democraţie şi superlative

Democraţia este forma cea mai subtilă a principiului "dezbină şi stăpâneşte". E gândită să spargă unitatea unui popor. Ea împarte oamenii, artificial, în grupări rivale, pe bază de steaguri şi sigle. Le permite să-şi aleagă lideri de sezon, diletanţi avizi, de unică folosinţă, terfeliţi rapid şi pe bună dreptate, de medii. Aceste marionete se erodează constant, fiind înlocuite, ciclic, cu marionete noi, prin voinţa suverană dar naivă a poporului. Popor care încă mai speră că poate schimba istoria cu buletine de vot. Bine camuflaţi în spatele unor munţi de bani, trag sfori invizibile păpuşari discreţi, cei ce poartă soarta lumii în serviete.

Valeriu Butulescu în Discursuri politice
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sepii roşii

Douăzeci, douăzeci, Violinsa.
Cu limbă de şarpe pe spate
Sezând în genunchi în fapte,
Cărând salive de pretinsa...

Noastră politică cu ciumate
Sepii rosii recolorate!
În rujeole imunitate
Cărţilor în copii, moarte.

Cu conservele de azile
Cu nosocomiale pastile!
Cu reînvierile promise
Morţilor în electorale...

Circuri de dresare-n sare
Cu hârburi cu girofare!
Şi un moroi crezut de voi
Cel mai alb în ăst noroi...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi (studiindu-l atent pe Poet): Avem lecţie de anatomie politică, Vulpescule! Vezi? Aşa arată un duşman al poporului, în carne şi oase... La prima vedere pare un cetăţean onorabil... Barbă albă, ochi blânzi şi umezi... Un bătrânel oarecare, nu-i aşa?... 74 de ani... Dar sub masca aceasta înşelătoare de pensionar paşnic se ascunde monstrul social... Şarpele politic!
Vulpescu: Pare un om obişnuit...
Lupoi: E doar o aparenţă, Vulpescule! De necrezut, dar acest omuleţ obişnuit se opinteşte de cinci ani să răstoarne puterea populară... Vrea să înlăture cea mai umană democraţie: dictatura proletariatului... (Pauză). Dar acum a încurcat-o! (Tare). Vulpescule! Să scrii tot ce va rosti acest chiabur intelectual... Să rămână mărturie pentru istorie...
Vulpescu: Am înţeles, să trăiţi!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii în agora

Bate vântul în cetate
Spulberatele iluzii
Zornăie în noapte scuzii
Conturile vinovate

Intră lupii în agora
Şi semmnează la edicte
Pedepsind pentru delicte
Viaţa mieilor cu ora

Toate astea înfioară
Fac să tremure supuşii
Nopţile-ndărătul uşii
Tace orişice vioară

Cei mai mici datori să strige
Că avem democraţie
Azi îţi vine rândul ţie
Să alergi pe catalige

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii operăm în două moduri contrastive, care ar putea numite unul deschis si unul închis. Cel deschis este mai relaxat, mai receptiv, mai democratic, mai jucăuş şi mai plin de umor. Cel închis e mai rigid, mai sever, mai ierarhizat, mai obtuz. Majoritatea oamenilor, din păcate, îşi petrec o mare parte din viaţă în modul închis. Nu că el n-ar fi de folos. Dacă sari printr-o râpă, clipa în care te-ai desprins de la sol este cea mai proastă pentru a te gândii la alternative. Când ocupi postul de observaţie al duşmanului, nu-ţi pierde timpul să vezi partea amuzantă. Fă-o la modul "închis". Dar în clipa în care operaţiunea s-a încheiat, încearcă să te întorci la modul "deschis" – să-ţi deschizi din nou mintea spre toate datele faptei să vezi dacă o poţi numi una reuşită, dacă are nevoie de îmbunătăţiri. Adică, trebuie să ne întoarcem la modul deschis, pentru că astfel suntem mai atenţi, mai receptivi, mai creativi, şi decimai inteligenţi.

citat din John Cleese
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de peste mări

Cunosc o ţară undeva, prin lume,
Pe planiglob e greu s-o recunoşti,
Ce-ntre vecini avea un rău renume -
Că toţi locuitorii erau... proşti!

Cum bine cred că ştie orişicare,
Şi proştii pot fi foarte diferiţi:
Sunt unii nătărăi chiar din născare,
Iar alţii, rari, cu vremea convertiţi...

În ţara asta, tot ce se încearcă
E la mişto, scălâmb, împiedicat,
Cu fundu-n sus, anapoda, de parcă
S-ar da un premiu celui mai căscat!

Trecând pe-acolo-n drumurile mele,
Am nimerit într-un cumplit scandal,
Când ţara de neghiobi şi pui de lele
Era în plin proces electoral...

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Societatea a fost împinsă către periferia degradării umane, sociale şi instituţionale, fenomen nespecific statului social de drept, regimului politic democratic. Prin indolenţa, mimarea activismului civic, neprofesionalismul, neştiinţa, corupţia mascată a factorilor decidenţi politici, părţi importante din instituţiile statului au fost "privatizate" în interesul mafiilor sistemice locale şi centrale. Cei mai mulţi cetăţeni nu au la cine a se adresa în respectarea legilor ţării, pentru că angrenajul statal nu-i mai reprezintă, nu-i mai protejează, securizează. Este îndeajuns să priveşti numai fizionomiile unor personaje din instituţiile de forţă şi a celor din lumea interlopă să-ţi dai seama că nu este nicio deosebire între ele, ba dincontră, există o Frăţie a lor. Ne gândim că, în istoria omenirii au murit sute de milioane de oameni, pentru ca într-un început de iarnă din 1948 să fie adoptată de ONU, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Această "Frătie" distruge barbar Declaraţia Universală."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Intelligence. Studii de securitate
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezicerile lui Tozgrec erau întotdeauna extrem de precise şi corecte până în cele mai nesemnificative amănunte şi acopereau toate domeniile, chiar cele mai tăinuite. Astfel i-a comunicat el unei emigrante din Imperiul Maculist numele agenţilor din Bedeker-ul Imperial care-i trădaseră şi-i arestaseră fiul, ca şi pe acelea ale doctorilor ce-l torturaseră în spitalul psihiatric, şi a informat-o că circumstanţele internaţionale i-ar grăbi eliberarea; nevestei unui industriaş sidolian i-a spus că soţul ei, el însuşi un mafioso, îşi simulase propria răpire ca să evite falimentul şi că-l va revedea teafăr şi nevătămat înainte să dispară vreo câţiva ani la închisoare; unei călugăriţe din Polonia i-a prezis că preotul J. nu va avea soarta atâtor confraţi ai săi şi va apărea din nou cu câteva cicatrice în plus, dar în rest bine sănătos, fiindcă arhiepiscopul va avea de astă dată o armă formidabilă împotriva răpitorilor lui din poliţia secretă; unei fete sosite cu maică-sa din Africa de Sud i-a destăinuit că mai era foarte puţin până la eliberarea tatălui ei, care va deveni ministru în cel dintâi cabinet democratic al ţării; şi aşa mai departe.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■Actualizarea unor practici cunoscute. Ce fel de "oameni" [bărbaţi şi femei] pătrund în organizaţiile Mafiei, dar şi a unor divizii, direcţii ale serviciilor secrete prin selecţii draconice, inumane?■
■"Probă eliminatorie pentru a lucra în serviciile secrete şi în Mafia: fiecărui candidat i se cere să-şi aleagă un câine de rasă şi să-l îngrijească vreme de o lună, concomitent îndeplinind alte sarcini în specialitate. După o lună de zile, individual fiecare candidat se prezintă în faţa unei comisii de selecţie, împreună cu credinciosul câine, de care se ataşease, firesc. Şi cu toate acestea! Li se înmânează un pistol care poate avea, de cele mai multe ori, cartuşe reale sau gloanţe oarbe, rar. Instructorii galonaţi le ordonă: "Trage în el, fără milă!". Unii competitori, bărbaţi şi femei, execută mortal foc de tragere asupra credinciosului câine. Au trecut selecţia, prin urmare devin membrii activi ai serviciilor secrete sau ai mafiei. Acesta este tipul de individ care "apără" legea, statul democratic, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Ceilalţi sunt declaraţi "înapţi" şi părăsesc demn, umanist cazarma."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, 2012 (2012)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul din cele mai măreţe lucruri din democraţia noastră este exprimarea sa în toate felurile. Şi asta include protestul oamenilor. Am fost obiectul protestelor în decursul celor opt mei ani de prezidenţie şi cred că nici un preşedinte din istoria noastră nu a ajuns, la un moment dat, să fie obiectul unor proteste.

citat din Barack Obama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele traversează oceanul singuratic

Întristat datorită unor lucruri de departe,
Care n-au nici o treabă cu mine, cutreierând
De-a lungul coastei şi sus pe panta crestelor
Seara, am văzut
Stelele traversând oceanul singuratic
Şi marele mistreţ
Arând cu râtul pe Muntele Mal Paso.

Batrânul monstru a fârnâit, "Aici sunt rădăcini dulci,
Larve grase, gândaci alunecoşi şi ghinde încolţite.
Cea mai bună ţară din Europa a fost învinsă,
Iar aceasta este Finlanda;
Însă stelele traversează oceanul singuratic,"
Bătrânul mistreţ cu ţepi negri,
Sfâşiind gazonul de pe Muntele Mal Paso.

"Lumea a luat-o razna, omule,
Şi-i condamnată până-n ziua vindecării să-i meargă încă şi mai rău;
Mai bine aşteaptă-aici pe munte
Patru sau cinci secole,

[...] Citeşte tot

poezie de Robinson Jeffers,1887 – 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi, prezumaţi

De ce Ioane, tu Mărie, n-aveţi frică de procurori,
Voi, ce munciţi atâta timp, gând nu rămâne de putori,
Să faceţi planuri de hoţii, sau să staţi într-o flecăreală
Şi, vă şcoliţi să reuşiţi, că nu puteţi fără de şcoală.
Cum oare atunci nu puteţi voi s-aveţi mai mult, să trăiţi bine
Şi cum păianjeni, ce-ntind plase, prind ei ce nu li se cuvine,
Stând doar la pândă să ia vieţi încet, încet, cu picătura
Sugând ce munciţi voi o viaţă şi vă alegeţi doar cu ura
Că nu faceţi mai mult, să daţi, să spună că tot ei vă dau...
Ăi de se tolănesc de graşi şi grei în buzunare stau.
Cum oare, de greşiţi vreodată, pentru nimicuri luaţi bulău
Şi faceţi ani întregi sub gratii că sunteţi răul cel mai rău,
Dar că n-aveţi mâinile fine, să scrieţi cărţi nicicând, nescrise,
Rămâneţi să spăşiţi de-a întregul şi vini, ce vi s-au pus de zise,
Că n-aţi avut apărători, vini s-aveţi numai presupuse...
Aşa că sunteţi voi la legi dovada-unei dreptăţi repuse
În drepturi, de-o egalitate de nou, noua democraţie,
În care numai mari pungaşi punga învechită să-şi prescrie
Şi, rămân toţi, după o vacanţă în celulele cu tot tacâmul,
Să iasă să se lăfăiască în tot le-avutu-i cu duiumul...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia câinilor (minifabulă)

Câţiva căţei o jalbă au depus,
La şeful lor cel mai de sus.
Fără să stea pe gânduri dus,
Acesta astfel le-a răspuns:
"Democraţia, dragii mei,
Nu e pentru căţei!..."

hexagramă de George Budoi (22 ianuarie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie ai!? Câţiva căţei o jalbă au depus, La şeful lor cel mai de sus. Fără să stea pe gânduri [...] | Citeşte tot comentariul

Umanitatea este cea căreia îi trebuie create cele mai bune condiţii posibile, în faţa marilor provocări care ne aşteaptă: să hrănim nouă miliarde de oameni până în 2050, să le asigurăm un nivel de viaţă decent, să le venim de hac bolilor groaznice, să şcolarizăm tinerele generaţii, să evităm pe cât posibil conflictele sângeroase, să promovăm peste tot idealurile democratice.

citat din Pascal Bruckner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spooniada

Despre John Cabanis şi mânie, şi despre lupta
Părţilor ostile, şi despre refuzul de a fi de partea întunericului
Care a făcut ca oamenii simpli să fie în favoarea
Libertăţii în Spoon River, şi despre căderea
Familiei Rhodes, a căror bancă a produs deznădejdi
Şi pagube inconmensurabile atâtora,
Stârnind ura care a aprins torţa din mâinile lui Anarch
Spre a incendia curtea de justiţie, pe ale cărei înnegrite ruine
S-a ridicat un templu mai trainic care să lumineze calea Progresului –
Cântă, tu, muză care ai dezmierdat cu zâmbete faţa lui Chian
Şi care ai văzut pe Greci şi pe Troieni căţărându-se asemeni unor furnici
Peste Scamander, peste ziduri,
Vânători şi vânaţi, şi ruguri funerare,
Şi hectacombe sacre – primele ruguri aprinse din pricina
Elenei care a fugit cu Paris, sufletul pereche, la Troia;
Şi furia lui Peleus,
Decis să piardă Chryseis, frumoasa ofrandă
Adusă războiului, şi partenera iubită.
Spune primul,
Tu, fiu al nopţii, pe nume Momus, de ai cărui ochi

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!