Citate despre frică și pericole, pagina 4
Dacă te temi că o să-ți fie rău, nu faci decât să mărești șansele de a-ți face rău. Uită-te la acrobați. Crezi că se gândesc o clipă că or să cadă dacă merg pe sârmă? Nicidecum. Acceptă riscul și savurează plăcerea de a înfrunta pericolul.
citat din romanul Mecanica inimii de Mathias Malzieu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă tem de Zeița Justiției! O femeie care învârte sabia, deși e legată la ochi, poate fi foarte periculoasă.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mișu (privind spre Opinia): Mi-e frică, Nina!
Nina: De ce?
Mișu: Orice revoluție începe cu un miting neautorizat. Și se termină cu o nouă lege a presei...
Nina: Aiurea! Oamenii aceea vociferează! Atâta tot! Revendicările lor nu sunt clare!
Mișu (grav): Nici nu știi ce periculoasă este voința oamenilor care nu știu ce vor!
Nina: Stai liniștit! Sunt nebuni, dar inofensivi! Încă nu alcătuiesc o majoritate parlamentară...
replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unchiul Vernon se umflă periculos. Sentimentul lui de revoltă atârna mai greu decât frica față de o mână de ciudați.
J.K. Rowling în Harry Potter și Ordinul Phoenix
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeflemeaua este una dintre cele mai plăcute și dintre cele mai primejdioase calități ale spiritului: place totdeauna când este delicată; dar totdeauna ne temem de cei care se folosesc prea adesea de ea. Zeflemeaua poate fi totuși îngăduită, când nu este umbrită de nicio răutate și când antrenăm în jocul ei chiar persoanele despre care vorbim.
citat clasic din La Rochefoucauld
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În luptă, sunt mai expuși la pericole cei care, mai mult decât alții, sunt prizonierii fricii; curajul seamănă cu un zid.
citat din Sallustius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totemul este un animal, comestibil, inofensiv sau periculos, de temut, mai rar o plantă sau o forță naturală (ploaia, apa), care se află într-o relație foarte specială cu întregul grup. Totemul este în primul rând strămoșul grupului, după cum este și spiritul său protector, care îi vine în ajutor, care îi trimite oracole, iar dacă pentru alții este periculos, în schimb își cunoaște copiii și îi menajează.
Sigmund Freud în Totem și Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-i să discute! Lasă-i să vorbească! Periculos nu este dușmanul care se autodemască. Este de temut dușmanul camuflat, pe care noi încă nu îl cunoaștem. Cât despre ăștia, care își dau arama pe față, totul este consemnat și va veni și timpul când ne vom răfui cu ei.
citat clasic din Stalin (1924)
Adăugat de Magia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe român cu greu îl convingi (sau nu-l convingi deloc) să intre "în front". Tot ce depășește ograda lui, bătătura lui, nu-l interesează, sau îi trezește suspiciunea, teama - de asta "Moromeții" e o carte genială. Tot ce înseamnă asociere, întovărășire, atentează la " libertatea" lui, la bunurile lui, la însăși persoana lui. În caz de pericol, românul sare, dar nu pentru că vecinul lui ar fi în pericol, ci pentru că acel pericol ar putea să se întindă și la el, în ograda lui. Daca însă motivul "asocierii" este lipsit de concretețe sau îndreptat direct împotriva lui... nu se opune cu hotărâre. Sigur că nu e de acord, dar nici nu zice NU, ci SĂ MAI VEDEM... Dacă tărăgănarea (acesta e cuvântul!) înseamnă înțelepciune, atunci... mă dau bătut. Românul nu se apără - de atacat nici vorbă, și nu de frică - ci tărăgănează.
citat clasic din Paul Goma
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvarea mea
De SIDA nu mi-e teamă, nu-s atent
Și-nfrunt senin pericolele toate,
Știind că "se salvează cine poate",
Dar și acela care-i... impotent.
epigramă de Ștefan-Cornel Rodean (2009)
Adăugat de Ștefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegea că unele temeri se cuvine să fie respectate, și anume cele care te țin departe de pericolele adevărate. Dar a realizat că majoritatea temerilor sunt iraționale și că ele l-au oprit să se schimbe atunci când avea nevoie să facă acest lucru.
Spencer Johnson în Cine mi-a luat Cașcavalul?, capitolul 2 (1998)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl tânărului Fergusson, un viteaz căpitan din marina engleză, întovărășise pe fiul său încă din cea mai fragedă vârstă, la primejdiile și aventurile meseriei sale. Acest vrednic copil, care părea să nu fi știut ce este teama, vesti în curând o minte vioaie, o inteligență de cercetător, o remacabilă înclinație către lucrările științifice, în afară de aceasta arăta o dibăcie puțin obișnuită de a ieși din încurcătură; nu a fost niciodată stânjenit de ceva, nici chiar să întrebuințeze pentru prima oară furculița, lucru la care îndeosebi copiii se pricep așa de puțin.
Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată în ce fel se produce refularea sub influența angoasei: eul observă că satisfacerea unei noi cerințe instinctuale evocă una dintre situațiile periculoase a cărei amintire a păstrat-o. Îi este deci necesar să reprime, să înăbușe, să anihileze această investire impulsională. Eul reușește acest lucru foarte bine când este puternic. Dar în caz de refulare, această impulsiune aparține încă sinelui, iar eul, conștient de propria sa slăbiciune, folosește atunci o tehnică identică în fond celei utilizate de gândirea normală. Gândirea este o metodă de încercare practică, cu ajutorul unor mici cantități de energie; ea amintește de procedeul unui general care, înainte de a da trupelor sale comanda "înainte", mută pe hartă mici figurine. Eul devansează deci satisfacția acordată impulsiunii instinctuale neliniștitoare și permite sentimentelor de neplăcere să reapară de la începutul situației periculoase temute. Astfel se declanșează automatismul principiului plăcere-neplăcere, care realizează apoi refularea impulsului instinctual periculos.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă de iubire, de ură, de disperare...
Sărutul, acest prezent cu tendința de a exploda,
crește până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieșisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
că nu se mai poate trăi nimic după noi.
Mi-am zis că e o primejdie fără sfârșit,
ceva se nalță în mine.
Mă îndeamnă la timpul de a trăi
pierdută de durere, de disperare, de lume,
în aerul tău.
Iubesc și mă tem. Ceva se nalță în mine;
nu mai pot supraviețui normal
din prea multă intensitate
trăiesc totul din toate direcțiile,
mor de frica acestei agonii,
diferită de viață, neînțeleasă de moarte.
Privește-mă în ochi să vezi cât de adânci
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (22 februarie 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am studiat angoasa nevrotică și am spus că ea se manifestă în trei maniere diferite: mai întâi ca anxietate generală, angoasa imprecisă, gata să se atașeze oricăror interpretări noi; capabile să-i furnizeze un pretext; aceasta este ceea ce se numește anxietatea de așteptare, așa cum este, de exemplu, în nevroza de angoasă tipică. Apoi, ca angoasă puternic legată de unele reprezentări determinate, așa cum este cazul a ceea ce numim fobii; totuși, putem găsi chiar și aici o legătură cu un pericol exterior oarecare, dar teama de acest pericol pare extrem de exagerată. În sfârșit, ca angoasă isterică sau angoasa care însoțește nevrozele grave.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între timp, fii întotdeauna atent la primejdia care pândește comunitatea: oamenii tind să se poarte la fel. Au drept model propriile lor limitări și sunt plini de prejudecăți și temeri. E un preț foarte mare de plătit, deoarece ca să fii acceptat de toți va trebui să le fii tuturor pe plac. Iar asta nu e o dovadă de dragoste față de comunitate. E o dovadă de lipsă de dragoste față de tine însuți. Nu este iubit și respectat decât cel care se iubește și se respectă. Nu căuta niciodată să placi tuturor, căci vei pierde respectul tuturor. Caută-ți aliații și prietenii printre cei care sunt siguri pe ei și siguri de ce fac.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vă temeți de eșec, concentrați-vă asupra ideii de reușită. Dacă vă temeți de boală, orientați-va mintea spre sănătate. În orice pericol v-ați afla, invocați protecția divină.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i suferința, ce-i teama și umilința primejdiei, în comparație cu triumful, triumful unic, dulce, indispensabil, fără de care n-ai vrea să mai trăiești: să fixezi, la un frivol, la un evaziv, la un monden care are totuși o reală valoare umană, dar te chinuie cu farmecul lui inconstant, să fixezi, zic, la el tot ce are mai bun, să-l schimbi din ușuratic în serios, să legi de tine, să stăpânești această forță evazivă și să-l vezi, în sfârșit, în stare demnă de valoarea lui, să-l aduci la devoțiune, la pasiune profundă, mistuitoare, nu numai o dată, ci, ca să-ți confirmi, ca să te asiguri, mereu, necontenit, niciodată îndestul.
Thomas Mann în Doctor Faustus (1947)
Adăugat de Dama de pică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost minunată, Juliette a mea, în toate aceste întunecate și violente zile. Dacă am avut nevoie de iubire, tu mi-ai oferit, fii binecuvântată. Când, din ascunzătorile mele, mereu periculoase, după o noapte de așteptat, am auzit cheia ușii mele tremurând între degetele tale, riscul și întunericul m-au părăsit, ce a intrat apoi a fost lumina! Nu trebuie să uităm niciodată acele teribile, dar dulci, ore când ai fost aproape de mine. Să ne amintim viețile noastre în acea cameră întunecată, cuierul vechi, cele doua fotolii puse față în față, masa pe care am luat-o pe colțul mesei, conversația noastră dulce, tandrețurile noastre, temerile noastre, devotamentul tău. Ai fost surprinsă să mă găsești calm și senin. Știi de unde vin calmitatea și seninătatea? De la tine...
Victor Hugo în Scrisoare către Juliette Drouet (31 decembrie 1851)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mare și puternic, mai voinic chiar decât câinii din Pirinei, Dingo era un specimen minunat al acelei varietăți de dulăi din Noua Olandă. Când se ridica în două labe, dând capul pe spate, era cât un om de înalt. Sprinteneala și forța mușchilor săi făceau din el unul din acele animale care atacă fără șovăire jaguarii sau panterele și care nu se tem să țină piept ursului. Cu blana deasă, coada stufoasă și țeapănă ca o coadă de leu, cu părul roșcat-închis, Dingo avea numai pe bot câteva pete albe. Când îl apucau furiile, animalul acesta putea să devină primejdios; se înțelege deci pentru ce Negoro nu fusese deloc încântat de primirea pe care i-o făcuse acest strașnic exemplat al rasei canine. Cu toate că nu era prietenos, totuși Dingo nu era un câine rău. Părea să fie mai curând trist.
Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frică și pericole, adresa este: