Citate despre dinți și visare, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la dinți și visare, dar cu o relevanță mică.
Razele iubirii
O lumânare crudă, înfiptă într-o floare,
Visează peste creștet lumini îmbietoare...
O albină aleargă din fulger să-i aducă
Arderea măreață din ulei de nucă...
Lacrima de ceară coboară spre pământ,
Pe-obrazul bătrâneții e tinerețea-n vânt...
Flacăra trecută visează, vrea să ardă,
Lumânarea-i plină cu lacrimi de zăpadă...
Bradul se închină la steaua dintre sfinți,
Razele iubiri-i cu dragostea în dinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
țânțarul făcut
în ninsoarea abundentă
armăsar verde ca-n în vis
nu face nici doi lei adevărați
de-o lună și-a pierdut acul
nu înțeapă nici sânge nu bea
nechează debusolat bătut
de soarta scrisă pe pupilă
privește în oglinda de gheață
nu-și mai vede mandibula
de insectă care se refugia
în paginile revistelor de poezii
care-l lipeau de pereții văruiți
acum mestecă iarbă în măselele
plombate cu asfalt și fier forjat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul marinarilor venerici și al femeii depravate
Clădit pe mlaștini, somnorosul port
Visa la sud, puțin a mort
Și în el una, a tămâie
Întinsă pe araci ca via
Își făcea gravă meseria.
Era una vestită și până în fund
Bolnavă, peste zăplaz cu gest rotund
Chema prin seară acvatici răzleți
La rol primordial de călăreți
De fiecare dată cu un câștig cinstit
Vindea o pulpă veche și-un sex cam paradit.
Vindea cântând, sirena, ca-n basm și epopeie.
Ca-n navigări vestite descrise-n odiseie:
Veniți la mine marinari
La trupul meu cu tâțe tari
Imaculate, ca de ceară
La sexul meu de domnișoară
Veniți cu bani rotunzi de aur
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vor ameți eternități
să fugim în frumos, iubite
departe de cuțitul
lumii ca lume
și de dinții știrbi și găunoși
ai contingenței nebune
numai cu un geamantan
de vise în mână
și cîteva cărți
ca niște călători fără orizont
iubiți morganatici
fără redute
se vor roti orele în van,
pe văzutul și nevăzutul
cadran solar
ne vor ameți eternități
vom plonja în vajnicele zări
mergând spre nicăieri
și spre landurile
cu lavandă și prigori.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O umbra de de dor
O umbra de dor
si de vis de pitic
in zbor sagetat de cocor,
acopera cugetu-mi mort
ce nu mai spera nimic;
corabie ajunsa in port.
Ganduri amare nputite
zornaie-n aduceri aminte.
Si-n mintea ncleiata se varsa
prin teasta-mi golita, intoarsa.
Mai dureros ca un dinte
lasa acolo rani de cutite.
poezie de Constantin Enache
Adăugat de Laurentia Paun Taban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intre lumi!
Trec dintr-o viață într-alta
Mângâind ușor
Coama leului somn
De la intrare,
S-a obișnuit cu mine
Cu veșnica mea dispariție în zori,
Cu veșnicele mele întoarceri
Crepusculare.
Înfrântă, uneori
Nu mai reușesc să ajung până la el.
Atunci se scoală,
Îmi prinde capul în dinți
Cu duioșie
Și mă târăște încetinel.
Alteori
Nu mai știu să mă întorc din vis.
Atunci pornește după mine
În labirint,
Îmi dă de știre
Răcnind
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri de dimineață
Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munți,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameți și mai mult
Amintirile.
Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea ușoara. Și totuși
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi șoptește întruna
Șoapte ce nu le-nțeleg,
Atinge perdeaua subțire
Făcând-o să tremure
Și-mi amețește mai mult
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de tacere
Ca un animal care șia primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale,
Între noi și noi acum
Ne urcăm pe cer pe împinse tăceri
Ne rod cuvintele tălpile
Dar privirea mea rămâne agățață de chipul tău
Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele.
Pentru că vii când nu te chem
Desculț/ă prin roua gândurilor
Când nu știu ce caut
Pentru că nopțile nu au culoare
Dacă fugi cu albastrul în dinți
Pentru că amurgul topit peste creștet
Nu e decât un vis întins pe sfoară
Zburându-ne clipele... fulgi
II
De mână cu sufletul, prin tine
călătorie
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enigma zorilor
ăst site nu merită un poem
cânt de imn nu-i demn de-al descrie
că din sufletele alienate gem
distanțele omului de lemn
azi când dinți de ceas
mușcă din scâncetul poetic
când revoluția cheamă
ca o lichea izgonită-n suburbie
sub cerul inert
parcă necăzut cum ne era blestemul
toate popoarele se caută-n cupole
departe de noi
lumea se trezește
visul a renunțat s-o fure
să-i paralizeze sufletul
deși totul e să simți
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere dezlănțuită
Acum își împlinea poetul visul lui de tăcere universală
strânsese în dinți virtutea peșterilor mute
ca o glandă o grefase în laringele vorbăreților
iar a doua zi orașul se zvârcolea ca pompeiul sub lavă
tăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoare
o femeie a dat să râdă și gura i s-a umplut cu vată
neauzite se îvârteau plăcile de patefon sub acul giafragmei
buzele se deschideau în gol,
nicio vorbă n-a mai putut fi rostită,
dezastru total, iremediabil,
din beregăți tăcerea cobora în oase,
nemaiavând niciun rost, urechile se desprindeau veștede
de pe cap
pe străzi câinii le înșfăcau lacomi de prin
șanțuri
înspăimântați polițiștii izbeau în tobe în
tinichele
unii scoși mdin fire
spărgeau geamurile cu pumnul,
dar niciun sunet n-a mai putut fi stors din materie
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Cu veșmântu-i verde crud
Smuls din rădăcini de lut,
Primăvara-n dans zălud
Pe la noi s-a abătut,-
O aud.
Vii miresme de-nceput
Ca frântura unui cânt,
Simțurile îmi ascut
Dorul crește din pământ
Nevăzut.
Crângul sterp a înfrunzit,
Zbuciumându-se-n extaz,
Printre dinți de timp scrâșnit
Flori din pulberi de topaz
S-au ițit.
Inima în pas grăbit
Cu odor de viață-n nări,
Din visare s-a trezit
Și scăpată de blazări,
A iubit.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoțică și bunel...
tu existai în lumea paralelă
la care n-am avut nicicând acces
o lume ba supusă ba rebelă
ba vie ba pe cale de deces
eu existam în lumea racordată
la alte referințe de idei
o lume-n care să iubești o fată
era echivalent cu: fă ce vrei...
și între noi realitatea trancendentă
mereu punea o pavăză de foc
un șanț pavat cu apă decadentă
adâncă ca bătăile de joc
m-am zbuciumat așa o veșnicie
în care nu era nici liniști și nici loc
numai un vis în prag de nebunie
și pripe ce se neagă reciproc
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floricele mânca
dragostea noastră stând
într-un cot și fumând marijuana
a fost născută de o pisică sălbatică
care a procreat doi tigri albi
într-un cazan cu vise erotice
răsturnat de un motan
cu puncte negre scoase
de o cremă garnier aplicată
mai mult seara de maică-sa
leoaica de la farmacia din colț
cu salariu la un bancomat
aruncat în aer de o pastă
de dinți ultrablank
spălat de mafioții adevărați
care consumau zilnic
minimum doi litri de vodcă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou
Tablou cu nuri în acolade
Din care curg fulgere moi
Cu dinții de ieduți de lapte
Născuți în ierburi și-n noroi.
Tablou cu vise răstignite
În cuie de lumini adânci
Pătrunse pe neocolite
În coastele ce stau pe brânci.
Tablou cu țara și cu tine,
Șuvoi ce curge stând în loc
Pe-ntins de lacrimi și suspine
În liniștea fără noroc.
Tablou cu inima în groapa
Celor cu aripi de nisip
Jucându-se vârtos cu sapa
În ochiul meu, sculptându-ți chip!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Te-ating cu razele mele ce-alungă și luna,
Îți mângâi chipul cufundat în tristețe,
Căldura mea curge prin venele tale
Și-n ochii tăi palizi de-atâta blândețe;
M-apuc să îți sfârtec cu dinții tăcerea,
Să sparg cu piciorul durerea din piept,
Să smulg suferința din sufletul sumbru,
S-o fac fără pic de regret;
Și-atunci când tresari și lacrima-ți curge
Topesc tot în tine, îți iau și puterea,
Îți las doar curajul să zbori înspre mine
Să-mi dai înapoi mângâierea.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram hotărâtă să te caut neobosit, până la granița viselor, în care sufletul își curăță haina murdară de păcate nespuse. Să mă spăl pe mâinile albe și apa uitării să-mi prindă pe gene dor neatins de mândrie deșartă. Să-mi fie sete de noi și tu, cu beția atingerilor târzii să stingi văpaia șoaptelor, într-un amalgam de sărutări fierbinți. Să-mi sfâșii cu dinții hainele pătate de misterul dorințelor și apoi fir cu fir, tainic să-mi coși inima cu atingerea delicată a iubirii.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești pionier, om temerar
Ca-n zbor măiastru de acer,
Pe-aripi ridici înaltul cer,
Și scuturându-te de lest,
Urci alte culmi de Everest.
Cu gheare, dinți, te-agăți de munți,
Izbânzilor să le-ntinzi punți
Și cu frânghia prinsă-n brâu,
Dai viselor năstrușnic frâu.
Ești pionier, om temerar
Și-ai înfrunta orice calvar,
Să cucerești un vârf al tău
Până nu te afunzi în hău.
Înaintând prin aspre vremi,
Ca un soldat beteag blestemi,
Dar vei atinge 'nalte stânci,
Icnind, târându-te pe brânci.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luni dimineața
Să nu mă ridic, să stau cu capul gol,
Pe pernă precum o lopata lasată brambura în cimentieră, atunci când porumbeii și în general, păsările, zboară vara pe deasupra noastră
Să nu mă spăl pe dinți, contraindicat, dar sănătos pentru igiena mentală căreia îi sunt văzute toate plombele (de toți) și toate cariile (de toate), sub lumina reflectorului dentistului (de toată Lumea!).
Să stau liniștit în pat toată viața,
să prepare iubita cafeaua.
Visez astăzi, mai mult, acum.
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga minții
Fuge.
Fuge iepurele cu foaia de frică în gură.
Fuge.
Fuge vânătorul cu pușca de scris în gură.
Fuge.
Fuge iarba cu pământul în verdele gurii.
Fuge.
Fuge umbra mea căutându-mă
de-ale gurii.
Fuge.
Fuge.
Fuge.
Ultimul dinte din nor...
Ultimul pom din grădină...
Ultimul
nuntaș din grajdul în care mă-nsor
cu moartea senină.
Ultimul vis,
ultimul grai
fuge...
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea în versuri a Alessiei
Dacă la unsprezece și jumătate dimineața
vei deschide fereastra familiei Paoli,
în partea opusă, pe balconul acelei clădiri galbene fără tencuilă,
o să poți vedea o fată tânără cu părul șaten,
și gri care-ți aduce aminte de o pânză de păianjen.
Alessia are douăzeci și șapte de ani și nu se iubește pe sine.
Lucrează la o patiserie în centru orașului,
lucrează pe tura de după-amiază, și câștigă foarte puțini bani,
prea puțini pentru a închide ferestrele balconului pentru totdeauna.
Când în ochii ei nu se reflectă micile pizze și prăjiturile
dacă-i privești pupilele îndeaproape
poți vedea tramvaiele de pe strada Padova,
fructe în lăzi, rochii, travestiți
(pentru ea mult prea bătători la ochi, ca sânii
transexualilor care îi par ca niște bombe)
sau poate picioarele femeilor frumoase,
netede, netede sub fustele mini.
La vârsta de șaptesprezece ani Alessia visa
să devină avocat,
dar tatăl ei a murit în urma unui atac de cord
[...] Citește tot
poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dinți și visare, adresa este: