forţă şi suflet

Cântecul colectiv are o enormă forţă. El este un element important în educaţia legionară. Înalţă spiritele, dă veselie şi avânt sufletului, îi transmite nişte impulsuri curate şi aprinde focul speranţei în om. Chiar şi un suflet gol se umple de viaţă şi începe să se manifesteze armonios, la vibraţiile unui cântec de vitejie. Cântecele erau nişte manifestări sincere ale stărilor lăuntrice, la "fraţii de cruce" era o cominecare colectivă a lor, cu nişte forţe ce se revărsau din sufletele lor curate şi se manifestau în acorduri comune. Cântecele de vitejie le încălzeau inimile şi le dădeau impulsuri curate pe drumul realizărilor naţionale pe care le visau ei.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul ar acorda morţii măcar un minut pe zi de meditaţie, conflictele în care ar fi implicat şi-ar micşora importanţa şi soluţiile cele mai rele l-ar speria mai puţin, ar fi oricum mai indrăzneţ şi s-ar bucura mai mult ca există. Suntem însă făcuţi să nu putem concepe în noi înşine că am putea muri, să simiţim adică, nu doar să gândim, că murim în minutul acela, că totul s-a sfârşit fiindcă altfel ştim prea bine ca într-o bună zi va trebui să pierim... gândim! dar această bună zi o să fie cândva, pană atunci, ehe, mai e!... şi continuăm prizonieri ai forţei noastre vitale să urmărim nemăsurat cu secreta şi puternica lupă, gesturi şi cuvinte care ne chircesc sufletul!

citat celebru din Marin Preda
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viaţa-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poţi zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viaţa ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ţi tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis şi forţă, viaţa-ţi joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreţie, nu e nici penibil!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul este deformat de privirea noastră, suntem înfierbântaţi de fugacitatea faptelor noastre. Nu vedem liniile de forţă decât mai târziu şi, mai ales, vedem ivindu-se atunci destine singulare. Istoricii nu au chemarea asta. Vorbesc despre Stalin, despre Churchill, despre Roosevelt, dar nu zăbovesc asupra unui soldat anonim, a unui om necunoscut. Evocă marile mişcări de trupe, situaţia fronturilor, dar destinul unui suflet singular le scapă printre degete. Doar scriitorii sunt bine înzestraţi pentru a salva sufletele îngropate sub cenuşa Istoriei. Doar noi le putem redescoperi, le putem scoate la iveală unicitatea.

Andrei Makine în Viaţa unui bărbat necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul calmează. În mers sălăşluieşte o forţă tămăduitoare. Punerea regulată a unui picior în faţa celuilalt în acompanientul braţelor vâslind ritmic, creşterea frecvenţei respiraţiei, uşoara stimulare a pulsului, activităţile ochiului şi urechii necesare stabilirii direcţiei şi păstrării echilibrului, senzaţia aerului care atinge pielea adiind - toate acestea sunt acţiuni ce apropie corpul şi spiritul în mod cu totul irezistibil unul de altul şi care fac sufletul, oricât ar fi el de degenerat şi de urâţit, să crească şi să se lărgească.

Patrick Suskind în Porumbelul
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adulterul este o infracţiune care, privită din punct de vedere politic, îşi extrage forţa şi modalitatea (de înfăptuire) din două cauze: legile schimbătoare ale oamenilor şi acea atracţie deosebit de puternică care împinge un sex către celălalt; în multe cazuri ea se aseamănă cu forţa de gravitaţie care este motorul universului, căci asemeni gravitaţiei se reduce pe măsură ce distanţele cresc; şi dacă prima modifică toate mişcările corpurilor, la fel şi atracţia dintre sexe modifică toate mişcările sufletului, cât timp durează ciclul ei; un lucru le deosebeşte însă: gravitaţia realizează un echilibru când întâlneşte obstacole, în timp ce atracţia îşi trage forţa şi vigoarea chiar din obstacolele întâlnite.

Cesare Beccaria în Despre infracţiuni şi pedepse, Infracțiuni greu de dovedit prin probe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu te iubeşte şi te va ajuta să treci peste toate, iar atunci când timpul îţi va cicatriza rănile sufletului şi când inima ta va recăpăta iar forţă, îţi va trimite o altă iubire, alţi prieteni, alte şanse, alte drumuri, alte bucurii, alte mângâieri, alte vise...

citat din Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria mea a fost agitată. Cel care, de copil, nu a fost zguduit de suferinţe inexplicabile, de dorinţe nerostite şi care nu a avut de mic o înclinare pentru un gen oarecare de artă, nici iluzii nebune, nici speranţe ciudate, întemeiate pe forţele sau aptitudinile sale, pe creaţiile sale, mai mult sau mai puţin comice; cel care n-a plâns cu sughiţuri de o mie de ori noapte, fără să ştie de ce, nici n-a căzut în extaze neobişnuite, nici n-a izbucnit în veselii neaşteptate, nici n-a făcut prostii extravagante, acela poate fi sigur că va reuşi să ajungă tot ce va voi: un avocat bun, un jandarm straşnic sau un băcan destoinic, dar niciodată un artist, pentru că nu are suflu divin, nu are suflet.

citat celebru din Panait Istrati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amândoi

Dă-mi viaţă să-nvăţ să trăiesc,
Dă-mi lacrimi şi zâmbet, să-nvăţ să iubesc
Trezeşte în mine o altă fiinţă,
Şi fă să se nască din suflet dorinţă...
Greşeşte-mi şi cere-mi iertare,
Dă-mi roua din zori şi-o dulce chemare,
Cuprinde-mă-n braţe, condu-mă-n abis
Dă-mi stele aprinse şi veşnicul vis.
Dă-mi forţă să trec prin foc şi prin ploi,
Încrede-te-n mine, încrede-te-n noi
Fii înger al nopţii, lumină din Rai!
Blândeţea senină din dulcele-ţi grai.
Destramă tu, zidul durerii
Dezleagă misterul vechi al tăcerii
Dă-mi şansa să sper, opreşte-te-n loc
Să fim iar copii - sa fie un joc!
Opreşte tu, dorul ce-n suflet se-adună
Dă-mi parte din tine, să fim împreună.
Mi-e teamă de frigul din sufletul meu
Când focul iubirii se-aprinde cu greu.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Palasescu (19 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lâna de Aur este ceva ce aparţine omului, pentru care este infinit de preţioasă. Acest ceva a fost despărţit de om în timpuri străvechi, iar redobândirea sa este legată de invingerea unor forţe înspăimântătoare. Aşa stau lucrurile cu elemntul veşnic din sufletul omului: El aparţine omului. Dar omul se află separat de elemntul veşnic. Natura sa inferioară îl separă de el. Numai dacă o învinge, dacă o adoarme, omul poate să dobândească iarăşi ceea ce este veşnic.

Rudolf Steiner în Creştinismul ca fapt mistic şi misteriile Antichităţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte

Ce componentă universală suntem
Să ne compunem singuri din trasee
Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie
Ş-apoi păşim spăşiţi, pe ce-am creat, cu ce ne mintem.

Ne-avem în luptă surdă cu hazard
Ce vrem să-l stăpânim făr-al cunoaşte;
Si-aşa ne-am dat la suflet, Crăciun, Paşte...
Să nu fim bila dintr-un joc de biliard.

Suntem supremi în vise ce traducem
Într-un real, ce-l fabricăm cu forţe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Să preschimbăm sfârşit, eternul să-l inducem.

Miraju-i maxim, ne-ntrupăm doar "fizici"
Uitând, morala, sufletul, de-a naşte...
Ne căutând, două milenii-n urmă, într-un Paşte
Ce-l venerăm umili, nefiind încă amnezici.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele comori ale unui om se află în sufletul său... sunt toate sentimentele frumoase, forţa cu care se ridică ori de câte ori viaţa îl îngenunchează, spiritul liber, bunătatea, generozitatea cu care împarte tot ce are mai bun şi mai frumos, credinţa şi iubirea cu care se dăruieşte lumii... Iar fără aceste comori, până şi cei mai bogaţi oameni sunt foarte, foarte săraci...

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum e aerul curat, bine oxigenat pentru trup, tot aşa e pentru sufletul omului Duhul Sfânt: o vitală, magnifică forţă şi încântătoare, sigură călăuză pe pământ.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ezra Bartlett

Preot în armată,
Preot în închisori,
Predicator în Spoon River,
Îmbătat de divinitate, Spoon River –
Şi totuşi împingând pe Eliza Johnson în ruşine,
Iar propria persoană în dispreţ şi nefericire.
Dar de ce voi nu vedeţi niciodată că dragostea pentru o femeie
Şi chiar dragostea pentru vin
Sunt stimuli prin care sufletul, flămând de sfinţenie
Atinge viziuni extatice
Şi vede până la cele mai depărtate colţuri ale cerului?
Numai după multe încercări de a prinde putere,
Numai după ce s-au consumat toţi stimulii,
Reuşeşte entuziastul suflet,
Prin propria forţa,
Să găsească divinitatea
Ascunsă în sine.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul

Acolo unde, ca o pernă-n pat,
Poiana se umfla pentru-a susţine
Al purei violete cap plecat,
Unul comoară celuilalt, cu tine
Eram întins. Unite-ntr-un balsam
Curgând din ele, mâinile în pace
Şi ochii, împreună, ni-i lăsam
Pe-un fir unic pe care fusu-l toarce,
Acest altoi de mâini era, acum,
Singurul mod al nostru de-a fi una,
Iar chipurile-n ochi, născând ca-n fum,
Unicul mod de a procrea într-una.
Cum Soarta, între două mari oştiri,
Întârzie nesigura izbândă,
(Ieşind din trupuri, pentru convorbiri)
Stăteau a noastre suflete la pândă.
Şi-n timp ce ele discutau, noi doi
Zăceam ca nişte statui pe morminte;
O zi am stat aşa, iar între noi
N-au fluturat, cât a fost zi, cuvinte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de John Donne din Sunete fundamentale, traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie

În suflet e perfectă armonie
Îmi doresc ceva mai mult?
Supraîncărcat de melancolie
De singurătate eu m-am rupt.

De ce să mă despart de tine?
Nu ai forţe ca să mă reţii?
Orice vei transforma în mine
Vreau stăpână să-mi rămâi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroilor, slavă!

Ne cheamă duhurile lor
Şi ne-or chema şi- viitor
Ca împreună să venim
Şi amintirea s-o cinstim.

Bărbaţi viteji, ei pentru noi
De-a pururi s-or numi eroi
Pe-altarul ţării încercaţi
De Domnul Sfânt predestinaţi.

Iertare fraţilor acum
Să cerem, fie şi postum,
Că ne-am mândrit cu jertfa lor,
Cu faptele eroilor

Şi-am cam slăbit al forţei tun
Cu gândul la un trai mai bun.
Să aninăm astăzi cu toţi
Al sufletului crin la porţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai încredere în Dumnezeu , dar şi în tine

Omule,
Când simţi că nu mai poţi, nu dispera. Închide ochii şi gând bun la Dumnezeu.
Dacă îl ai pe Dumnezeu în suflet, doar El îţi dă puterea să mergi mai departe. Mulţumeşte-i pentru viaţa ce ţi-a dat şi tot El îţi va arăta dragostea şi grija pentru sufletul tău. Îţi va oferi zile însorite atunci când în viaţa ta vei avea şi momente înnourate.
Cu încredere în Dumnezeu, dar şi în tine, lasă în urmă trecutul. Fii bucuros că ai îndrăzneala să mergi mai departe. Ai încredere şi în forţele tale.
Nu lăsa pe nimeni să-ţi omoare, sau să-ţi fure comorile sufletului. Ai încredere în ziua de mâine. Sigur vor veni şi zile care îţi vor deschide calea spre îndeplinirea celor ce-ţi doreşti. Atunci oamenii te vor preţui mai mult. Numai astfel vei simţi că eşti capabil să construieşti şi tu ceva. Nu uita că ai o importantă datorie faţă de lumea în care trăieşti, dar şi faţă de tine.
Fiind mai bun meriţi să fii fericit. Şi nu uita că în viaţă nu trebuie să fii copia nimănui. Este suficient să adaptezi totul la propria-ţi persoană.
Fii tu etalonul, nu clona altuia.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureşti

Mi-e dor nespus de oraşul meu,
Imperfect cum a vrut Dumnezeu
Râsete-n noapte, triste poveşti,
Mi-e dor de tine, drag Bucureşti!

De terasele pline, parcuri şi alei,
Unde-s maşini tunate si derbedei
De Dorobanţi şi de Centrul Vechi
Muzica ce sună plăcut în urechi.

De mall-uri şi bulevardele largi,
Unde, pe şest, o marijuana tragi,
Şi prea uşor cheltui 200 de RON
Pe curvele triste-n ciorapi de nylon.

Terenul de fotbal şi sala de forţă
Sufletul mi-este aprins ca o torţă
După tot felul de chestii lumeşti,
Mi-e dor de tine, drag Bucureşti!

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui bou

A tras din greu, din zori pân-la-nserat
Şi a murit în suflet cu-o durere,
Că nimeni încă, nu a încercat
Să afle forţa lui în... cai putere.

epitaf epigramatic de Mircea C. Dinescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!