declaraţii de dragoste şi noapte

Noapte bună

Noapte bună!
Să visezi că eşti pe lună...
Să ai somnul lin, lin, lin,
Să ai gura de pelin
Să te beau ca pe un vin
Să mă-mbăt de sâni şi sfârcuri,
Să te beau până-n adâncuri...

Sărutându-ţi tălpile,
Mângâindu-ţi gleznele,
Pipăindu-ţi coapsele,
Îţi înlătur spaimele.
Pieptănându-ţi buclele
Împăcându-ţi tâmplele
Te îmbăi cu zânele.
Şi te gust şi te frământ
Din călcâie până-n gând
Şi te beau şi te iubesc
Somnul să ţi-l ocrotesc

[...] Citeşte tot

poezie de Nicuşor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amandoi

Amândoi ne privim în noapte,
dar fără aduceri aminte
şi peste surâsul tău de şoapte
lumea este spartă de cuvinte.

Capodopere-s azi visele,
cu declaraţii de iubire
şi doruri ce ascund în ele
o rugăciune din privire.

Noi am alungat genitivul,
demult am depăşit uimirea
şi versul ne este portativul,
iar muzica este iubirea.

Triluri colorate vin în toamnă,
cu tăceri am legănat petale
şi-am pus sărutul tău de doamnă
pe cântecul izvorului din vale.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul 1 (Trup de femeie)

Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului.

Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare.
Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.

Dar vremea răzbunării a apus, şi te iubesc!
Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm.
Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă!
Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină!

Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm.

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o să-mi trimit iubirea
să sufle pe sub uşa ta
şi să te încălzească
strângându-te tandru
în braţe toată noaptea

o să-ţi şoptească poezii
la urechea ta muzicală
apoi o să te facă să râzi
fericită vei răspunde:
te iubesc! te iubesc!

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte cu tata

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn şi de ce
îşi ţinea mâinile sub cap în aceeaşi poziţie
noapte de noapte
poate că mamei i-a şoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima şi
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în braţe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile şi vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească şi
deseori îşi schimba vorba
cu o întrebare

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Carte; Ultima noapte cu tata. Editura Pim (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea miilor de licurici

Eu şi cu tine, singuri şi acum,
De lume ascunzându-ne în pace,
Opriţi la o răspântie de drum,
Ne împărţim cuvântul care tace,

Aşa cum doar în nopţile cu lună,
Pe brate-şi poartă dorul ce- a avut,
Un mire sărutând alba cunună
A dăruirii ei de tandru început,

Cum mama sânul dezgoleşte
Cu mâini curate mirosind a pâine,
Cea care oameni zămisleşte
Zidind în pântec ziua cea de mâine,

Eu şi cu tine singuri şi aici,
Înlănţuiţi în dulce frământare,
Noapte căzută peste mii de licurici,
Destin de-a lumina fără de soare

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte cu tata

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn şi de ce
îşi ţinea mâinile sub cap în aceeaşi poziţie
noapte de noapte
poate că mamei i-a şoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp

de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima şi
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în braţe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile şi vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească şi
deseori îşi schimba vorba

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul nemuririi

Cât de frumos miroşi a nemurire
Şi ce duios în şoapte te prelingi,
Cât de fierbinte-n braţe mi te stingi
Si te reverşi, torent de fericire.

Cât de fragile-ţi înfloresc sub pleoape
Priviri ce ca un fulger mă străpung
Şi-al inimii ecou cât 'ţi-e de lung...
Doar dragostea-mi eternă îl încape.

Cât simt în mine dor de focul sacru
Ce-n tine-l porti ca un imens vulcan,
Cât te iubesc de mult, nepământean,
Părandu-mi tot în jur un simulacru...

As vrea măcar un sfert să simţi cenuşa
Al cărei gust pe buza mea îl port,
Când navighezi, fregată, spre alt port
Iar amintirea ta îmi e cătuşa...

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte cu tata...

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn şi de ce
îşi ţinea mâinile sub cap în aceeaşi poziţie
noapte de noapte
poate că mamei i-a şoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp

de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima şi
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în braţe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile şi vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească şi
deseori îşi schimba vorba

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din carte: Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă (2020)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pierd

Te-ndepărtezi, încet, pe zi ce trece.
Te simt tot mai pierdut, tot mai străin
Şi văd cum te înghite noaptea rece
A celor ce-au plecat şi nu mai vin.

E-atâta abandon în mersul tău
Şi-atâta renunţare în privire
Că nu mai ştiu de bunul Dumnezeu
Sau diavolul sculptează-n a ta fire.

Te strig dar nu auzi ca altădată,
Ţi-e gândul îndreptat spre alte lumi.
Vorbeşti cu cei plecati şi, Doamne, iată
Cum dai cu flit când spun să te-aduni.

Ţi-e glasul stins, vorbeşti mai mult cu tine
Iar ochii tăi nu mai privesc în jur
Ci doar, pierdut, spre lumile divine
Ce-absorb în ele sufletul tău pur.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flămândă în dragostea prea plină

Mă-ntrepătrund cu tine-n gând la mine,
Mă contopesc cu fiece fior
Al epidermei celulelor saline
Pe care le dezmierzi cu al tău dor.

Atât de multă foame de iubire,
Aşa de mult ai tace, să-nsetez...
Mă vrei să mă arat cum sunt din fire
Mă vrei în clar de lună să-ţi dansez.

Tăcerea ta mă domină în toate,
Am ocolit să vreau să o urmez...
Te-am evitat chiar şi pe tine, poate...
Deşi, în fiecare noapte te visez.

Mi-ai dat o lună într-o noapte cu lumină,
Şi m-ai iubit neîngrădit până la cer...
Predarea mea n-a fost decât divină,
Fierbinte mi te-ai dat pe timp de ger.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi ceva!

Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noapte bună, iubite,
O noapte senină îţi doresc
Cu arta dragostei te pedespesc
Până ce zorii zilei vor veni,
Până ce cocoşii vor adormi,
Până ce stelele se vor intalni,
Cu tot, cu tainica înserare,
Îţi mulţumesc pentru tot
Îţi mulţumesc şi te iubesc.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire să ne fie...

Te iubesc, dragă copilă.
Te visez noapte de noapte.
Cu tine, o nouă filă,
Zilnic adaug la carte.

Nicio zână din poveste
Nu poate fi mai frumoasă.
Uite, eu îţi dau o veste
Vreau să mi te fac mireasă.

Un inel cu piatră rară
Am să-ţi dăruiesc acum,
Să te am la inimioară,
Alături, pe-al vieţii drum.

Fericirea să ne fie
Cunună întotdeauna.
Să trăim o veşnicie,
Cum e soarele şi luna.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de Troia

sunt departe de Troia. zidurile ei de carne se împletesc cu linia orizontului. tu îmi muşti nefiresc de adânc din visele unei nopţi decadente. eşti totul şi nimic pentru mine.
mângâierile tale sperie poezia, versurile se ascund în morţile premature ale unor păsări simbolizând agonia. te bucuri de ignoranţa mea ca orice zeiţa rămasă singură într-un templu neîncălzit.
ai mâinile pline de aşchiile calului meu troian. zâmbeşti încurcată când te întreb dacă simţi cu adevărat durerea sau e doar un capriciu al tău. pari uneori o statuie care îşi mută centrul de greutate de la o minciună la alta.
trupurile noastre se întâlnesc la fiecare schimbare de prefix a eternităţii. eu te iubesc în tăcere ca un cavaler pregătit să îşi onoreze numele într-o cauza de dinainte pierdută. chiar şi pentru atât te-aş accepta în cutia Pandorei.
sunt departe de Troia, mângâierile iubirii nu îmi sunt de ajuns...

poezie de Eduard Dorneanu (22 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind tacit

Când nu îţi voi mai spune ¬¬te iubesc
Să ştii că te iubesc mai mult.
Te voi iubi cum soarele iubeşte luna.
Şi noaptea stelele.
Un praf de diamante...
Acum îţi dau ca să imi dai...
Ce sens?
Îţi dau... îmi dai... din timp, din aripi,
Îţi cânt în versuri dragostea
Scriind poeme pe hârtie
Şi dragostea zălog sculptat
În inima-mi pustie
O şoaptă-a gândului îndurerat
Mereu pe prispa buzelor mele
Aşteaptând un gest... un cuvant
Să fie eliberată din temniţa sufletului
Să zboare către universul tău iubire
Aşezându-se mut în faţa ta
Doar privindu-te, iubind tacit!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina visului

Apăreai printe steluţe
Mă priveai prin geam
Erai Luna zâmbitoare
Lumină-ţi cer un gram

Luminează -mi calea
Dă-mi lumina visului
Sau intră-n casa mea
Chemă divinul cerului

Tu ştii mersul nopţi
Eşti astrul cel discret
Cunosti secretul sorţi
Te ador eu nu te cert

Cunoşti iubirea mea
Tu ştii cât o astept
Mă veghezi noaptea
Alini inima din piept

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunico, mi-e dor de tine...

Bunico, din Cer mă priveşti,
Iar casa e goală, pustie.
Mi-e dor frumos să citeşti
Din cărţi... câte-o poezie.

Sufletul îmi arde, mi-e dor
De copilărie, fructe coapte.
Să mă săruţi pe frunte uşor
Şi să-mi dai cozonac cu lapte.

Când vin de afară-n grabă
Pe prispă vreau să te zăresc.
Şi să te ajut la treabă,
Toate astea îmi lipsesc...

Mi-e dor când seara se lasă
La pieptul tău să mă pun.
Iar pe suflet, ce m-apasă
Cu încredere să-ţi spun.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta nu-i o declaraţie de iubire

Aceasta nu-i o declaraţie de iubire
Nu-ţi spun nimic, doar mă uit
Peste umărul tău
Şi-ţi sărut de departe
Cu buze de ceaţă
Zulufii somnoroşi de pe ceafă
Nu, nu-i o declaraţie de iubire
Îţi mângâi doar cu palme de fum
Fruntea plecată pe file
Îţi ating neştiut genele întoarse
Şi prind în căuş libelula de smalţ
A privirilor tale
Nu-i o declaraţie de iubire
Aş vrea doar să-mi pun ca în vis -
Pecete pe gură -
Mâna-ţi nervoasă cu degete lungi
Aş vrea să-ţi simt
Cu obrazul, sfioasă
Tremurul sângelui
Pulsând lângă ureche

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea întâlnirii

Minunea întâlnirii
A fost o minune că ochii s-au întâlnit în nunta viselor.
Ascultau povestea, scuturând praful urmelor.
A fost o minune că am plecat la drum spre poemul crucii.
Acolo, energia altarului urmărea mişcarea privirii.
Am vizitat înnoptarea cu fuga zorilor,
Zăboveam cu inima pe zâmbetul strălucirii.
Goneam între maluri mai aprinsă decât înstelarea.
M-am întors din uimire cu mâna întinsă.
Uite! Aici îţi găseşti echilibrul, ţi-am zis,
apropie-te, strânge în palmă mărturia întâmplării!
Am să te iubesc până la sfârşit,
cu doina cerbilor la adăpatul lunii.
A hărăzit vremea scrierea cu minunea efortului ziditor.
Au trecut năzdrăvăniile leilor,
aniversările naşterii întâlnirii cu lumea,
a trecut ziua femeii dătătoare de paşi,
s-au traversat anii cu poduri de gânduri,
s-au năruit aşteptările albului,
s-au înălţat curcubee la straja anotimpurilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir (19 mai 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!