-ntre vultur și-al ei popor,
s-a-ntors spre car ca și spre-a dânsei pace;
și, ca și-un sol din cer, un duh de-al lor,
"Mireasa din Liban" cântând deodată,
strigă-ntreit, și toți strigară-n cor.
Precum cei drepți, la marea judecată,
grăbit ieșind din groapă-i fiecine,
cântând din guri cu voce re-mbrăcată,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unica ființă
Ce ființă-adună-n suflet toate grijile din zi
Nelăsându-le confuze cu-al ei tainic fel de-a fi
Și cu-aleasă rânduire le sfârșește cu silință
Și cu drag de cei din jur și de sfânta sa credință?
Ce ființă-și plânge-n pleoape nelipsitele nevoi
Și pe viscol și pe vânturi și pe umedele ploi
Și nimic n-o-nfricoșează, ba din contră o-ntărește
Dărâmând și munți și văi pentru cei ce îi iubește?
Ce ființă-și crește pruncii învățându-i tot ce știe
Insuflându-le destoinic ce e dreapta omenie
Și respectul și curajul și dorința de-a lupta
Și-orice piedică-ncolțită, demni s-o poată înfrunta?
Ce ființă-n orice clipă și-ar da viața pentru-a noastră
Și-ar deschide orice lacăt ruginit la vreo fereastră
Și cu blânda-nțelepciune de greșeli ne-ar mai ierta
Și plecat ne ține capul cât duioasă ne-o certa?
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unchiul Dan despre viață
Nu gândi în exces,
visează la lumina zilei;
astfel vei deveni mai inteligent.
Einstein este dovada.
Nu fi exagerat de umil și de respectuos,
ai putea sugera că te simți atât de măreț și de deosebit
încât este necesar să te porți în felul acesta.
Nu fi prea înțelept,
asta deranjează pe mulți;
mai degrabă faci un pas înapoi
astfel vei părea mai deștept decât ești.
Nu căuta să arăți prea bine,
oamenii vor crede
că ești bun doar pentru așa ceva.
Fă-ți un prieten
sau doi;
[...] Citește tot
poezie de Lonie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-și dorește o femeie?
Ce-și dorește o femeie
Ceas de ceas și zi de zi?
Îți spun eu acum, bărbate,
Dar atent te rog să fii!
Vrea mereu să se trezească
Mângâiată de-un sărut
Dăruit de cel pe care
L-a primit în așternut.
Vrea să fie alintată,
Protejată și iubită,
Vrea să fie, câteodată,
Nu surprinsă, ci... uimită
Uimită c-o vorbă dulce,
Uimită cu-n gest frumos,
Gest făcut de cel pe care
Îl iubește al ei soț.
[...] Citește tot
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste din fereastra inimii
Într-un burg pestriț și vesel, pe o stradă oarecare
Un copil trecea zâmbind pe-o alee, la-ntâmplare
Și rotind privirea-n zare cum o fac copii-ades
La gheretă, în vitrină, un afiș de interes:
Vând căței cu ochi zglobii și cu părul cârlionțat,
Jucăuși, plin de iubire, cu boticul brun roșcat.
Curios nevoie mare, doritor de-un prieten drag,
Rușinos, zâmbind timid s-a oprit puțin în prag
Și cu vocea mai domoală l-a-ntrebat pe vânzător:
Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor.
La auzul celor doi, cinci căței au dat năvală,
Făcând tumbe, alergând, foarte-atenți la cleveteală.
Unul singur, mai sfios, necăjit, blăniță sură,
Rezemând codița mică pe sandala gri de zgură
L-a privit cu îndoială pe băiatul curios,
Cu ochi triști, năsuc rozat, vrând să pară bucuros,
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa (30 iulie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și respect, adresa este: