Citate despre curățenie și lumină, pagina 4
A putrezit în flori culoarea
a putrezit în flori culoarea
și frunze lungi izbesc pervazuri
e anotimpul când lumina
e caldă-n cer și rece-n iazuri
culbeci din lut
stabilopozii
de sub furtunile secate
și ce răsfrâng pe trup otrava
din adâncimile curate
în diminețile dezise
doream să locuiască-n mine
statornic
malul înflorise
lăuntrul care-ți aparține
desculță pasăre măiastră
visezi talazuri cântătoare
în ochii tăi ce sunt
iubire
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceasta este cea mai frumoasă datorie a noastră: să ne rugăm și să iubim. Dacă ne rugăm și iubim, iată, aceasta este fericirea pe pământ. Rugăciunea și numai rugăciunea ne unește cu Dumnezeu. Când cineva are o inimă curată și unită cu Dumnezeu, este cuprins de o suavitate și o plăcere îmbătătoare, este purificat de o lumină care se răspândește în mod misterios în jur.
citat clasic din Sfântul Ioan Vianney
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplă ipostază
Cununi de raze, cât de cât aureolate,
Rupte din nu știu ce generatoare de lumină
Îți sunt aduse proaspăt înmiresmate
Simple culori de o creație divină.
Talentul pictorului rămâne extaziat,
În fața originalului care ești tu,
Nu poate să transpună pe curat
Aureola simplă a frumuseții de acu.
Visați voi stele, flori, natură, soare
Aruncați-vă privirile fără economie,
Sunt încă mic în lumea asta mare
Iradiază sufletul de o mare bucurie
Liniștit mă întreb: Se poate oare?
E posibil totuși, căci totu-i poezie.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paștele
Înseamnă Lumină Sfântă.
Nu băutură, bucate-alese
Și nici masa cât mai avută,
Nu e vorba despre excese!
Înseamnă pace sufletească,
Iubire necondiționată.
Bunătate omenească,
Căldură-n inimă-adunată.
Înseamnă suflete curate
Ce deloc nu dușmănesc.
Cele pline de răutate
Stau mereu și bârfesc.
Înseamnă-a Domnului Înviere
Ce pentru noi s-a jertfit.
Și-a suportat mare durere,
Dar oamenii s-au înrăit...
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preumblare
Printre stele răsfirate de orgoliul unui nor
A pornit în preumblare nevăzută al meu dor ;
Întâlnind pe cale luna croșetând la amintiri
Îi zâmbi sorbind lumina revărsândă-i din priviri.
-Mă călătoresc întruna să-ntâlnesc iubirea mea...
Nu ai știre de-i pierdută pe vreo răpitoare stea?
Din înalturi vezi departe, poate-mi ești de ajutor...
Mi-aș jertfi zilele toate pentr-o clipă de amor.
-Vezi tu, dorule, ca tine mii de mii au întrebat,
Promițând câte în soare și jurând cuget curat.
Printre stele nu-i iubirea, ci doar rugi și întristări ;
Ea în inimi se ascunde când.. aletgi în depărtări!
Iute fă cale întoarsă, eu te luminez cu drag,
Inimii îi intră-n casă, iubirea te-așteptă-n prag ;
Ieși apoi în nopți senine când voi scânteia din cer
Să îmi spui că-ți este bine și speranțele nu pier!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea karmei îl pune într-o lumină bună pe omul care e curat în fiecare zi din lună și care îndeplinește an de an dumnezeiescul plan.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cu o primă floare, încep toate primăverile! Care bucurie poate fi mai mare, când dacă mergi printr-un lan nesfârșit de scaeți și buruieni, rău mirositor, vezi lucind în soare o floare și simți adierea parfumului ei? Poți fi atât de fericit, ca în momentul când cel ce stă mult sub apă, iese la suprafață și trage prima gură de aer, cu fața spre soare și cu ochii lăcrimând a viață. Poți fi atăt de fericit, ca cel ce mult timp nu a avut parte de lumină sau nu a știut cum este "lumina" niciodată. Să ne bucurăm de prima floare, de aerul vieții curat. Să ne bucurăm de lumină!
Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul cu inima curată are calea vieții luminată; forța își va mări, peste obstacole ușor va sări și, privind cerul, încrezător va zâmbi.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindele de mătase
De ce îmi cânți colinde?
Sunetul lor e de mătase
Catedralele gotice își au lumina lor
Uneori ochii noștri sunt prea sensibili sa vada lumina
Sau prea încărcați de umbră
Inima e ca un basm trist
Reflecția luminii e umbră în pietre
Trebuie să mă dezbrac de cămașă și să plec
Am văzut în ochii tăi tot... obrajii de copil
Îngeri nesupuși, somnul, catedrala rămâne închisă, Pentru restul zilelor de sărbători.
Spalăți mâinile în trandafiri
Argintul ce curăță apa, aruncă-l
E atâta lumină, încât cuvintele s-au făcut lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ceas de sărbătoare
E ceas de sărbătoare
Mă întorc la tine...
descătușez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
și viața surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
pășesc desculță, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce țese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu-Istin din volumul de versuri Umbra unei iubiri (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu-i mai frumos pe lume
Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-amenințe
Și ce-ar putea să-ți facă rău?
Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ți-o dea?
Când orbului îi ești vedere
Și șchiopului îi ești picior
Când ești orfanului părinte
Și slabului ocrotitor.
Când ți-e cuvântul tău ca roua
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tămâie și fulgi
Lumini scăpate din cuptor se zbat între pereți.
Și trupul moale ca de in curat.
și părul ți l-ai uns peste-o cădelniță-n tămâie,
fir de fir,
ca să miroși la fel c-un patrafir.
Prin sat trec sănii grele de tăceri.
Cu genele ghicesc poteca sărutărilor de ieri.
Fulgi moi și grași îmi troienesc
în pace lumea ca de scrum,
și fulgi de-aramă azvârliți din cer
par clopoțeii atârnați
de gâtul pașilor de cai pe drum.
Ciobani întârziați pe uliți simt
că cei cari s-au culcat
au clipe de tămâie și de in
curat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința este o stea luminoasă ce îl ajută pe cercetător să dezlege misterele naturii. Trebuie să căutați centrul vostru de greutate în Dumnezeu și să vă bazați încrederea pe o credință divină, sinceră, curată și puternică, și să-i rămâneți credincioși cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată simțirea și cu tot cugetul. Dacă veți avea o asemenea credință, Dumnezeu (Înțelepciunea) nu vă va ascunde Adevărul Lui, ci vă va dezvălui operele sale într-un mod credibil, vizibil și consolator.
Paracelsus în Ars Alchimica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi vrem ca orașul să fie frumos, luminos și curat. Dar pentru ca acest vis să se realizeze e nevoie de multă muncă, deci la treabă, prieteni!
Emilia Plugaru în Povestea Creionașului fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corp ceresc
Intrând într-o carte ca în niște
cearceafuri curate citind somnul
cu un ochi în lumină și unul în beznă
până când scriitorul și cititorul
se lasă inventați de somn
iar cartea se transformă
într-un minuscul corp ceesc.
poezie de Marin Ifrim din Fotografii cu cântec
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domn, Domn să-nălțăm!
Am pornit să colindăm,
pe la geamuri să cântăm,
să cântăm cu bucurie,
îngerii cu noi să fie!
Am pornit să dăm de veste
c-a venit un Prunc în iesle.
A venit pe iarbă rece
ca pe oameni să-i încerce.
A venit pe sub șindrilă
ca să vadă cui i-e milă.
A venit pe buruiană
ca să vadă cine-L cheamă.
Cine-L cheamă în ogradă
capătă în toate roadă.
Cine-L cheamă în pridvor
capătă un Salvator.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare zi mi-e dor de tine
În fiecare zi mi-e dor de tine,
Și-n fiecare ceas mi-e dor de noi,
În fiecare clipă, de-amândoi.
Păstrăm speranța vremii care vine,
Nerăzvrătind tăcerile din noi;
Și ascultăm de șoaptele divine
Sorbind din cupe de iubire pline,
Când plâng duios viorile din ploi.
Cu chip senin și inima curată,
N-am a mă teme astăzi de nimic.
De voi păși în templul tău vreodată
Voi strânge-n mine dorul, pic cu pic -
Port în priviri tăcerea-nrourată
Când spre lumina ta eu mă ridic.
poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu
Nu căuta în sufletul cuiva
Că pătimește de iubit cîndva.
Să nu îi schimbi credința lui cinstită
Fie că-i rea și oropsită.
Legile inimii curate
Nu vor să fie-mpiedicate
Și osîndite ca niște păcate.
Tu suferă și înțelege
Și nu-i mai porunci o altă lege.
Că mintea ta nu știe ce cuprinde
Decît puțin, cît cumpără și vinde.
Păzește-ți cugetul la vreme,
Să dojenească strîmb sau să blesteme,
Chiar dacă inima te doare
De așteptare și răbdare.
Viață ne rabdă, împliniți ori goi.
Să o răbdăm și noi.
Ea pretutindeni e deplină
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi (30 mai 1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec de deochi
Vine ciuta de la munte
Lingându-și puii pe frunte.
Ii linge pe pistricei
Și pe cei frumușei.
Și eu pe N. îl ling -
De deochi,
Dintre ochi.
Cât o sta vântu-n gard
Atât să stea deochiu-n cap,
Și să fugă prin sat
Ca un câne turbat
Cu coada îndoită,
Cu gura căscată
Și unde-o cădea
Acolo s-o frângea,
Acolo o muri.
Pe N. să-l lase
Curat luminat,
Cum Dumnezeu l-a lăsat!
folclor românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hotărnicie
Să îngrămădesc în sunete lumina decantată-n palme,
ca ofrandă vie dată lumii,
am cântărit în zi, în noapte cu tumultul lunii,
de folos cântării stelelor să fie.
În balans, m-am hrănit cu strugurii pleznind a vin din vie, am tăcut.
Din vuietele line, cu toată neorânduiala,
pod peste cutremurate neputințe am făcut.
Atârnă de un fir de vânt, împinsul zilelor în liturghie?
Când din stânga, când din dreapta,
chemarea naosului, huuii, cum adie!
Cât poate sufletul, în pana aripii, dulcea apăsare a oblăduirii să țină?
Cupa pătimirii, de tină și icoane e plină.
Hotărnicesc de capul meu înțelesul așezării sfinte?
Trimit indicii cei dragi din morminte...
La ce te-nchini entuziast, curat?
Auzi? Clopotul de adunare în adâncuri a strigat. (3 iulie 2019-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (3 iulie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre curățenie și lumină, adresa este: