Citate despre femei și rochii, pagina 4
Sensul vieții
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept și un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viața un joc de cuburi reci și fierbinți,
iubire și neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporașii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aș iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca și rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia și Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauți prin pulbere, prietene.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii zilei
Sunase deșteptarea pe la cazărmi, și-o boare
Din vântul dimineții sufla în felinare.
La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcesc
Pe-adolescenții oacheși în pat îi răsucesc.
Și lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,
Punând pe luciul zilei o sângerie pată,
Iar sufletu-n robie dat trupului și silei,
Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.
Cum un obraz în lacrimi e șters de vânt, văzduhul
E-nfiorat de lucruri ce-și dau în umbră duhul.
Și-i frânt de scris bărbatul, femeia de iubit!
Prindeau ici colo hornuri să fumege grăbit..
Femeile de stradă, cu-nvinețite pleoape,
Plecaseră în somnul lor tâmp să se îngroape.
Calicele, târându-și uscații, recii sâni,
Suflau s-ațâțe focul, și își suflau în mâini.
Ca un oftat ce-l curmă un val de sânge roș,
Tăia departe pâcla un cântec de cocoș.
Mormane mari de ceață zăceau pe edificii
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce casierița îi dădu restul de la cinci franci, Georges Duroy dădu să iasă din restaurant. Țanțoș din fire, dar și bățos ca un fost subofițer, el își mlădie talia, își răsuci mustața cu un gest scurt, milităros, și aruncă asupra celor de la mese o privire repede și rotitoare, una din acele priviri de băiat fercheș, care seamănă cu niște repezituri de uliu. Femeile ridicaseră capul spre dânsul: trei lucrătoare de rând, o profesoară de muzică de vârstă mijlocie, rău pieptănată, neîngrijită, cu o pălărie întotdeauna colbăită și îmbrăcată cu o rochie dezmățată, și două cucoane cu bărbații lor, obișnuite cu această locantă cu prețul fix.
începutul de la Bel-Ami de Guy de Maupassant (1885), traducere de Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un CV trebuie să fie ca rochia unei femei frumoase: suficient de lungă pentru a acoperi esențialul, dar suficient de scurtă pentru a rămâne interesantă.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, eterna poveste!...
E-o ființă minunată ce-o ador și-am adorat-o,
Dar în Luvru sau în Prado (Fie-ți milă, tu, Apolo!),
Ea în fața unui Rubens, Leonard sau Tiepolo,
Te întreabă dacă-ți place rochia ce-a îmbrăcat-o!...
epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (15 ianuarie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o carte a lui Alphonse Karr, intitulată Am Rauchen, un personaj urmărește într-o seară, o femeie foarte elegantă de a cărei frumusețe se înamorase la prima vedere. Se simte în stare de a face orice, de a cuceri orice, de a se lansa în orice, numai pentru a săruta mâna acelei fete. Abia de îndrăznește să privească glezna cochetă care se ivea de sub rochia ușor ridicată în mână, pentru a nu se murdări la atingerea cu trotuarul. În timp ce el visa la tot ce ar fi în stare să facă pentru a poseda această femeie, ea se oprește la colțul unei străzi și-l întreabă dacă nu vrea să urce în apartamentul ei. Bărbatul întoarce capul, traversează pe celălalt trotuar și se duce acasă copleșit de mâhnire.
Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie cochetă e cochetă și în rochie de mireasă, și în rochie de doliu, și la nuntă, și la înmormântare, și la un spectacol de operă la Scala din Milano, și la mormântul soțului ei ‒ în Cimitirul Bellu.
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (14 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Când eram mică făceam multe prostii. Mama îmi croia rochii iar eu le stricam imediat pentru că eram cam baiețoi. Până pe la 15-16 ani am fost așa. Eram zbânțuită, așa zicea ea. Eu mă jucam fotbal, mă urcam în copaci, acolo îmi rupeam rochițele. După ce am ajuns actriță m-am format ca femeie. Nu am avut fițe. Iubirea față de teatru m-a schimbat. Meseria aceasta are mai multe fațete.
citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram mică făceam multe prostii. Mama îmi croia rochii, iar eu le stricam imediat pentru că eram cam baiețoi. Până pe la 15-16 ani am fost așa. Eram zbânțuită, așa zicea ea. Eu mă jucam fotbal, mă urcam în copaci, acolo îmi rupeam rochițele. După ce am ajuns actriță m-am format ca femeie. Nu am avut fițe. Iubirea față de teatru m-a schimbat. Meseria aceasta are mai multe fațete.
citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă femeie
vremelnică soartă
mă ispitești
să cred azi în tine
nu știu cine ești
născută din mare
îți simt legănarea
rochița din valuri
acoperă zarea
șiraguri de perle
sidef risipesc...
frumoasă femeie
de ce m-ai ales?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Juan în infern
Când Don Juan descinse spre unda subterană,
Lui Charon îi întinse obolul său, solemn;
Posomorât, moșneagul, cu fața diafană
Dar braț voinic, înșfacă lopețile de lemn.
Femei cu rupte rochii și piepturi dezvelite
Se zvârcolesc cu jale sub negrele stihii;
Și ca o mare turmă de victime-oferite,
Gemea prelung în urmă-i cortegiul de stafii.
Râzând cu haz, valetul își reclama simbria,
Și, mâniat, don Luis țintea cu ochiul crunt,
Luând drept martori morții ce populau câmpia,
Pe cinicul ce-și râse de părul său cărunt.
Înfiorată, casta Elvira, sub zăbranic,
Lângă perfidu-i mire și-amant de pe pământ,
Cerșea supremu-i zâmbet, ispititor, tiranic,
Dar cald de-nduioșare ca-n primul jurământ.
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste
Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lăsat-o pe-o stâncă, pe țărm,
și-am venit la tine goală ca o femeie.
Și ca o femeie m-am așezat la masa ta,
am băut vin cu tine și-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus că m-asemuiam
unei ființe văzute în vis,
am uitat totul, am uitat copilăria, căminul,
nu-ți știam decât mângâierile ce mă țineau prizonieră.
Și tu ai luat surâzând o oglindă și m-ai rugat:
privește-te-n ea!
Am văzut că umerii mei erau făcuți din pulbere
și cădeau în pulbere,
am văzut că frumusețea mi-era bolnavă și nu voia
decât să dispară,
O, strânge-mă tare în brațe, atât de tare încât să
nu-mi mai trebuie nimic altceva.
poezie clasică de Edith Sodergran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Căderea din cireșul din Grădină
Îmbătrânim, femeie, și suntem tot copii,
Împătimiți de jocul ce se numește viață,
Și care va rămâne în urmă-ne, să știi,
În timp ce noi, grăbito, schimba-ne-vom la față.
Îmbătrânim, femeie, și nu regret decât
Că ne-am jucat ca proștii, în loc să ne iubim;
Te-aș prijoni din visuri în brațe, întrucât
Ne-ntinerește jocul și noi îmbătrânim.
Coboară-te din pomul cireșelor ce-ți plac,
Visând că sub rochiță te vor privi spontan
Băieții pentru care simți fluturi în stomac,
În timp ce, nătărăii, bat mingea pe maidan.
Îmbătrânim, femeie, căzând, precum ți-am spus,
De sus în jos, tu, floare; eu, ram, de jos în sus.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (12 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cărarea
Pășește, femeie,
în rochia văpăii
pe-albastra cărare;
visu-mi e gata
să-l depășești sau
să-l calci în picioare.
Pășește balsamic, pasu-nflorească
prin smirnă și
smoală;
ascultă ecoul
nerostitelor vorbe,
ascultă-l, iubito,
în inima-mi goală...
Vezi,
tobele torc, fulgeră harfe
în noua Meca;
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A. Maeder relatează cazul unei doamne care, în ajunul căsătoriei, a uitat să meargă la proba rochiei sale de mireasă și nu și-a amintit, spre marea disperare a croitoresei, decât seara târziu. El vede o legătură între această amnezie și divorțul petrecut puțin după cununie. Personal cunosc o doamnă, astăzi divorțată, căreia i se întâmpla adesea, cu multă vreme înainte de despărțire, să semneze cu numele ei de fată actele care se refereau la administrarea bunurilor sale. Cunosc și cazuri privind alte femei care, în cursul călătoriei de nuntă, și-au pierdut verigheta, accident căruia evenimentele ulterioare i-au conferit o semnificație fără echivoc. Se citează cazul unui vestit chimist german, a cărui căsătorie n-a putut avea loc, pentru că el uitase ora la care fusese fixată ceremonia și în loc să se ducă la biserică, se dusese la laborator. El a fost destul de chibzuit ca să se limiteze la această unică tentativă și a murit la adânci bătrâneți, celibatar.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am înțeles niciodată aplecarea femeilor către dulcegării, uneori dusă la extrem, manifestată mai ales pe timp de sarcină, dar și după căsătorie. Altele, dimpotrivă, se încăpățânează să poarte haine mult prea de doamnă, bătrânicioase, care le adaugă mulți ani în plus, ca și cum descoperă deodată magia perlelor, a rochiilor și fustelor peste genunchi, a pălăriilor turtite ca niște clătite pe tunsori scurte, băiețești. Parcă renunță la a mai fi femei, acum sunt doar doamne căsătorite, sau doar mame, pierzându-și definitiv aerul acela de felină, atât de sexy.
citat din romanul Natașa, bărbații și psihanalistul de Natașa Alina Culea (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la femei și rochii, dar cu o relevanță mică.
Am observat de mult timp că femeile sunt foarte deranjate de șoldurile lor și vor să scape de colăcei. Grăsimea de pe șolduri poate fi și cea mai evidentă și e greu să o ascunzi dacă vrei să ții pasul cu moda și să porți pantaloni strimți și rochii mulate.
citat din Donnamarie McBride
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balerinele iubirii
Albe toate, cât de albe!
Porumbei zburând pe-o scenă,
Toate flori și toate dalbe,
În rochițe fără trenă
Un spectacol, balerine,
Grație și frumusețe,
Elegante, feminine,
Gingășie și suplețe
Sunt doar ele, în lumină,
Spectatori, în întuneric,
Au o liniște divină,
Sufletește e feeric
Tot ce simt, nici nu contează,
Apăsări și suferințe,
Balerinele dansează,
Un spectacol de dorințe
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie de calitate
Fără pereche în bună creștere și frumusețe,
o doamnă delicată și-a găsit refugiul
în această vale uitată de lume.
Ea este de familie nobilă,
dar toată avuția i s-a risipit;
acum trăiește ca iarba și ca arborii.
Când centrul administrativ a căzut în mâna rebelilor,
frații ei au fost condamnați la moarte;
originea și rangul nu mai valorau nimic - - -
nu a fost lăsată măcar
să adune și să le îngroape oasele.
Oamenii se întorc repede împotriva celor
pe care i-au slujit și cărora le-a trecut vremea - - -
norocul este flacăra unei lămpi
aplecându-se sub bătaia vântului.
Soțul e un tip frivol
care și-a găsit o altă femeie frumoasă.
Chiar zorelele, deschizându-și floarea în fiecare seară,
sunt un exemplu de constanță pe lângă el;
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locul adevărului
era undeva între cer și pământ
acolo se topește soarele
în mâinile îngerilor
femeile poartă rochii albastre
din zâmbetul lor se nasc stelele
la ele ne uităm noaptea
între cer și pământ se cuibărește
fericirea noastră când iubim
acolo zburăm când reușim
să evadăm din lumea asta
te întrebi unde ești dacă nu-i cerul?
poți să înoți și să zbori
să mergi încet
sau
sau
să fugi fără să simți nimic
locul ăsta nu e raiul
nici iadul nu poate fi
aici se pliază spațiul
și dacă pășești dincolo de linie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre femei și rochii, adresa este: