fluturi şi suflet

Mustea fericirea în mine, apoi evadase şi se risipise în flori şi în frunze, în păsări şi fluturi, în raze de soare. Şi mireasma aceasta de bucurie se întorsese înapoi în suflet, înmiresmându-l.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare

Ascunde-mă în tine în recea dimineaţă
Când ploile de gânduri mă-nvăluie şi dor,
Pictează-mi răsărituri să-mi fluture prin ceaţă,
Eu sufletul aştern să-l faci cvadricolor.

Să-i pui roşu ca focul să îmi arăţi iubirea
Speranţele în tine cu verdele din frunză,
Cu-al cerului albastru pictează-i nemurirea
Iar liniştea în galben aşterne-o ca pe pânză.

Şi pune violetul din liliac pe pleoape
Din nuferi fură albul şi zugrăveşte-mi pace,
Izvoare de lumină fă inima să sape
Îmbracă-mă-n dorinţa ce-atât de mult îţi place.

Şi dacă nici aşa tristeţile nu-mi pleacă
Zideşte-mă în tine, eu jertfă - tu altar,
Voi arde înăuntru, scântei să mă desfacă
Şi tot ce mă frământă să mistuim în jar.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (13 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irosiri

Scrisoare de dor rătăcită-n pustiu,
Furtuni de nisip iau aduceri aminte,
Avea mângâiere de fluture viu
Şi lacrima serii în tandre cuvinte.

Am pus inocenţa din vise stinghere
Crezând în iubire ca în Dumnezeu,
Altare de jertfă în patru unghere,
Pe tine din umbră, sculptatu-te-am zeu.

Şi-n fiece seară cu mirul durerii,
Scriam nostalgia pe pânze de vânt,
Cerşindu-i speranţe mereu primăverii
Şi-n taină, în suflet, credeam în cuvânt.

Azi toate-s iluzii, închise pe veci,
Pe vrana iubirii, pecetea uitării,
Trimis-am scrisoarea pe alte poteci
Şi-n mine-s izvoare cu seva iertării.

poezie de Angelina Nădejde (19 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Învârtejite frunze se destramă
Căzând, din apa iazului să bea,
Precum un stol de fluturi de aramă,
Ce-n agonie zboară către-o stea

Iubesc această seară, când pământul
De inimă mi-l simt apropiat.
Când poalele mestecenilor, vântul,
Până la umeri, sus, le-a ridicat.

În suflet şi pe vale e răcoare,
Amurgu-i turmă vânătă de oi.
La marginea grădinii foşnitoare,
Se stinge-un zvon de zurgălăi vioi.

Aşa de treaz, eu încă niciodată
N-am ascultat ce spune trupul meu.
Ce bine-ar fi, ca salcia plecată,
În iazul roz să mă răsfrâng şi eu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Serghei Esenin (1918), traducere de George Lesnea
Adăugat de Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia fericirii

Ploaia fericirii îmi fulgeră în suflet
Întrări de curcubeie cu chipul tău de dor,
Ropote de fluturi zboară în stomacu-mi
Tăinuind plăcere, desăvârşind fior.

Visele profunde ne cuprind pe rând,
Din coasta lui Adam ies orişicând femei
Cu fructiere pline cu mere şi venin
Dar cu iubiri aprinse în sabie de zmei.

În startul clipei care iar ne înconjoară
Tu-mi aduci izvoare cu roua cea mai pură,
Porţi soarele-ntre plete şi porţi luna
Dosită-n mierea dulce-a cuvintelor din gură.

Mă poartă aripi lungi spre o iubire nouă,
Cerul cerne fluturi în taină peste zare
Tu-i culegi belşugul plăcerii dăruite
Cu duioşie-n suflet dar şi cu nepăsare!

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copil

Sunt un copil!
Nu-mi distrugeţi copilăria!
În lumea mea sunt îngeri cu aripi de catifea
Şi stelele au culoarea curcubeului...
E drept că dorm cu ursuleţul de pluş
Pe care bunica mi l-a dăruit
Să mă protejeze de lacrimi.
E drept că dorm cu broscoiul fermecat
Şi maimuţica de blană,
Dar ele sunt parte a copilăriei
De care nu mă voi despărţi în veci.
În lumea mea, florile au nectar de vise
Şi fluturii se înalţă spre Dumnezeu,
Aducându-ne pe pământ, Duhul Sfânt.
Copiii îl au pe Dumnezeu în sufletul lor!
De aceea sunt şi voi rămâne copil!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger plânge-n fiecare noapte

Poate mai vrei să plângi de rătăcirea dintre noi
Din pleoapa ce încet striveşte lacrima pierdută,
Te vei întoarce-n timpuri îmbătrânite pentru amândoi
Şi vei mai încerca să reânvii clipa pe veci trecută.

Un înger plânge-n fiecare noapte pentru noi sfâşietor
Şi-un zbor de fluturi atinge buzele ce-au sărutat trecutul,
Din ochi curg lacrimi şi-aş vrea să le sărut de-atâta dor
Dar gestu-mi aminteşte că jurământul tău a fost sfârşitul.

Intre noi doi s-a rătăcit un înger şi stelele au plâns
In toate nopţile chemarea aduce fluturii în ultimul lor zbor
Făcând voinţa sufletelor noastre-n care am strâns
O parte din această lume ce iar va aparţine tuturor.

Şi tot între noi doi s-a rătăcit pustiul şi îşi caută alt drum
Şi tot ce-a fost durere acum se află în uitatele cuvinte,
Aş vreau să plâng dar sufletele noastre nu mai pot acum
Să mai adune uitarea din această lume ce mereu ne minte.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unui fluture cu aripi arse

Merse în zbor sub clar de lună
S-asculte Lia-Ciocârlia,
O melodie numai bună
Dată de Domnu-n România.

În jurul lui un stol de fluturi
Din aripi începu să bată,
Aşa cum numai tu îţi scuturi
Visele noi câteodată.

Scântei din ceru-nghesuielii
Printre silabe s-au aprins,
Intră în tracul ameţelii
Ca mire fluture, un vis.

A ars pe aripi, pe antene
Şi visul s-a închis în el,
Alţi fluturi prins-au cu putere
Să-i tulbure visul rebel...

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în suflet cu găleata

A plouat atât de mult că mi-au răsărit florile
Pe straturile de celule
În care am plantat dragostea.
Încă plouă cu lacrimi, cu fluturi şi îngeri, cu stele şi dor.
Îmi curăţ tihna de întunecare, apoi în tăcere adorm

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii nu mor

Nu mai sunt fluturi...
Aripi au rămas, arse
Strivite de nori -
Aripi în zbor mut.

N-au mai rămas fluturi
Poiana îi plânge
Cu aripi de sânge
Pe sol fluturi nu mor.

E pânză pe nor
Aripi şi zbor
Fluturi – suflete
De dor...

Fluturii nu mor,
Se transformă-n simţiri
Te-nvie şi dor...
Fluturii nu mor.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru cei mai frumoşi miri

Pe cerul vieţii mele fluturi zboară...
Ază îţi voi fi mireasă-ntâia oară,
Un vis frumos, un înger de lumină,
Ce-a prins prin tine, Gigi, rădăcină.

S-a aşezat lumina-n diademă...
Azi mi-a jurat o dragoste eternă.
Eternitatea ne va înfia,
Căci tu vei fi al meu şi eu a ta.

Eşti cea mai frumoasă, femeie!

Femeie, astăzi eşti cea mai frumoasă,
Strălucitoare stea din Carul Mare,
Căci Gigi te-a ales să-i fii mireasă...
Să-ţi fie viaţa cânt şi sărbătoare.

Eşti Soarele şi viaţa pentru care
A-nmugurit lumina la altar,
Eşti vis, lumină, pace, sărbătoare,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri

răvăşit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul şi zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deşi
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înţeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt, cuvinte

Să nu crezi în cuvinte care ţipă
Că sunt cuvinte-nvolburate!
Să crezi, doar în cuvintele-aripă
Ce te ridică peste toate!

Să nu crezi în cuvinte care plâng
Că sunt aidoma cuvinte-moarte!
Să crezi, doar în cuvintele-lumină
În raza lor venită de departe!

Să nu crezi în cuvinte care taie
În carnea vie-a sufletului tău!
Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
Ce te ridică pân la cer mereu!

Să nu crezi în cuvinte ce strivesc
Un fluture, o inimă, o floare!
Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
În râul limpede şi-n mare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al meu suflet, Psyhee

A venit un înger şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul şi mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori şi viermi
îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă!

Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Şi-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.

Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Şi curg peste anotimpuri, şiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.

Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Straşnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii şi mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!

Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viaţă
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranţă
Că poate fi totul ca un nou legământ!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de suflet

În cârdăşie cu pantofii care mă duc singuri
Cu inima încinsă la brâu cu o curea
Făcută din părul nopţii hrănită cu linguri
Îndulcite în atingeri de fluturi din catifea,

În cârdăşie cu jonglerul viselor sparte
De zorii desenaţi în flacăra iluziei puse
Pe ochii iubirii credinţei frumoase, înalte,
Din lumi cu tradiţii în inimi ascunse,

În cârdăşie cu dorul seminţei încolţind
În rubinul scoicii ascunsă în valul de mare
Înrămez gustul poeziei dinspre tine venind:
Un tablou de suflet, o floarea vorbitoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jardin du Luxembourg

Plutea aromitoare suflarea primăverii
Prin frunzătura-naltă din vechiul Luxemburg;
Era în clipa-n care nu ştii sub vraja serii
De vine aurora din nou, sau de-i amurg...

Zburară porumbieii din paltini. În surdină
Şoptea tânguitoare Fântâna Medicis. —
În cea mai minunată şi clasică grădină
Ce-a înflorit vreodată sub cerul larg deschis,

Când zgomotul cetăţii, vuind prelung, ca marea
Ce-şi urcă-n echinoxuri puternicul talaz,
Rostogolit departe pieri cu depărtarea,
Se strecură prin ramuri un liniştit obraz...

Ne-nvăluia Selene cu farmecul zăpezii.
De ce, pe când o lună de gheaţă ne privea,
Te-am revăzut ca-n clipa iernatică a străzii
Mai aibă ca o nalbă prin fluturii de nea?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrători cu absolutul

Nu există, Simm, poeţi în adevăratul
sens al Cuvântului,
ci doar lucrători cu Transcendentul,
în spirit şi-n duh!

Fluturi multicolori – liberi prin văzduh,
poemele lumii – zboară buimace,
de la Facerea lumii încoace...

Importantă, Simm, e măiestria
cu care capturăm fluturii şi le orientăm
zborul, dorul şi fiorul,
ordinea în care le orânduim startul,
modul în care le asortăm culorile cu Florile
Binelui şi Răului,
într-un fel de Ikebana cu fluturi,
rezistenţa în faţă Infinitului şi Hăului,
împăcarea Absolutului cu Vidul,
Reprezentativului cu Insipidul,
împăcarea sufletului tău cald, dar şovăitor, cu

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o limbă de cameleon

un fluture cât o supernovă
face un ultim salt
spre întuneric
oricum ziua supernovele
ca şi toate stelele
se ascund cel mai bine

numai soarele face pe deşteptul
când pe o limbă de clopot
un suflet nehotărât
încă se mai pipăie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiul florilor de cais

Nu e nimeni să te-asculte,
să-ţi vadă ochiul adânc, cuminte,
care aşterne pe orice filă,
insomnia vreunui stol.
Din lira sufletului
răsună blând tristeţia
aerului inspirat...
Între sprâncene, cel de-al treilea ochi soarbe cerul
revărsându-l pe cerul gurii tale,
ca tu să simţi
prezenţa unor fluturi
în devenire...
Stai încăpăţânată şi rece,
ca un blestem...

Mare pustiu
în florile de cais
acum când tu, tocmai tu,
te antrenezi să-ţi fi duşman!

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!