Citate despre filozofie și iubire, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la filozofie și iubire, dar cu o relevanță mică.
Frica depășită
1.
Profet e cel ce minte viitorul,
Eu îl iubesc cum mi-aș iubi odorul,
Voință depășită de voință,
Adio, draga mea ființă.
Am depășit și frica și realul,
Eu am reinventat trăsura, calul,
Mă reîntorc mereu la punctul zero,
De nu sunt Zeus, poate tu ești, Hero.
Iubim ce-i trecător, dar și etern,
La fel și raiul, viața în infern,
Așa cum Dante nu este Jules Verne,
Nici eu nu sunt zăpada, cern.
2.
Sensul basmului cu plus,
Pulsul crește, luna-i sus,
Eu înaintez prin nori,
Pasul doi și trei viori.
Elefant bătrân se joacă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pagina filozofală
liniștea nopții se strecoară în piatră
în stâncile mari pe creste de munți
tăcerea-i întreruptă de câinii ce latră
dar coșmarul negru poți să îl înfrunți.
spui o rugăciune pentru toți cei morți
gândind la Dumnezeu iubirea absolută
lumina iertării trece printre sorți
în veghea nocturnă stai ca pe redută.
nu te temi de neguri nici de stafii
ele caută pacea prin rugile profunde
cu lumea de dincolo s-au scris teozofii
viața-i peste moarte cu laturi rotunde.
ai strâns de-a lungul vremii scumpe filozofii
înaintezi spre ceruri pe a luminii unde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La școala vieții
învăț de la fluturi zborul lin și tandru
învăț de la albină viața s-o îndulcesc
mă-nvălui cu parfumul florilor de leandru
stejarul mă învață cu freamăt să trăiesc.
învăț de la munte să fiu temerară
să mă înalț peste prăpastia adâncă
învăț să fiu solară ca zilele de vară
chipuri de speranțe am sculptat pe stâncă.
învăț de la arhangheli drumul spre nemurire
filozofii îmi arată cum să mă recunosc
împletind cu raze slove de iubire
beție și extaz cu miresme de mosc.
învăț de la pădure să-mi ascund suspinul
stele mă învață să nu cunosc declinul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu regreți
Să nu regreți... minutele păgâne,
Când trupurile... ni s-au cunoscut
Și peste rațiuni au fost stăpâne,
Dorind nebune... cel dintâi sărut.
Să nu regreți... cuvintele șoptite
Nici orele de pasiuni... arzând,
Privirile ce despleteau... grăbite,
Tăcerea caldă-a nu știu cărui gând.
Să nu regreți... din ce a fost să fie
Nici o atingere... și niciun dor,
Păstreaz-a dragostei... filozofie
Și-nvață-mă în suflet să-ți cobor.
Să nu regreți... extazul și fiorul,
Sfințite-mbrățișări ce ne-au unit,
Palma timidă... dezgolind piciorul,
Clipa în care... ne-am îndrăgostit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecând prin ore
A sunat clopoțelul
și noi nu mai ieșim rebeli nici în
pauza mare, fredonând
din Phoenix sau Queen.
Ne-am așezat în banca noastră-
puțin monotonă-
mai puțin monotoni-
privind cum trece vremea:
pe nesimțite ca Leoaică tânără, iubirea
la ora de română,
deși era mai bine ca la teza la mate:
poate și acum eram în clasa a 12-a,
chiulind prin parc sau întrebându-ne
filosofic: cine sunt eu și cine Dumnezeu?
A sunat clopoțelul și coridorul amintirii
păstrează umbre de nume, de lacrimi,
plecări și căderi.
Ușa se deschide spre iubiri nenăscute
[...] Citește tot
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofia dragostei
Fântânile se întâlnesc în fluvii
Iar fluviile se-amestecă în mări,
Vânturile cerului se-întrepătund, zglobii,
Cu dulci emoții în toate cele patru zări;
Nimeni în lumea largă nu-i ne'nsoțit;
Toate lucrurile prin legile divine
Se-întâlnesc într-un singur suflet, spirit.
Și, atunci, de ce nu și eu cu tine?
Uite, munții sărută-a cerului covată,
Iar valurile unul de-altul se agață;
Nici surata floare nu va fi iertată,
Dacă-și jignește fratele și nu-l răsfață;
Lumina soarelui pământu-îmbrățișează,
Iar raza lunii sărută mări saline:
Totuși, toate-acestea cât valoarează,
Dacă tu nu mă săruți pe mine?
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau dragoste și armonie să strâng
Anii trec greu după o despărțire
Și toate îți vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se știe când am să mor.
Tu ești acum în viața mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.
Vreau ca din noapte până-n zori
Să visez la ochii tăi strălucitori
Și te rog nu mă-ntreba
Cum aș putea asta schimba.
Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viața să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viața noastră e multă filozofie.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La baza filozofiei personalitate alfa stau asumarea responsabilității pentru cam tot ce putem controla în această lume și intenția de a fi un "spirit puternic". Nu-i putem controla pe alții, dar ne putem controla pe noi. Nu-i putem cunoaște pe alții decât în măsura în care se lasă ei cunoscuți dar ne putem cunoaște pe noi fără limite. Nu putem alege cum curge viața, ce bucurii sau nenorociri aduce ziua, dar sigur ne putem alege atitudinea cu care să întâmpinăm evenimentele și întâmplările exterioare nouă. Ah, ce binecuvântare! Să poți alege cine ești, ce simți, cum gândești și cel mai important, să te iubești pe tine. Majoritatea nenorocilor și nefericirilor din viața noastră vin ca urmare a acestui raționament simplu: În afara mea, se întâmplă lucruri care mă fac nefericit. Cineva nu mă iubește. Ceva îmi lipsește. Aici și acum, nu îmi găsesc locul. Până când nu te iubești pe tine, ceri iubire de la alții. Iar alții uneori au de dat, alteori nu, iar tu devii în curând un milog, iar pomana tot pomană rămâne.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minunile se nasc
mâine orașul cu frunze galbene
începe cu o rugăciune de dimineață
totul e o filosofie caligrafică
în imperiul meu dreptunghiular
mâine te aștept la o nouă minune
în țara străină bat genunchii mei
acum o scriu frumos
e în legătură cu iubirea noastră
mâine nu contează deloc
vom albi după altă minune
câtă muncă pentru un dor în plus
după actele noastre suntem tineri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul
Îmi place să simt cum simțeam mai demult,
Emoții, fiori și-al iubirii tumult,
E simplu, și-o fac: închid ochii și tac,
Sunt eu, sunt la fel, nu pot să mă prefac!
Eu spun ce gândesc, ce visez, ce doresc,
E greu să m-abțin să nu-ți spun "Te iubesc!"
Am ochii închiși, dar nu sunt într-un vis,
Tu poți să m-auzi, sunt real și deschis,
Îți scriu ce-am simțit, unde-am fost, mai apoi,
Mă zbat să scurtez depărtări dintre noi,
Îți caut surâsul și-un zâmbet, dar... of!
Tu te-ai îmbătat c-un poet filozof,
Începi cu reproșuri, mă cerți, apoi fugi
Te chinui c-un verb: "a pleca", să-l conjugi,
Te chem înapoi, în al nostru decor,
Dar tu, furioasă, îmi spui: "Ești actor!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul
Îmi place să simt cum simțeam mai demult,
Emoții, fiori și-al iubirii tumult,
E simplu, și-o fac: închid ochii și tac,
Sunt eu, sunt la fel, nu pot să mă prefac!
Eu spun ce gândesc, ce visez, ce doresc,
E greu să m-abțin să nu-ți spun "Te iubesc!"
Am ochii închiși, dar nu sunt într-un vis,
Tu poți să m-auzi, sunt real și deschis,
Îți scriu ce-am simțit, unde-am fost, mai apoi,
Mă zbat să scurtez depărtări dintre noi,
Îți caut surâsul și-un zâmbet, dar... of!
Tu te-ai îmbătat cu-n poet filozof,
Începi cu reproșuri, mă cerți, apoi fugi
Te chinui cu-n verb: "a pleca", să-l conjugi,
Te chem înapoi, în al nostru decor,
Dar tu, furioasă, îmi spui: "Ești actor!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie fără muzică
Eu nu-s de-acord ca inimile iubitoare să fie-închise-n lut profan.
Dar așa au stat și stau lucrurile, două capete și-un pod:
În întuneric intră toți, cei înțelepți, cei frumoși, cei cu suflet diafan,
Împodobiți cu flori în ora de plecare; dar eu cu asta nu-s de-acord.
Iubiții și filozofii se pierd în nicăieri, asemeni, laolaltă,
Devenind bulgăre de țărână anostă, inertă, insenzitivă.
Rămâne din ceea ce ai fost, din ce-ai știut și ce-ai simțit odată
Doar un enunț iar din ce-aveai mai bun, bomboana pe colivă.
Răpunsurile iuți, tăiose, privirile oneste, surâsul, al iubirii cod
Au dispărut. Sunt azi hrană pentru trandafiri. Cârlionțat și elegant
Este bobocul. Parfumată floarea. Știu. Dar cu asta nu-s de-acord.
Mai prețioasă-a fost privirea ta decât tot balsamul rozelor fragrant.
Jos, jos, jos în bezna fără nici un fel de ai și nici un fel de am
Coboară cei buni, cei blânzi și cei frumoși, într-un nesfârșit exod;
Tăcuți, se duc toți, cei viteji, cei inteligenți, cei plini de șarm.
Știu. Dar nu accept deloc. Știu, dar eu cu asta nu-s de-acord.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un altfel de Gyges
Mă preocupă moartea,
ca un fel de dragoste intangibilă, ireversibilă.
Filosofic, constat în fiecare zi apropierea ei,
și alunecarea ei cetosasă, invizibilă.
Că mori neîndemânatic o moarte mică
În fiecare frângere de inimă,
Cu orice vis strivit de talpa vieții,
În fiecare fir de iarbă ars, ucis...
Obsedant, mă preocup de moarte
Vindecând din răni,
mereu mai irizibilul puroi...
riduri pietroase...
în fundul tuturor sacilor de termeri e aceiași
suferință...
mereu una si aceeiași.
Sunt alte frici mai criminale,
[...] Citește tot
poezie de Codruța Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofie
Și cine ești tu, încât, dorindu-te,
Să stau de veghe trează nopți la rând
Rugându-mă să treacă vremea iute
Să te revăd în prag cât mai curând?
Și cine ești tu, că-atunci când îmi lipsești
Locuiesc anotimpuri fără bucurii
Și implor vântul să-mi bată în ferești
Cu umbra ta ascunsă luna-n nori deși-i.
Știu un tip cu mult mai îndrăzneț decât
Alți mii de bravi de pe uscat sau ape;
Și cine ești tu, rogu-te, într-atât
Că-n mintea mea alt om nu mai încape?
Dar așa cum toti savanții mărturisesc
Căile femeilor ne sunt străine...
Dar cine sunt eu, din toate să iubesc
Cel mai înțelept și cel mai bine?
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul nefardat al frunzelor
în ideea de a fi ramura din salcia rondului
inspir a doua tinerețe
respir prin zâmbetul cuminte
când buzele nesătule de înțelesuri
își odihnesc taina pe trupul flămând
picior peste picior
sămânță și rod
din timp
frunza-și dansează culoarea din iubirea verde
în trecere alunecarea prin vreme
eternitatea zilelor
ieri o generație
azi tulburătoare metaforă a tainei
pe margine de viață
meditația repovestește idealul într-un exil de fapte
între a vrea și vrere oglinda palmelor
în poala molcomă a speranțelor
o reverență
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne dorim incursiuni erotice scurte, sigure, fără "cădere", fără acel atașament hotărâtor. Și sunt de părere că cel mai trist lucru în această privință, care se dezolta lent, poate fi ideologia predominantă de azi, la care m-am referit ironic ca "buddhism occidental": viața este o aparență, nu o lua prea în serios, menține-ți o distanță corespunzătoare față de alții, nu ajunge să te atașezi prea devreme de cineva. Se potrivește perfect cu atitudinea consumatoristă superficială. Așa că, subliniez încă o dată, evenimentele acestea (de îndrăgostire, "cădere în dragoste") sunt rare, și un astfel de eveniment este o întâlnire traumatică care, pusă în termeni morali și filosofici, crează retroactiv propria sa cauză.
citat din Slavoj Zizek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec din acvariu (Psalmul 5)
Am golit paharul până la fund. De fapt
am fost ispitit.
Eram un copil și eram iubit.
Lumea era disperată fiindcă rămăsesem curat.
Se rostogolea pe jos în fața mea, cu membre moi
și fundul atrăgător. Am rămas neclintit.
Ca să o îmblânzesc, când o luase razna, m-am
culcat lângă ea și m-am spurcat.
Păcatul m-a satisfăcut. Filosofia m-a ajutat în
zori, când zăceam treaz. Am devenit așa cum
se dorea să fiu.
Am privit îndelung în sus crezând că cerul e trist
din cauza mea. Dar am văzut că lui îi este indiferent.
Se iubea pe el însuși.
Acum sunt beat de multă vreme. Zac gras pe fund.
În mine au cuib peștii. Marea dă să se sfârșească.
poezie de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremuri azurii
trăiam ancorați în tinerețile timpului nostru,
viața părea ușoară,
poate așa și era,
anii erau mai blânzi,
lumea era fericită cu mai puțin
și oamenii chiar se iubeau,
duceam o viață boemă.
cartierul era liniștit,
oamenii prietenoși,
așteptam marile vacanțe, marile iubiri,
iar școala ni se părea o joacă,
duceam o viață boemă.
mai târziu am crescut flăcăiandri,
fetele ne priveau parcă altfel
pe sub genele lungi,
ne amețeau cu frumusețea lor.
ne întâlneam la ceaiuri fierbinți,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ne este inima, așa ne este și viața. Dacă inima este curată, sfântă, pătrunsă de dragoste fierbinte față de Domnul Iisus Hristos, toate faptele, toate gândurile, toate opiniile noastre sociale și politice, toată filosofia noastră de viață vor fi pătrunse de această simțire, de aceste sfinte porunci ale inimii și atunci din vistieria cea bună a inimii noastre vom scoate roade bune în tot ce facem, și în primul rând în viața de zi cu zi, în legăturile noastre cu cei din jur.
Sfântul Luca al Crimeei în La Porțile Postului Mare, Predici la Triod (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vin din lumea lui Marinetti
eu vin din lumea lui marinetti,
aruncând totul la pământ,
la dracu dragoste, iubire
și toate câte-s în inimă,
această cârpă cu care
s-au șters toți pe mâini,
acum dansăm printre
mese și scaune ca saltimbancii,
ne dezbrăcăm hainele
și ne scălămbăiem în oglingă
ca niște maimuțe din junglele africane,
hai, veniți, intrați în joc,
doi pași înainte
și unul pe loc,
ce frumos ne stau la gât
lanțurile de aur
în acest azur lins pe ochi,
ținem steaua lumii pe umărul drept
și avem armuri de oțel pe piept.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre filozofie și iubire, adresa este: