cuvinte şi onoare

Puricele

Fii atentă la acest purice... şi mai ia aminte
Cât de lipsit de sens este să mă respingi în două, trei cuvinte;
Mai întâi m-a înţepat pe mine,-apoi pe tine,
Acum în acest purice-amândoi suntem unul, vezi bine,
Şi nu poate fi vorba de-un păcat, te rog, reţine,
Nici de pierderea fecioriei şi nici de cine ştie ce-altă ruşine,
Şi, totuşi, el, nelogodit, s-a bucurat mai devreme
Decât noi şi de mai multe desfătări, pe care le bănuiesc supreme.

Trei vieţi într-un singur purice, tu asta să nu uiţi,
În care suntem aproape, nu, nu aproape, ci chiar căsătoriţi.
În acest purice suntem noi pe pat de nuntă;
Părinţii veghează, tu nu-mi cedezi, dar noi deja ne-am contopit,
Atraşi unul spre altul prin pompa-acestui purice-eremit.
Deşi, vânându-l, l-ai putea ucide – şi-ai avea solid temei –
Abţine-te, căci fapta ta ar fi un fel de – vrei, nu vrei,
Gest sinucigaş. Ai comite trei păcate, nu un suflet ucigând, ci trei.

Ţi-ai împurpura, brutal şi crud, insinuos de-încet,
Unghiile într-un sânge-atât de inocent?

[...] Citeşte tot

poezie de John Donne,1572-1631, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Iisus a intrat în Ierusalim, oamenii şi-au aşternut straiele în drumul Său şi au împrăştiat ramuri cu frunze înaintea Sa pentru a-L onora. Iisus mergea călare pe un măgar, potrivit cuvântului profetului. Picioarele Sale nu atingeau drumul ce fusese decorat în onoarea Sa. Măgarul călca peste haine şi ramurile cu frunze. Iar măgarul ar fi putut prosteşte să creadă că el fusese slăvit în acest fel, căci drumul nu fusese ornat în onoarea lui! Ar fi putut fi la fi la fel de nesăbuit ca şi cei care, împărtăşindu-l pe Hristos oamenilor, nu s-ar gândi la nimeni altcineva decât la ei din cauza a ceea ce fac oamenii pentru ei din iubirea lor pentru Hristos.

citat din Sadhu Sundar Singh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirilor

Privesc la tine, mire-ales.
Şi cred că ştii, onoare ai:
Să fii asemeni lui Isus,
Miresei dragoste să dai!

Nu obligaţie, corvoadă.
Ci sărbătoare şi cadou...
Iubire ce mereu abundă,
Un cântec despre Dumnezeu!

Şi orice gând, orice simţire,
În zâmbet tu să converteşti.
Şi norii ce vor fi în viaţă,
Prin glasul tău să risipeşti!

Şi tu, mireasă, eşti gătită,
Cununa mirelui să fii...
Şi respectându-l bucuroasă,
Să-l porţi cu drag spre veşnicii!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristinel Agape
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinste vouă, eroi ai neamului meu!

Pe undeva in munţii nostri
Se ridică un templu cu crez suplu
Al tradiţiei dacice adorată de Eminescu.
Si eu in faţa acestor ctitori
Sunt un simplu bolovan
Ce stă împietrit de uimire
In faţa onoarei şi cinstii
Cu care acesti minunaţi oameni
Pe care voi ii huliţi
In Academie
Ce sfinţesc crezul patriotic
Cu psalmul neamului nostru
Inălţat intr-un monument
Ce va arăta generaţiilor viitoare
Că printre noi ascunşi
Sunt oameni de valoare
Ce ridică pentru generaţiile viitoare
Catedrale de nemurire
Pentru Sfânta Românie!

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile

Motto: "N-ai cum să te pierzi, şi nici să greşeşti
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primeşti"...

Fericit omul bun, şi frumos, şi curat
Iisus Hristos şi pentru el S-a rugat

Pe Muntele Măslinilor şi pe Cruce
În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viaţă
Avere, trufie măreaţă –

Dar nu şi credinţa în Domnul Iisus
Care pe toţi ne iubeşte nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul şi sufletul şi-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violenţa domestică

cuvintele pot ascunde tot atâtea secrete ca şi tăcerile. şi cortina cade
cineva priveşte curios în culise dar de peste tot numai priviri arestate de spaimă
şi culoarea cerului se preschimbă în lacrimi mute şi grele

amprentele se citesc mai greu în buzele crăpate, arse de sete
şi doar mirarea mută mai poate scoate la suprafaţă vânătăile ce se ridică din adânc
pământul suflă mai greu când i se ridică cucuie pe fruntea netedă a câmpului

gunoiul se aşează în capul mesei la împărţitul bucatelor
cartea se retrage sfioasă şi nici bunăcuviinţă nu se simte prea bine
codul de onoare a fost zidit la temelia minciunii

au minţit poporul cu televizorul...
spălătoria partidului şi-a făcut treaba
oponenţii sunt tot mai puţini şi mai fără vlagă dar speranţa...

speranţa nu moare... nu mor caii când vor câinii

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita mea

Sunt supusul ei clipă de clipă,
E dulce în cuvinte şi în fapte,
Zâmbeşte des şi fără de risipă,
Mişcările-i sunt de felină apte.

Mă torturează îndrăzneala ei,
Se vrea rotită-n ceruri prin sărut,
Vrea să zboare-n stol de porumbei,
De sus să vadă câtu-s de cărunt.

Pre limbă lăcrimez cu-nverşunare
Iubirea ce i-o port, deşi-i ispită,
O văd timid în clipe dulci-amare,
Se vrea la pieptul meu doar fericită.

Mă-nalţ cu ea în piscuri cu nămeţi,
O pierd prin marele troiene,
O fură, pentr-o clipă, îngeri zvelţi,
Îi desenează fluturi peste gene.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată drag din cer

Din cer Tată scump şi drag
Iat-un pumn azi de ţărână
Pe-al iubirii Tale prag
Vrea să fie fără vină

Doamne vreau şi eu să fiu
O valoare pentru Tine
Pentru Tine fă-mă-un fiu
Chiar în Slăvile-Ţi Divine

Tată scump din cerul sfânt
Iată eu îţi mulţumesc
Pentru Sfântul Tău Cuvânt
Pe care eu îl iubesc

Eu ţi-aduc acum mărire
Pentru planu-Ţi întocmit
Prin care a Ta zidire
Tată Tu ne-ai dăruit

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mămica mea

Cu ochii candele aprinse
Cu sufletul mereu neobosit
Mi ai dăruit iubire si te ai stins
Un suflet cald si ne obişnuit

În casa ta cu multe odăioare
Miros de turtă dulce si colaci
Tu m ai crescut cu jertfă si onoare
Flori îţi culegeam rosii maci

Si câţi copii eram noi oare
Mai mulţi ca degetele de la palmă
Dragoste tu aveai pentru fiecare
Erai mereu fericită si calmă

Nu mi amintesc ca să ne cerţi
Veneam la tine cu lacrimi de nevinovat
Ce a fost a fost si să mă ierti
Tu m ai îmbrăţişat si mai iertat

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e, la noi, partidul?

Ce e, la noi, partidul? Ce-ntrebare!?
Este o gaşcă, să vă fiu pe plac,
Emancipată, pusă doar la frac,
Fără habar de ce este sudoare,

Dar nu vă spun ce mult el ne iubeşte,
Ne-ndeamnă să luăm pe săturate,
Fi'ndcă la noi, toţi suntem pe luate,
Căci balta, vorba aia, are peşte!

Ce e partidul? Haida că e tare!
Pe tot cuprinsul ţine monopol,
Plângându-se că are doar un pol...
Şi-l credem pe cuvântul de onoare;

Acum, din cercul nostru, fără pile,
Ieşim afar' în lume, de nebuni
Doar ca turişti, nici vorbă de căpşuni,
Departe-n Argentina sau în Chile,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mămica mea

Cu ochii candele aprinse
Cu sufletul mereu neobosit
Mi-ai dăruit iubire si te-ai stins
Un suflet cald si neobişnuit

În casa ta cu multe odăioare
Miros de turtă dulce si colaci
Tu m-ai crescut cu jertfă si onoare
Flori îţi culegeam rosii maci

Si câţi copii eram noi oare
Mai mulţi ca degetele de la palmă
Dragoste tu aveai pentru fiecare
Erai mereu fericită si calmă

Nu mi-amintesc ca să ne cerţi
Veneam la tine cu lacrimi de nevinovat
Ce-a fost a fost si să mă ierti
Tu m-ai îmbrăţişat si m-ai iertat

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Cuvântul... e un har nepreţuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Aşa a învăţat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.

Cuvintul poate fi şi înţelept,
Şi poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.

CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlneşti în viaţă?
CUVÂNTUL... poate ţine duşmanul la hotar
Şi prin cuvânt îl poate frige-n faţă.

Tot prin cuvânt răzbim în astă viaţă
Omul îşi varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă faţa,
Şi tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi Isuse-ţi proslăvim

Pe Isus vrem să-l slăvim
Să-i cântăm în veci iubirea
Şi ca Domn noi să-l primim
Sub aripa-i dar să fim
Căci El este mântuirea

Pe Fiul Lui Dumnezeu
Astăzi noi îl onorăm
C-a iertat păcatul greu
Pentru veci din trupul meu
Şi noi slavă vrem să-i dăm

Slavă Isus — slavă Ţie
Îţi cântăm de pe pământ
A Ta gloria dar fie
Doamne încă pe vecie
Căci ne-ai dat al Tău Cuvânt

Mulţumim pentru umblarea
Ta Isus din Israel

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Fiul Tău

Tată drag din cerul sfânt
Eu te laud şi-ţi cinstesc
Numele pe acest pământ
Căci în sfântu-ţi legământ
Şi eu iată azi trăiesc

Îţi aduc acum onoare
Te slăvesc şi iată-ţi cânt
Azi succesul Tău cel mare
Căci în sfânta Ta lucrare
Ai creat acest pământ

Dumnezeule Prea Înalt
Eu mă-nchin o Doamne Ţie
Căci viaţă Tu ne-ai dat
Şi te laud nencetat
Glorie în veşnicie

Mulţumesc o Doamne mare
Pentru planul Tău măreţ

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desfinţenie

E într-adevăr ea, lumea, astăzi ipocrită,
Sau doar poporul meu, ce nu-l mai recunosc,
Că-şi lasă peste tot parfum de sconcs drept mosc
Şi amar-migdal îl împrăştie cian... arde iperită?!

O fi fost tatăl meu un snob închipuit,
Că doar ştia bun-simţ, onoare, despre cinste,
Sau azi nu se mai poartă vechituri ariviste...
C-ai mei, cei noi, n-au trunchi... să şi le fi-altoit?!

Sunt toţi născuţi ciungi astăzi, că nu mai ştiu de mână,
Ce n-o mai dau de gaj, sau o întind alene
Şi judecăţi de-s puse, de dat cuvânt... mecene
S-au dus şi scris se uită, în schimb minţit e-arvună?!

E naţia mea-n peril, să fi pierdut virtute
Şi atâţia ce-a îngropat şi ce ni-s hrană-n holde
Să nu-mi mai dea schelet şi caracter drept solde...
Să fie ţara mea, încet, pe dispărute?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografii 3

acolo
în ţipătul cerului sunt
lanurile
lanurile cu pasărea
de bunăvoie rămasă înaltă şi liberă
în captivitate
cineva îi auzise muţenia
într-o amintire de demult venită când
durerea din piept era numai un fel de a spune că există
miracol
cineva simţise
felul ei graţios de a aşeza pacea
ca o gospodină iscusită masa oaspeţilor de onoare
auzise şi înţelesese
înţelegerea lui cuprinsese nesfârşirea
o strânsese în pumn
fără s-o sufoce
nici prea târziu / nici prea devreme o eliberase puţin câte puţin
în doze homeopate
să nu ucidă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată, Ţie mă închin

Tată Sfânt îţi mulţumesc
pentru planul Tău cel Sfânt
prin care şi eu trăiesc
rezemat de-al Tău Cuvânt

ţi-aduc astăzi mulţumiri
Dumnezeule Prea Înalt
pentru a Tale împliniri
din Cuvântul Tău curat

Ţie Tată mă închin
şi ţi-aduc în veci onoare
căci prin Fiul Tău Divin
ne oferi pururi salvare

Tu Doamne-ai planificat
viaţa asta pe pământ
şi un suflet viu ne-ai dat
să trăim al Tău Cuvânt

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 decembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XIII

Eram în capul scării de-unde vine
că muntele se-mparte-a doua oară,
pe care,-urcând, se vindecă oricine.

Şi tot aşa un brâu şi-aci-ncunjoară
întregul deal, ca-n prima-ncingătură,
atât că arcu-i mult mai strâmt scoboară.

Nici umbre-aici nu vezi, nici o figură;
păreţii lui şi golul drum întreg
asemeni sunt cu-a stâncii faţă sură.

— "De-oi sta s-aştept popor ca să-nţeleg
ce drum să iau, mă tem, Virgil vorbit-a,
că prea târziu voi şti ce drum s-aleg."

Spre soare-apoi şi-a-ntors nedumerita
privire-astfel că osie-a făcut
din dreapta sa, iar stângii-i dete-orbita.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă şi onoare

Cu abnegaţie şi dăruire,
Mereu în slujba ţării am luptat.
Am fost un camarad neînfricat,
Am dat şi mi mi s-a dat onorul
Spre a-mi sluji cu fală tricolorul.

Prin foc şi sabie-a trecut cuvântul,
Nu mi-am călcat o clipă jurământul,
Mi-am apărat pământul şi strămoşii,
Carpaţii şi câmpia şi copilaşii voştri.
Eu am ţinut cadenţa militară
Şi am jurat să mor doar pentru ţară.

Din inima eu am purtat respect,
Celor ce-n lupte grele-au ţinut piept
Şi scut au fost pentru neatârnare.
Sub uniforma lor de militar,
Pulsează azi un suflet secular.
Un suflet bun şi cald ca o lumină,
Ce s-a jertfit pentru a lumii tihnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce doreşte cest apus?

Jefuită, se supune,
Contând pe cele promise,
Pe primirea-n Uniune,
C-au semnat cuvinte scrise,

România devastată
De lacomi fără onoare,
Siluită şi forţată
Cetăţenii să-şi omoare,

Să-i alunge, să-i despoaie,
Sau, să-i bage-n puşcărie,
Să-i lase făr' o lescaie,
De-o perfidă cârdăşie,

Iată că se dumireşte
Cå e cum Poetu-a spus:
"Ce-i mână pe ei aicea?
Ce doreşte cest apus?"

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!