culori şi cuvinte

Ea, Natura

O formulă matematică or fizică a Creatorului,
Cu ecuaţii multe şi necunoscute infinite
Încerc să o rezolv, jucându-mă cu câteva cuvinte.
Prin ale lui culori, secrete multe, mesaje către noi, transmite.

Să fie oare extazul, bucuria

De a privi o gingaşă şi înmiresmată floare
Şi ca un paradox, o poate cheama şi Nu mă uita?

Coroana tremurandă a arborelui, zis frate,
Împodobită-n salbe colorate?

Penajul în pasteluri divine a păsării măiestre
Ce-şi înaltă imnul spre sânul cerului siniliu?

Feericul colorit al fluturelui ce roieşte
Şi fâlfâie în zboruri grăbite în jurul florilor?

Aura ascunsă-n câmpul de primprejur

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul feminin e greu de pătruns, altfel aş fi înţeles de ce-­ţi doreşti cu aşa ardoare apropierea unuia ca mine, mai mult neom decât om, prizonier al năzări­rilor care­-l stăpânesc, incapabil de fapte eroice, neîmplinit într­-o carieră unde abia moartea e izbânda, cântărind în tale­rul nevăzut al rostului de zece ori mai mult decât o amărâtă de supravieţuire de şobolan scăpat de prăbuşirea vreunui zid, căutând cu lumânarea iubirea, un fel de şarlatanie colorată frumos pusă pe-­un raft oarecare deasupra planoarelor, care pentru mine înseamnă femeia, doar atât, fugind de ridicol ca dracul de tămâie, dar întâlnindu-­l la orice colţ, un ratat noto­riu, cu alte cuvinte, desăvârşit în nereuşitele lui impunătoare ca nişte naufragii de transatlantice.

citat din romanul Livrescu de Mihail Soare (2014)
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul cuvintelor şoptite

M-am rupt de liniştea dintr-un muzeu de artă
de dragul cuvintelor şoptite,
gândurile îmbrăcate de sărbătoare
hoinăresc prin imaginile admirate.

Nopţile din culori adorm în tablouri,
întunericul se preface în umbre de fantome
pierdute-n extaz de plăcere.
Limbi de şarpe pe fiecare urmă de foc
încerc să adun de pe miriştea timpului
în care se aprind lămpi de stele
şi mai departe moartea face tumbe
de bucuria veşniciei rămasă acasă.

Doamne, cât hazard mi-a crescut pe umeri
de mă apasă şi-n somn,
visele încearcă să-mi arate raiul
şi mă trezesc înainte să-l văd.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prins în buchetul prieteniei nenumărate crizanteme în diverse forme şi culori dar cu acelaşi iz de cuvinte legate cu şnurul dăruit de harul divin.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de patriotism

Ce vorbe bune încap în vremuri de urgie?
Pe umeri sfâşiaţi ne-atârnă greu ciulinii,
Rostind cuvinte pe care mama nu le ştie,
Ne-am învrăjbit în casă... Ne jefuiesc străinii.

Prăpăd ne dau şi cei din neam cu gura lor adâncă:
Priviţi ciulinii graşi cum urcă la hotar,
Priviţi pârâul sec şi pulberea din stâncă!...
Îi rog să coloreze munţii şi apele cu var.

Străbate vântul ţara şi surzi rămânem în zadar:
Furaţi, tirani, furaţi!... ruina este aproape.
Obrazul meu se uscă în soarele amar,
Iar jaful vostru dur e lege întru toate.

Întreaga ţară aţi golit sub mine,
Mă-ntreb pe ce mai calc, şi dacă e integru.
Mirosul cald al pâinii nu mai vine:
Ce poate fi mai greu decât păcatul vostru negru?

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelaţii Diamantine, feb 2015, Exerciţiu de Patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşti

Curierul a intrat pe uşă.
Cuvintele mele zgomotoase
Îşi caută speranţa
În visele care
S-au plimbat pendular
De la tine la mine
Am auzit bătăile ritmice
Între spaţiu şi timp
Din tolba ticsită de albastru.
E deja legănare de vânt
Când pensula gândurilor mele
A colorat lumea
Din care mi-ai scris.
Am găsit cuvinte
Ce trebuiau să respire.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas în suflet

Ecouri lovite de sufletul stins,
Aştern norii negri pe cerul neplâns..
Sunete stranii din inima ta,
Se aseaza pe mine, în palma mea.

Culorile tale sunt pale şi reci...
Iţi leagăn cuvântul, sărut vis ce-a trecut,
Zâmbeşti printre lacrimi timid şi tăcut,
Adie în zori iubiri pe poteci.

Adorm în neantul simţirii divine,
Ating albastrul senin al ochilor tăi,
Trăind clipa aceasta, fară de " mâine'
De-ar fi să mă sting, m-alin doar cu ei.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt căzut în umbră

Întunericul îşi încordează culoarea,
Vânătorul organic mormăie-n el,
Cuvintele gânguresc în nuanţe,
Semnificaţia vibrează în piele de miel.

O pasăre-şi pune delicateţea pe masă,
Foşnetul soarelui aruncă la preţ
Pelerina de raze fierbinţi –
Providenţa face din nimic precupeţi.

Gestul întunericului eşti tu,
Lumina din tine tălăzuieşte
Existenţa contrastului apus
În coroana regelui care lipseşte.

Muzical norii împing tunete noi,
Vânătorul iese-n peisaje din vis,
Priveşte, cuvântul ce cade în umbră
Şi-nvăluie sângele de scursură atins.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de cuvinte

Îţi las pe piele urme din mine,
Cu dorinţe ce muşcă din tine,
Te privesc azi aşa să ştii
Căci mâine dacă orb voi fi?

Ai rai în privire şi iad pe buze,
Ce au aprins foc sub îngheţate bluze,
Buzele mele parcă nepregătite
Să cunoască frumuseţi infinite.

Ai zâmbet ce pictează cu cerneală,
Ce-mi pătează sufletul seară de seară,
Deşii aveam speranţe surde
Mi-ai învăţat inima să te asculte.

Creezi secunde ce îngheaţă
Mulţi ani dintr-o altă viaţă,
Şi eşti mult mai frumoasă
Decât o primăvară, devreme acasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (29 martie 2018)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia fericirii

Ploaia fericirii îmi fulgeră în suflet
Întrări de curcubeie cu chipul tău de dor,
Ropote de fluturi zboară în stomacu-mi
Tăinuind plăcere, desăvârşind fior.

Visele profunde ne cuprind pe rând,
Din coasta lui Adam ies orişicând femei
Cu fructiere pline cu mere şi venin
Dar cu iubiri aprinse în sabie de zmei.

În startul clipei care iar ne înconjoară
Tu-mi aduci izvoare cu roua cea mai pură,
Porţi soarele-ntre plete şi porţi luna
Dosită-n mierea dulce-a cuvintelor din gură.

Mă poartă aripi lungi spre o iubire nouă,
Cerul cerne fluturi în taină peste zare
Tu-i culegi belşugul plăcerii dăruite
Cu duioşie-n suflet dar şi cu nepăsare!

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, casa mea

Cele trei culori sfinte
Reprezintă-al nostru tricolor.
Nu poţi descrie-n cuvinte
Când îl vezi, inima-ţi tresare uşor.

În vene, de român am sânge
Şi România-i casa mea.
Iar sufletul în mine plânge
Când văd ce soartă are ea...

O ţară frumoasă, bogată,
Completă, cu munte şi mare.
Ani de zile-a fost furată
De cei de la Guvernare.

Românie dragă, te iubesc,
Eşti ce-am mai scump pe lume.
Sunt mândru că aici trăiesc,
Nu reprezinţi un simplu nume!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (26 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Culorile în trup, se fac oase dulci,
se face vin, zăpada iernii trecute,
ochii se fac pietre, buzele. singurătate,
cuvintele se fac tristeţe.
Sunt plin de umbre ca un observator galactic
lăsat în părăsire,
cu chei ruginind în stele. Din amintiri
îi ivesc pe bărbaţii care nu voi fi niciodată
şi din degete le simt cum cresc, vertebrele
unor femei cu piele de frunză.
Şi m-acopăr cu ploi şi cu pământul
atâta cât rămâne sub zborul păsărilor,
m-acopăr cu uitare,
dar în răstimpuri reînviez, limpede.
Fiecare rană căscată în mine
poate deveni un cuib util
pentru voi, cei care-mi locuiţi sângele...
Mă întorc în mine, în pleoapa despicată,
a observatorului năpădit de comete, prăfuit
de algele altor ţărmuri, mă întorc, palid,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obraji rotunjiţi cu cerbi de lumină

noaptea
ne înfloreşte iar
fluturând numele tău
în picurii absenţi ai nopţii
însă plini
de culori în chipurile acestea înflorite pe
obrajii rotunjiţi ai aerului cu cerbi de lumină
când noaptea întreagă e un surâs colorat până în dungă

oglinda timpului
îmi înveşmântă ochii şi zâmbetul deschis
în licoarea cuvintelor tale
mireasmă şi umbră
cernută în
umbră

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

E o întâmplare a fiinţei mele:
şi-atunci, fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt, şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaliile fac diferenţa dintre o operă plictisitoare şi una teribilă. E la fel ca şi diferenţa dintre o schiţă în creion şi o pictură în ulei. Ca şi scriitor, pictezi cu cuvintele. Foloseşte-te de toate culorile.

citat din Rhys Alexander
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea vieţii...

Ştiam că vei pleca în ceasul serii,
lăsând în urmă durerea depărtării,
dar ştiu că tu eşti vesel şi zâmbeşti pe undeva,
iar eu supărarea şi tristeţea nu o pot uita.
Tot timpul am sperat că ai să te întorci la mine,
dar ţi-ai bătut joc, cuvinte urâte ce boala întreţine.
Am încercat şi eu să-mi caut umbra printre flori,
dar am găsit omul ce mă căuta pe mine prin culori.
Iert, pe toţi ce mi-au facut rău, că boala mea e grea
şi-aş vrea veselia să revină în inima mea.

poezie de Eugenia Calancea (17 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monogramă din două în două decenii

Scriu tăceri cu dată fixă...

Port din vara mâinilor trudite
tricotul zărilor cu nume de copil.
Asortai iscusită dorinţe la vedere
într-un nou-născut ghem de femeie.

Zâmbesc aducerilor aminte.

Mâneci clopot pentru îmbrăţişări,
guler rotund cu temeri ovale,
buzunarul tahicardic din piept,
monograma iubirilor mele.

Deşir toamna brodată pe tâmple.

Mă strâng, uneori, tăinuitele cuvinte,
desfac nasturii tăcerilor absolute,
subiectivă, respir din când în când,
oameni şi emoţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tine

Poezia mea despre tine
Este o creaţie fără sfârşit.
Primul ei vers e dorinţa
Care aleargă spre infinit.

Prima strofă-i iubirea,
O formă vie cu rimă şi ritm,
Creşte frenetic ca un omagiu,
Un cântec de harpă neobosit.

Inima mea îmi dictează
Şi cuvânt şi vers şi poem,
Iar martor mi-e timpul care veghează
Şi mi te transformă într-un totem.

Litere blânde, tremurânde,
În versuri şerpuiesc lasciv,
În faţa ochilor mei ispitiţi
De cât de frumoasă e inima ta!

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea zimbrilor

Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
Vai! Îmi aduc aminte...
trandafiri roşii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
când ai fost sfâşiată, Românie.
Trandafiri roşii-purpurii
pe mâinile, picioarele şi coasta lui Christ
când ai fost batjocorită...
Vai! îi aud încă pe bătrâni
cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere...
Sfinţii noştri îşi amintesc...
Vor trebui multe bătăi de pleoape
până la tămăduirea luminii din altar.
Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.

Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
în genunchi nu au căzut decât mărăcinii...
Zimbrilor le-au fost luaţi codrii,
rătăcesc şi acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
picurând mir peste morţii noştri.

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul din Hyperion (1993)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri rătăcite

Gânduri rătăcite în minte mă încearcă
Ghemuri încâlcite vrând fraze să toarcă
Gânduri colorate, albe câteodată
Ce încearcă vorbe mai cu tâlc să bată
Doar că-nşiruirea de cuvinte noi
Să îndrept nu pot - însă nici să 'ndoi
Fiindcă vremea fuge - şi cu ea simţirea
Ce-a ştiut odată cum e potrivirea
Slovelor deşarte cu-altele mai drepte
Să creeze gânduri cu 'nţeles deştepte
Acu' nici parolă nu-i cum se cuvine
Nici mintea nu zboară de 'nţelesuri pline
Eu simţ numai vidul ce-n cap se deschide
Ca o oală spartă, ca goalele blide
Ca desiş în noapte, ca neant patetic
Ca vârtej de şoapte şi capac ermetic
Cum vine misterul gândului să iasă,
Piedică îşi pune - afară nu se lasă
Chiar când alfabetu-l pun la 'nşiruire
Vorba nu răsare gândul să-l admire

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Taler (2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!