Citate despre frunze și moarte, pagina 4
Ia-mă!
Mi-a căzut o carte
Din bibliotecă;
Vine doamna moarte,
Croindu-și potecă.
Mi-a pătruns în casă,
Ca să mă inspire;
Scriu cea mai frumoasă
Vorbă de iubire:
Mi-ai picat la vreme,
Frunză de gutui;
Vântul toamnei geme:
Ia-l, i-al nimănui!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulciule, ascunsule!
Dulciule, ascunsule-n tăcere, pământe, pământe, vere, fă-te cristalin,
și morții tăi vedea-i-aș ca florile-n văi.
Geme frunză!
Vai, geme ea.
Și cade veștedă, cade frunza.
Ah,
Orfeu al codrului verde,
spune-mi cântecul.
Mi-e dor a mă pierde.
Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei.
Mistuindu-mă cu sărut sălciu, altissima lună!
Fă să nu mai fiu!
Sfâșiați-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii mei, muntenii!
Toamnă e!
Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele nu mor toamna, pleacă doar să-și odihnească verdele în timpul iernii.
aforism de Ai. T. Gheorghe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
O vioară plânge-n noapte
Încă îți mai scriu poeme, și pe note le aștern,
Iar în ceas tarziu adesea, eu ți le trimit pe vânt.
O vioară plânge-n noapte, pe-ale sale strune dragi
Simfonii cu lacrimi scrise, al iubirii bun rămas.
Pe o rază de la lună, notele zboară spre cer
Tremurând de-nfiorare, la fereastra ta alerg.
Bate într-una gândul meu, îți așez sărutul dalb
Pe o frunza îngălbenită, de al toamnei rece voal.
Îți compun o simfonie pe al lacrimii păcat,
Pe un viers de poezie, scris pe-o frunză de arțar.
La sărutul tău visez, vreau aroma lui să simt...
Eu nu te-am atins vreodată, doar în vise te-am văzut.
Doar în vise-n miez de noapte, îți simt focul ce mă arde,
Ca un fulger care cade, noaptea-n nopțile cu ploi.
Toamna a sosit din nou, a câta de când te aștept...
Tu departe ești de mine, oare de ce te iubesc?
[...] Citește tot
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de seară cânta o vioară
privește
fluturii care duc iarna pe umeri
și noi
într-un altar de frunze moarte
deschidem porțile cărții
avem ce-avem cu morții
dar nu cu moartea
ne va ține de cald
iar fluturilor le va fi dor
de ghilotină
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele țipă
Se evaporă copacii. Pe coclauri frunzele țipă.
Păsări au prins caimacul pe zbor
Morții sunt în grevă de o clipă
fiindcă de moarte le este dor!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
murim de doruri multe
zi de zi
cu fiecare
frunză ruginită
căzută în dizgrație
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Frumoasă ești, pădurea mea,
Când umbra-i încă rară
Și printre crengi adie-abia
Un vânt de primăvară...
Când de sub frunze moarte ies
În umbră viorele,
Iar eu străbat huceagul des
Cu gândurile mele...
Când strălucesc sub rouă grea
Cărări de soare pline,
Frumoasă ești, pădurea mea.
Și singură ca mine...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încolțit de Înviere
Crește frunza, crește iarba,
Crește umbra-n umbra lor,
Adumbrindu-mă degeaba,
Cresc în sens descrescător.
Pe răboj nu-mi număr pașii,
Ce rămân tot mai puțini,
Cresc în umbra mea urmașii,
Tot mai grei și tot mai plini.
Crește ziua, scade noaptea,
Glasuri tot mai ascuțite,
Cântă, prohodindu-i moartea,
Învierii încolțite.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (29 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Radu
De ce n-ai așteptat până la vară
Când primăvara se renaște-n lunci
Cu verde clar, lichid închis în lacrimi
Venind de departe, din suflete adânci.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircite-n toamnă
Și te-ai murit în cartea de pe masă
Biblia veche cu coperți de aramă.
La moartea ta n-am plâns și nici nu știu
Dacă vreodată, Radu, te voi plânge.
Te-ai sinucis fără să mă aștepți.
Te-ai dus fără să mai întrebi de mine.
Azi te mai caut printre frunze moarte
Și cânt încet prin galbenul pădurii
Dar mor doar uneori când apa curge
Și se despoaie de frunzar, gorunii.
[...] Citește tot
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul frunzelor de-apoi
Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.
Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.
Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,
Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
Spre lumea frunzelor de-apoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Despărțire
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră
Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.
O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme
Pe pieptul unei moarte) și veșnic între noi
Vor crește neguri numai în aparență calme.
Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra și vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi și plini de pace.
Triști, vom cunoaște ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga și-n dreapta trecătorii,
Mai morți ca morții, singuri și fără remușcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei poezii japoneze
Culorile florilor
au dispărut deja
în fadul ochilor mei
Viața mi-a trecut degeaba
Cum priveam nemișcat
verdele cascadei Hoshi
O femeie mi-a zis:
"Iishi bakari ni"
într-o clipă voi reveni
Mai stau, aștept
Până când Luna trece-n zi
Doar pentru că a spus-o...
***
Lumea sta neschimbată
Semințele sădite de străbuni
Cresc frunze în inima mea
[...] Citește tot
poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, copacule
Ah, copacule, frunza ta îmi cade pe umăr,
soarele-și rotește ochiul, căzând la orizont,
umbra ta e lungă și subțire
pe câmpul acesta pustiu, de piatra
Am rămas așa, ținând în mână
șaua și hamurile cu miros de cal
Mi-ar părea foarte rău să mor...
Poate și pentru că nu mi-e sete,
pentru că aș vrea să plec, rămânând
de dragul unui cal care putrezește
și-al unui copac cu frunze căzând.
Până unde - nici eu nu știu
și nici ce întâmplări vor fi în sufletul meu.
Ah, copacule, stelele sar dintr-o margine de pământ
și e dulce căldura și e un timp și e o liniște
ca o flacără verzuie, arzând!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potrivirea
Atins de secure
Trunchiul verde nu mai fu în stare să
Țină seva
Rouă pe mere
Cutremur
Cojile sar, frunzele mor
Dar nu acum
Decade pot număra degete de copil
Mlădiță era când l-am plantat...
Nu știam că se potrivește atât de bine
Brațelor tale întinse.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Oh, de ar putea mintea mea să renunțe la ideile moarte, așa cum copacul dă drumul frunzelor uscate!
citat din Andre Gide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul mă învață să uit de mine precum zăpada topită își uită viața. Pământul mă învață renunțarea precum frunzele care mor toamna. Pământul mă învață curajul precum arborii care stau verticali și singuri. Pământul mă învață regenerarea precum sămânța ce crește primăvara.
citat din William Alexander
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul îi spune frunzei: "Acesta e ciclul vieții. Chiar dacă tu crezi că vei muri, de fapt încă mai trăiești în mine. Mulțumită ție sunt viu, pentru că am putut respira. Tot mulțumită ție m-am simțit iubit, pentru că i-am putut da umbră călătorului ostenit. Seva ta e în seva mea, suntem una."
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Înfrângerea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
sub șoptită frunză
susură lumina
pâlpâie o undă
într-un cearcăn vânăt
o fantasmă moare
gogyohka de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Academia de aur și purpură
Drumul nostru prin tunelul de frunze
Spirală plutitoare într-o lume de amintiri arămii
Cu cerul neîncăpător de durerea culorii
Precum am pluti în apa unei fântâni
Plină de rugina regală a viselor de stea
Ce s-au aruncat de iubire-n adânc.
Fiece pas sporind augustul preț
Al sublimei arte cu care știe frunza
Toamna să moară.
Drumul nostru de ucenicie
În academia de aur și purpură
Din superbia căreia-nvățăm
Cu câtă frumusețe ești dator
Să-ți cucerești apusul ca pe-o nuntă.
poezie de Lucia Olaru Nenati din Nord. Antologia poeților botoșăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frunze și moarte, adresa este: