diamante şi timp

Să ştii că Dumnezeu Tatăl numără fiecare lacrimă de amărăciune, oftat de slăbiciune şi suspin din rugăciune, metamorfozându-le în impresionante diamante de înţelepciune şi însorite zile de vioiciune.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu te doare, nu creşti. Diamantele se nasc sub presiune. Cărbunele este supus la presiune foarte mare pentru un timp foarte îndelungat. Astfel, ia naştere un diamant. Febra musculară apare atunci când microfibra musculară este ruptă în urma efortului fizic. Apoi, în timpul de repaus, musculatura se vindecă şi creşte dacă primeşte proteină şi celalalte substanţe necesare. Fără acea ruptură nu ar exista creştere musculară. Aşadar, la fel cum în plan fizic, fără durere nu există creştere, nici în plan psihologic, fără durere nu există creştere.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miner sau inginer, ziarist sau artist, colecţionar de timbre, fluturi şi pliante sau căutător de diamante, atât timp cât trăieşti, eşti dator în iubire de semeni să creşti şi pe Dumnezeu să Îl slăveşti!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al doilea Mare Sfat al înţelepţilor defuncţi şi vii s-a ţinut, se spune, undeva unde niciun om nu pătrunsese mai înainte, în afara Primilor Şamani când depuseseră acolo Pietrele Preţioase. Înţelepţii beţi şi splendidele squaws s-au aşezat în cerc şi era acolo o lumină mai mare decât în miezul zilei din pricina strălucirii diamantelor sub razele lunii pline; şi era mai mult foc decât în locurile de chin din pricina strălucirii rubinelor sub lună plină; şi era mai multă speranţă decât în Preriile Verzi din pricina strălucirii smaraldelor sub razele lunii pline.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După furtună

Nu se mai luptă crengile-ntre ele,
La ţărmuri barca nu se mai frământă-
Oştiri de valuri, ce sălbatec cântă,
Nu-şi mai arată pumnii către stele...

Din nori apare luna, ca o sfântă,
Gonind din lume visurile rele...
Pădurile, cu stropi pe rămurele,
În strai de diamante se-nvestmântă.

În lung şi-n larg - tăcere şi lumină...
Natura se-oglindeşte-n ea, senină,
Uimită de schimbarea ei la faţă.

Al lumii geniu, împăcat cu sine,
Se odihneşte-o clipă pe ruine,
Visând o nouă formă de viaţă.

sonet de Panait Cerna (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie

Luna subţire varsă un fraged licăr sacru,
O-ntreagă fustă dintr-un ţesut de-arginturi fin,
Pe fundament de marmuri unde apare lin
Umbra purtând o trenă de perle-n voal de nacru.

Pe mătăsoase lebezi ce-ating de-un stuf opac
Carena lor de pană aproape luminoasă,
Ea desfrunzeşte-o roză de nea funinginoasă
Ale cărei petale scriu cercuri largi pe lac...

E vie?... Ce deşerturi de stinsă voluptate
În care apa-n lame abia zvâcnind mai bate,
Uzând secretul prag din ecouri de cristal...

Carnaţia confuză de roze moi deodată
Se-nfioară, când un strigăt de diamant fatal
Crapă cu-un fir de ziuă marea poveste toată.

sonet de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge împietrit

Aminteşte-ţi visarea speriată,
sau plânge în tine
intrând într-o altă iarnă,
unde toamna a fost devorată
de dinţii zăpezii.
Ninge împietrit
peste trupul timpului,
urmele mele
aştern în taină
diamante albe.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Din culmea unde, mai presus de nor,
Doar gheaţa îşi sculptează diamantul,
Te prăvăleai, gigantic clocotitor,
Cât zarea-ntins, haotic ca neantul.

În jurul tău, frânturi de stîncă, lut,
Cadavre ale florei uriaşe,
Monumentau un nenturnat trecut...
Şi nicăieri, în goana pătimaşe,

Reflux liniştit nu locuia
Cu lumea lui năvalnicele ape...
Dar anii au trecut... Din matca ta,
Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape.

Oglindă călătoare, cer mobil,
Te-ai încadrat într-o uşoară spumă
Şi-ţi porţi acum cristalul tău steril
Spre-a mărilor îndepărtată brumă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie, dar din har

Ţi-ai strâns seninu-n călimara vieţii,
Arcuş divin pe coarda minţii eşti...
De la-nceputuri te nuntesc poeţii,
Mireasă a simţirilor lumeşti.

Eşti diamant ce nu se demodează
Pus pe tipsia celui hărăzit,
O zeie care-n suflete creează...
Un tăvălug divin, de neoprit.

Atâtea minţi te poartă peste veacuri
Împodobindu-ţi rimele cu drag,
Tu vei trăi cât stelele pe lacuri,
Mărind cu perle-a timpului şirag!

poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsură in toate

Poate fi
măsură în toate,
dar în dragoste
nu se poate.
Pentru că ea,
dragostea,
este timp şi idee,
este soare şi cer,
diamant, orhidee,
e destin şi privire
şi răspuns la iubire.
Poate fi
măsură în toate,
numai în iubire
nu se poate,
măsura
dragostea.
Cât gândeşti când iubeşti,
cât visezi când doreşti,
cât dansezi şi priveşti

[...] Citeşte tot

poezie de Sebastian Buzgau
Adăugat de Mihai Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem răbdării de diamant

Răbdarea de diamant
e rară în această
magmă de calvar
căci cea de fier
o capeţi în foc
în câteva ore
când el stă
mii de clipe ale fierului
în focuri de neimaginat
să răsară
cu strălucire în soare
în şoapta lumii
plină de mirare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!...
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.
În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Că-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.
Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe...
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi o lăcrămioară

De-ar fi, în caldă primăvară,
În flori de mai să mă desfoi,
M-aş întrupa în lăcrămioară,
În palma ta să mă răsfoi;

În zori, în diamant de rouă,
Să-ţi mângâi umedul obraz,
Noaptea, sub clar de lună nouă,
Să mă topesc pe-al tău grumaz;

De-ar fi,–n senină primăvară,
În flori de mai să înfloresc,
Aş fi o dalbă lăcrămioară,
Cu-aroma mea să te-ameţesc;

Cu vântul aş valsa spre seară,
Plutind până la geamul tău,
Să-ţi îndulcesc buzele iară
Cu-nmiresmat nectarul meu;

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miazănoapte

aşa cum zilele se rostogolesc
bătute de vânt pe câmpia de sare
tot astfel voi pleca şi eu într-o iarnă
agăţată cu unghiile de mantia
zdrenţuită a crivăţului
înspre nord tot mai la nord
acolo unde cerbii cu nări de catifea
îmi vor sufla peste pleoapele obosite
peste fruntea împovărată de amintiri
peste inima pe care nădăjduiesc
că o mai am încă sub coaste
pulsând precum un far în calea celor
mai rătăciţi decât mine
va ninge va ninge
pe trepte de zăpadă voi urca
până la carul cel mic până la carul cel mare
până la calea lactee mult prea frumoasă
până la luna de filigran şi tăcere
de unde voi privi înapoi
cum ursul polar îmi face un semn de adio

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, mă ridic

Mă poţi denigra până la începuturile istoriei
Cu acidul minciunilor tale brăzdând un cer pitic,
Mă poţi acoperi cu cel mai abject noroi –
Eu, totuşi, precum colbul, voi continua să mă ridic

Te deranjează impertinenţa mea?
De ce umbli învăluit în întunecime?
Pentru că mă mişc ca şi cum mii de izvoare
Îmi pompează lubrefianţi în vine?

Asemeni miilor de luni şi de sori,
Cu precizia mareelor sosind după neîntrerupt tipic,
Asemeni nădejdilor îmbobocind mereu,
Voi continua să mă ridic.

Doreşti să mă vezi căzută-n genunchi,
Cu capul plecat şi cu ochii în jos?
Cu umerii căzuţi ca nişte lacrimi,
Supusă de suspinul unui suflet frumos?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Occidentul s-a îmbogăţit enorm, material şi mental, în secole de exploatare colonială, la limita jafului. Găseşti aici argintul de la Taj Mahal, diamantele Africii de Sud şi aurul lui Montezuma. Occidentul arată impunător, dar aminteşte de peştera ticsită de comori a piraţilor.

aforism de Valeriu Butulescu din Discursuri politice (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc cu sufletul curat

În luciul apei pe înserat
Se oglindeşte aurie Luna
În apa mării ea a înotat
E ritualul ei dintotdeauna

Mirifică căldură glacială
Veghează tainic somnul
Dăruieşte iubire în seară
Fluturii în Lună naşte coconul

În noapte Luna mi-a vorbit
Cu ochii ei de diamant lucios
Despre luceafărul ce s-a ivit
Pe cerul constelaţiei luminos
Un astru mândru si frumos

Mereu în noapte eu privesc
La cerul albastru' -nstelat
De-atunci luceafaru' îl iubesc
Iubesc cu sufletul curat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex-voto

În zare, începuturile de drum
Apar ca sugestii sensibile la fereastra mea
Iar pietrele de ciocolată sunt sentimentele
nopţii de obsesie ale unui zeu
cu suflet fără chei.
Un ritm de o frumuseţe şi o o voluptate veninoasă
cântă rodul durerii şi suferinţei
unei flori ce respiră umiditatea din văzduh.
Soarele ce nu-i, e simbolul regelui singur
şi dragostea mâinii mele într-a ta se topeşte
prelingându-se într-o continuă tensiune
la plumbul din grădini... rugăciune.
Imaginea, de frica unui zbor fericit
se sinucide în tainica lumină a fantasticului
ruinând şi nucleul de diamant al sărutului
din icoană. De ce acest oraş e un paradis pierdut
în ploaia de timp de afară?
Totul e atât de simplu şi lin în natură
că-mi stăpunge inima cu suliţa amintirilor...
Cruzimea mesajelor din natură şi de la tine

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vraja lunii

simt mâna Lunii pe obrazul meu
este regina nopţii graţioasă albă
simt mângâierea ei mereu mereu
mătăsoasă ca spuma din halbă.

pe trena pictată cu flori de nalbă
strălucesc stele ca nişte diamante
supremă făptură din a cerului salbă
spulberă în noapte vise alarmante.

mă închin la Lună cu gândul slăvesc
veghea ei sacră cu putere divină
ape şi păduri cu ea se liniştesc
în fiecare noapte o aştept să vină.

cu daruri cereşti cu vise supreme
cu iubiri care triumfă dincolo de vreme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi
Şi flori şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi
În capete savante!...
Poeţii ritmului sărac
Slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac
Pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi
Iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt,
Expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri
Şi tuturor dau veste

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!