deşert şi nisip

Lumini de veghe

coboară printre oameni femeie
scoate din cutie vioara cea veche
la ferestrele caselor mici şi albe cântă iar
despre sori şi păduri nesfârşite

plouă fără întoarceri
peste noapte s-au ridicat ziduri noi
la marginea cetăţilor luxuriantă vegetaţie
vârste rubiniu scânteind
acelaşi trup în care adorm fără prihană călătorii spre Nord

alunecă spre cadranul solar cuvintele imperfectele
pietrele tresar în munţi a descântec de ierburi amare
apele cresc fântâni se nasc în deşerturi
vara îşi poartă cerbii spre inima neagră a pământului
prin pădurile de mesteceni se aprind lumini de veghe

dincolo de capătul lumii trece iar umbra mirelui
caligrafiind pe nisipuri
numele tău

poezie de Dana Banu
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un orgoliu nu înseamnă un refuz

Ar fi fost moarte dacă n-ar fi fost interpusă
o stâncă prevestitoare-n drum, o privelişte rară
după care tăcerea
nu este vicleană, mai mult ca o vulpe-n deşert
pe o dâră de nisip. Nu-nţeleg cum te-ai oprit
la năbădăioasa întîmplare ca un mic cutremur
după care abia mă refac şi mă ridic să plec

o dună după care te ascunzi albă şi nu moartea,
nu nisipul îţi oferă libertatea, ci fugă din interior
pleci cu mine, drumul şi pietrele moarte sunt pline cu praf
ne fac să înotăm prin nori albicioşi, ne pierdem cu furia
un mod de a inversa lucrurile de care ne temem
pentru a ne scăpa de ele
până la momentul când fiecare căutăm un loc al nostru
în care nu putem face nimic împreună
cu sentimentele

un orgoliu nu înseamnă un refuz, o ceartă-i iubire aprinsă
o forţă inepuizabilă, văzută de un ochi din afară

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 martie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încruntare

trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,

jumătate de plumb,
jumătate deşert
este Luna,

undeva motoarele lumii se sting,
lumea şi-a pierdut esenţa
cândva,
între Adam şi Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a şaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puţin,
să se încrunte.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Spuneai că ştiai că am să vin.
Albert: În deşert, lucrurile găsesc un mod de a supravieţui. Aşa sunt şi secretele. Îşi fac drum prin nisipurile înşelăciunii, pentru ca oamenii să le cunoască.
Fox Mulder: Dar de ce eu?
Albert: Eşti pregătit să accepţi adevărul, nu? Să te sacrifici pentru el.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

trebuie să fim copaci
căci din ei ne cresc ramuri
trebuie să fim rădăcini, adânci, căci din noi
nu vreau să crească spini

nu vreau în viaţă deşertul scaeţilor ce spulberă nisipul
nu vreau cerul roşiatic şi nici câmpia
nu
vieţi ruginite
nu vreau ruguri pe dealuri
nu vreau să călăresc pe caii morţii
nu vreu talangă, ca la oi rătăcite atârnată de gâtul vieţii
şi nici zgomotul trâmbiţelor care zornăie arginţii

nu-mi lua aerul
nu-mi crăpa pământul şi nu-mi strica izvoarele
nu-mi dezbrăca tu munţii
nu vreau nopţi în loc de zi şi nici
poruncă în genunchi ca să primesc

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este omul?

ce este omul?
nisip mişcător,
un bulgăre cosmic cu ochi de lut,
nenumărându-şi paşii prin deşert?

ce este omul?
pasăre de vânt,
un fâlfâit de aripi în pustiu?

praful stâncilor bătute de val?

ce este omul?
suvenirul uitat de Dumnezeu
la plecare?
paiaţa de serviciu
cu ochi de jad
înfruntând mereu apocalipsa
şi
alinierea planetelor?

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinxul

Curg izvoare
însetate de cunoaştere
peste întinsul deşert
Sfinxul priveşte
peste timp
răscolit de emoţii
arşiţa pătrunde
în arterele îngheţate
ale adâncului
oamenii grăbiţi
surprind clipa aşteptată
nisipul fierbinte
purtat de vânt
acoperă oaza
de linişte...
se lasă tăcerea
nopţii
luna veghează
paşii călăreţului
rătăcit.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialoguri ale înţelepciunii

iubito, drumul spre înţelepciune
este drumul spre libertatea din noi înşine
drumul spre centrul fiinţei noastre
tu ştii că cea mai preţioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înşine, către nu se ştie unde
călătorie ce o facem în singurătate şi apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greşeală
în dragoste, surpă totul în nebunie şi extaz.
eu în viaţă am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
şi nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu fiinţa toată,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

ruginit prea în silă se târa
pe autostrada sufocată
de deşertul cu nisip alb

autobuzul era lăţit ca o ploşniţă
de cât de plin era de plozii
care viermuiau pe culoar
luase culoarea unei râme

hodorogea în legea lui sub soare
în staţii urcau călătorii înjurând
fierţi sau muraţi în transpiraţie

pe şofer îl bâzâia un fel de plictiseală
de aceea se ridică din scaunul strâmb
şi plesnea o muscă mare şi neagră
care mormăia mai urât decât autobuzul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara ploile au gust amar

Vara ploile au gust amar,
Lalelele mor cu zâmbetul pe frunze
La un preţ mai mic.
Îţi cunosc dorinţele,
Vrei mereu dragoste udă
Dar uiţi să aduci norii
Şi iei numele furtunii în deşert.
Te-aş putea atinge cu un muşchi
Uscat de aşteptare.
Apa te sperie, nisipul te murdăreşte,
Bălţile cerşesc atenţie.
Te stropesc cu viaţă
Iar tu ţii gura închisă!
Dacă mâine vei căuta prognoza meteo
O să vezi că furtunile sunt
Amante înşelate
De vântul ce mereu
Te lasă cu ochii-n soare...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptas

Privesc cu detaşare pe scenă de la stal,
cum ai intrat în rolul gândit de autor,
încât îndrăgostitul de mine-i un decor,
în care voluptatea-ţi se-ntinde abisal

Mă perpeleşte-n dogoarea din deşert,
dezvăluind nuanţe sub orbitoarea-i rază,
hai, toarnă-mi apă pe trupul slab, inert,
de dune de nisip salvează-mă, tu, oază,

De cumpene ora fântânilor e anunţată,
Sărutu-ţi, pansament pe buzele crăpate,
Pecete otrăvită pe ultima iubire eşuată,
Zvon de Yvonne, delir peste cetate...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnaval

drumul bătătorit e cel spre masca de fiecare zi
sub care se prăbuşesc
de pe geamurile trenului în care doar am urcat
picături din ploi repezi
ce dispar pe neaşteptate
înainte de a afla cum arată nisipul deşerturilor
ori grădinile înflorite
înainte ca norii să se transforme în lumină umedă
din păcate nu avem vreme să coborâm
iar peceţile rămân intacte acolo
unde nu le-am căutat niciodată
şi ne mirăm mereu de lucruri fireşti
cum de exemplu scârţâie nisipul sub talpă
presupunând

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare a nimănui

marea e a nimănui
şi a tuturor
mă întreb cum poate mângâia
cu atâta tandreţe
singurătatea unor ţărmuri
şi nisipurile din oameni
tăcerile de sidef ale tristeţilor
în lumina pustie a lunii
şi urmele trecătoare ale iubirilor
în intensitatea deşertului

cum poate legăna cu atâta fervoare
corăbiile pierdute
în sufletele oamenilor

şi pescăruşii aceştia albi
care despică orizontul
care sfâşie stâncile
şi sarea valurilor
şi insulele din oameni

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de fum

Simt parcă picioarele adânc în nisip înfipte
şi-n ochi lumina ce-mi sădeşte, lacrimi nedorite
Multe din ele au rămas necurse şi secate
căci timpul de multă vreme, nu le mai socoate
Vreau să-mi deschid pentru ele, noi ferestre
să nu-mi las în nisipuri de timp, gânduri înrobite
Privirile în ocean vreau sau în deşert de lumină, să se-adune
far de izbăvire pentru şirul lung din lume de iubiri, ce-s nebune
Sita vremurilor acum văd că nu mai lasă decât ca să treacă
iubiri desperechetate, care pe mese
nu pot fi, nici măcar disecate
Podeaua lumii încet se aglomerează vrând să se prăbuşescă
în neat de hăuri, în goluri de întuneric, cu răsărituri şi apusuri furate
Am pictat amintiri pe fuioare de timp şi pe mici, de viaţă fragmente
cuvinte de-ale mele, încrucişate, în zone de timp interzise
Am luat scara vieţii şi privesc fiecare treaptă, de-i strâmbă
şi dacă umbre de întuneric în furtună, la colţuri pe ea se adună
Şi-acum timpul meu pe mine la margini de ape mă-aruncă
şi-mi strigă supărat, dute acolo chiar de n-ai, măcar nici-o vină!
Un pantof încovoiat şi uscat lângă urma sa, stă pe-o plajă pustie

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa sexuală a dromaderului

Viaţa sexuală-a cămiloiului este ciudată,
Şi de multe ori sărmanul, vai, dă chix!
În momentele de-înflăcărare amoroasă
Se repede îndărătnic, berbeceşte, peste Sfinx.

Dar pasajul posterior al Sfinx-ului e-înfundat
Cu nisip adus de vântul din deşert. Din acest motiv
I-a crescut dromaderului în spate ditamai cocoaşa,
Iar Sfinxul afişează-acel zâmbet enigmatic şi parşiv.

NB. Cântec de cazarmă în Marea Britanie şi SUA. Prin prin anii 1960-1965
a fost foarte popular în Los Angeles. De asemenea, cam în aceeaşi perioadă,
era cântat de echipa de rugby a Universităţii Indiana.
Există voci care susţin că versurile i-ar aparţine lui Somerset Maugham.

poezie de Autor necunoscut-Anglia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visuri de nisip

Visam prin lume,
Visuri de nisip,
Visam prin chirii,
Visam cu chirie
Pe la rude bănuitoare,
Pe cărări cu mărăcinişuri.
Palate puteam umple
Cu visurile noastre.
Visam castele de nisip,
Palate ascunse în globuri de cristal,
Eternitatea dragostei
Nevândută la colţul străzii,
Caravane albe ale pustiurilor
Purtând vise
Pe mătăsuri orientale.
Visam zâne bune,
Trubaduri cântând balade neverosimile
La ospeţe regeşti,
Pe când mâncam din frunze închiriate
Fructele pădurii,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme suspendate

Mă afum cu o lumânare
De aceea a iadului, tare..
Clipa trecând şerpuitoare
Nu te aud culoare-n zare.

Nisipul sa oprit se pare!
Privind în dune de umbre,
Să te zărească mirare
Ce-n trupul lui răsare

Oaze ochilor mei orbi
Mirajelor timpului robi
Până ai apărut deodată
In zbor pe filă fermecată

Mângâindu-mi călimara
Precum Aladin lampa
Să mă scape de vampa
Singurătate selenară

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Eros

fără iubire viaţa nu ar avea rost
fără iubire florile nu ar avea parfum
minune trăită şi-n petreceri şi-n post
printre slendori şi-a croit sublim drum

fără iubire timpul ar fi rai pustiit
ca un deşert vast cu dune de nisip
pe continentul dragostei am poposit
mii de amintiri am strâns în fel şi chip

fără iubire lumea ar fi mai odioasă
ca un lac nămolos cu greţos miros
poeţi cinstesc iubirea cu slovă valoroasă
e semeaţă ca un munte sub cer glorios

fără iubire lumea n-ar fi armonioasă
ea este miracolul mândrului zeu Eros

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu pot opri

Zborul timpului sălbatic,
dansul vântului năvalnic,
la amiază, un soare apatic,
surâsul tău, atât şăgalnic.

Mă înfioară mândră, galbenă luna,
cu lumina palidă, dar bună,
valuri ce marea noastră le adună,
albe, agitate şi pline de spumă.

Zor de fluturi vii spre nicăieri,
ploile schimbate în albe ninsori,
râuri neînfricate, ape în vâltori,
dansul frunzelor în vânt de ieri.

Călătoria spre sud a rândunelelor,
joacă bărcilor în valuri, zborul velelor,
nisipul purtat în deşert de furtună,
sau scurgerea vremii nebună!

poezie de Gabriela Maria Ionescu (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele lui Sisif

împing greu pe munte bolovanul ca Sisif
cu visul meu albastru scăpat dintre coşmare
ca poemul în lumină gravat în catastif
ce-n flux nemărginit vuieşte ca o mare.

o oază de speranţe nutresc ca un calif
în mijlocul deşertului. cămile cu samare
trec dune de nisip cum a trecut Iosif
cu Fecioara Maria în vremuri amare.

în marea de probleme se-nalţă un recif
răstoarnă vapoare. nu-i nici o asumare
a zeului Neptun. poate un logogrif
să mai amintească de o sublimare.

port pe piept o stea ca un şerif
mi-a dat romantismul cu sorţi de afirmare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!