Citate despre diamante și timp, pagina 4
Să știi că Dumnezeu Tatăl numără fiecare lacrimă de amărăciune, oftat de slăbiciune și suspin din rugăciune, metamorfozându-le în impresionante diamante de înțelepciune și însorite zile de vioiciune.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dacă nu te doare, nu crești. Diamantele se nasc sub presiune. Cărbunele este supus la presiune foarte mare pentru un timp foarte îndelungat. Astfel, ia naștere un diamant. Febra musculară apare atunci când microfibra musculară este ruptă în urma efortului fizic. Apoi, în timpul de repaus, musculatura se vindecă și crește dacă primește proteină și celalalte substanțe necesare. Fără acea ruptură nu ar exista creștere musculară. Așadar, la fel cum în plan fizic, fără durere nu există creștere, nici în plan psihologic, fără durere nu există creștere.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miner sau inginer, ziarist sau artist, colecționar de timbre, fluturi și pliante sau căutător de diamante, atât timp cât trăiești, ești dator în iubire de semeni să crești și pe Dumnezeu să Îl slăvești!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al doilea Mare Sfat al înțelepților defuncți și vii s-a ținut, se spune, undeva unde niciun om nu pătrunsese mai înainte, în afara Primilor Șamani când depuseseră acolo Pietrele Prețioase. Înțelepții beți și splendidele squaws s-au așezat în cerc și era acolo o lumină mai mare decât în miezul zilei din pricina strălucirii diamantelor sub razele lunii pline; și era mai mult foc decât în locurile de chin din pricina strălucirii rubinelor sub lună plină; și era mai multă speranță decât în Preriile Verzi din pricina strălucirii smaraldelor sub razele lunii pline.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După furtună
Nu se mai luptă crengile-ntre ele,
La țărmuri barca nu se mai frământă-
Oștiri de valuri, ce sălbatec cântă,
Nu-și mai arată pumnii către stele...
Din nori apare luna, ca o sfântă,
Gonind din lume visurile rele...
Pădurile, cu stropi pe rămurele,
În strai de diamante se-nvestmântă.
În lung și-n larg - tăcere și lumină...
Natura se-oglindește-n ea, senină,
Uimită de schimbarea ei la față.
Al lumii geniu, împăcat cu sine,
Se odihnește-o clipă pe ruine,
Visând o nouă formă de viață.
sonet de Panait Cerna (1913)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feerie
Luna subțire varsă un fraged licăr sacru,
O-ntreagă fustă dintr-un țesut de-arginturi fin,
Pe fundament de marmuri unde apare lin
Umbra purtând o trenă de perle-n voal de nacru.
Pe mătăsoase lebezi ce-ating de-un stuf opac
Carena lor de pană aproape luminoasă,
Ea desfrunzește-o roză de nea funinginoasă
Ale cărei petale scriu cercuri largi pe lac...
E vie?... Ce deșerturi de stinsă voluptate
În care apa-n lame abia zvâcnind mai bate,
Uzând secretul prag din ecouri de cristal...
Carnația confuză de roze moi deodată
Se-nfioară, când un strigăt de diamant fatal
Crapă cu-un fir de ziuă marea poveste toată.
sonet de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge împietrit
Amintește-ți visarea speriată,
sau plânge în tine
intrând într-o altă iarnă,
unde toamna a fost devorată
de dinții zăpezii.
Ninge împietrit
peste trupul timpului,
urmele mele
aștern în taină
diamante albe.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul
Din culmea unde, mai presus de nor,
Doar gheața își sculptează diamantul,
Te prăvăleai, gigantic clocotitor,
Cât zarea-ntins, haotic ca neantul.
În jurul tău, frânturi de stîncă, lut,
Cadavre ale florei uriașe,
Monumentau un nenturnat trecut...
Și nicăieri, în goana pătimașe,
Reflux liniștit nu locuia
Cu lumea lui năvalnicele ape...
Dar anii au trecut... Din matca ta,
Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape.
Oglindă călătoare, cer mobil,
Te-ai încadrat într-o ușoară spumă
Și-ți porți acum cristalul tău steril
Spre-a mărilor îndepărtată brumă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie, dar din har
Ți-ai strâns seninu-n călimara vieții,
Arcuș divin pe coarda minții ești...
De la-nceputuri te nuntesc poeții,
Mireasă a simțirilor lumești.
Ești diamant ce nu se demodează
Pus pe tipsia celui hărăzit,
O zeie care-n suflete creează...
Un tăvălug divin, de neoprit.
Atâtea minți te poartă peste veacuri
Împodobindu-ți rimele cu drag,
Tu vei trăi cât stelele pe lacuri,
Mărind cu perle-a timpului șirag!
poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măsură in toate
Poate fi
măsură în toate,
dar în dragoste
nu se poate.
Pentru că ea,
dragostea,
este timp și idee,
este soare și cer,
diamant, orhidee,
e destin și privire
și răspuns la iubire.
Poate fi
măsură în toate,
numai în iubire
nu se poate,
măsura
dragostea.
Cât gândești când iubești,
cât visezi când dorești,
cât dansezi și privești
[...] Citește tot
poezie de Sebastian Buzgau
Adăugat de Mihai Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem răbdării de diamant
Răbdarea de diamant
e rară în această
magmă de calvar
căci cea de fier
o capeți în foc
în câteva ore
când el stă
mii de clipe ale fierului
în focuri de neimaginat
să răsară
cu strălucire în soare
în șoapta lumii
plină de mirare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la diamante și timp, dar cu o relevanță mică.
În țara mea
În țara mea sunt văi și munți și flori,
Și diamante,
Și sunt sticleți atât de mulți în capete savante!...
Poeții ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Și crește-atât de mult spanac pe lanurile țării.
În țara mea sunt tei și plopi,
Și zarea-i diafană,
Și-n țara mea jandarmi și popi iau lefuri de pomană;
Și-n țara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri și tuturor dau veste
Că-n țara mea sunt trandafiri și fete
Că-n poveste,
Idile nasc și se desfac subt luminiș de lună,
În țara mea onoarea-i fleac și dragostea
Minciună.
Și-n țara mea sunt mulți părinți ce plâng morminte
Multe...
Și pribegesc scrâșniri din dinți...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi o lăcrămioară
De-ar fi, în caldă primăvară,
În flori de mai să mă desfoi,
M-aș întrupa în lăcrămioară,
În palma ta să mă răsfoi;
În zori, în diamant de rouă,
Să-ți mângâi umedul obraz,
Noaptea, sub clar de lună nouă,
Să mă topesc pe-al tău grumaz;
De-ar fi,n senină primăvară,
În flori de mai să înfloresc,
Aș fi o dalbă lăcrămioară,
Cu-aroma mea să te-amețesc;
Cu vântul aș valsa spre seară,
Plutind până la geamul tău,
Să-ți îndulcesc buzele iară
Cu-nmiresmat nectarul meu;
[...] Citește tot
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miazănoapte
așa cum zilele se rostogolesc
bătute de vânt pe câmpia de sare
tot astfel voi pleca și eu într-o iarnă
agățată cu unghiile de mantia
zdrențuită a crivățului
înspre nord tot mai la nord
acolo unde cerbii cu nări de catifea
îmi vor sufla peste pleoapele obosite
peste fruntea împovărată de amintiri
peste inima pe care nădăjduiesc
că o mai am încă sub coaste
pulsând precum un far în calea celor
mai rătăciți decât mine
va ninge va ninge
pe trepte de zăpadă voi urca
până la carul cel mic până la carul cel mare
până la calea lactee mult prea frumoasă
până la luna de filigran și tăcere
de unde voi privi înapoi
cum ursul polar îmi face un semn de adio
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totuși, mă ridic
Mă poți denigra până la începuturile istoriei
Cu acidul minciunilor tale brăzdând un cer pitic,
Mă poți acoperi cu cel mai abject noroi
Eu, totuși, precum colbul, voi continua să mă ridic
Te deranjează impertinența mea?
De ce umbli învăluit în întunecime?
Pentru că mă mișc ca și cum mii de izvoare
Îmi pompează lubrefianți în vine?
Asemeni miilor de luni și de sori,
Cu precizia mareelor sosind după neîntrerupt tipic,
Asemeni nădejdilor îmbobocind mereu,
Voi continua să mă ridic.
Dorești să mă vezi căzută-n genunchi,
Cu capul plecat și cu ochii în jos?
Cu umerii căzuți ca niște lacrimi,
Supusă de suspinul unui suflet frumos?
[...] Citește tot
poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Occidentul s-a îmbogățit enorm, material și mental, în secole de exploatare colonială, la limita jafului. Găsești aici argintul de la Taj Mahal, diamantele Africii de Sud și aurul lui Montezuma. Occidentul arată impunător, dar amintește de peștera ticsită de comori a piraților.
aforism de Valeriu Butulescu din Discursuri politice (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc cu sufletul curat
În luciul apei pe înserat
Se oglindește aurie Luna
În apa mării ea a înotat
E ritualul ei dintotdeauna
Mirifică căldură glacială
Veghează tainic somnul
Dăruiește iubire în seară
Fluturii în Lună naște coconul
În noapte Luna mi-a vorbit
Cu ochii ei de diamant lucios
Despre luceafărul ce s-a ivit
Pe cerul constelației luminos
Un astru mândru si frumos
Mereu în noapte eu privesc
La cerul albastru' -nstelat
De-atunci luceafaru' îl iubesc
Iubesc cu sufletul curat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ex-voto
În zare, începuturile de drum
Apar ca sugestii sensibile la fereastra mea
Iar pietrele de ciocolată sunt sentimentele
nopții de obsesie ale unui zeu
cu suflet fără chei.
Un ritm de o frumusețe și o o voluptate veninoasă
cântă rodul durerii și suferinței
unei flori ce respiră umiditatea din văzduh.
Soarele ce nu-i, e simbolul regelui singur
și dragostea mâinii mele într-a ta se topește
prelingându-se într-o continuă tensiune
la plumbul din grădini... rugăciune.
Imaginea, de frica unui zbor fericit
se sinucide în tainica lumină a fantasticului
ruinând și nucleul de diamant al sărutului
din icoană. De ce acest oraș e un paradis pierdut
în ploaia de timp de afară?
Totul e atât de simplu și lin în natură
că-mi stăpunge inima cu sulița amintirilor...
Cruzimea mesajelor din natură și de la tine
[...] Citește tot
poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vraja lunii
simt mâna Lunii pe obrazul meu
este regina nopții grațioasă albă
simt mângâierea ei mereu mereu
mătăsoasă ca spuma din halbă.
pe trena pictată cu flori de nalbă
strălucesc stele ca niște diamante
supremă făptură din a cerului salbă
spulberă în noapte vise alarmante.
mă închin la Lună cu gândul slăvesc
veghea ei sacră cu putere divină
ape și păduri cu ea se liniștesc
în fiecare noapte o aștept să vină.
cu daruri cerești cu vise supreme
cu iubiri care triumfă dincolo de vreme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara mea
În țara mea sunt văi și munți
Și flori și diamante,
Și sunt sticleți atât de mulți
În capete savante!...
Poeții ritmului sărac
Slăvesc albastrul zării,
Și crește-atât de mult spanac
Pe lanurile țării.
În țara mea sunt tei și plopi,
Și zarea-i diafană,
Și-n țara mea jandarmi și popi
Iau lefuri de pomană;
Și-n țara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt,
Expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri
Și tuturor dau veste
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre diamante și timp, adresa este: