gânduri şi ignoranţă

Glastra inimii

e o zi de luni şi vară,
mă scald în smâlcuri toride de gânduri
credeam că ploaia de ieri le va duce-n şuvoaie departe,
dar cum ochii i-am deschis, la primul ceas al dimineţii
le-am găsit cu pleoape încreţite, hlizindu-se la mine
s-au întors şi te-au adus din frământări
mi te-au adus din neştiinţă
în glastra inimii te-au aşezat,
m-au transformat în nefiinţă.

şi zac aşa ca pe-o fereastră
şi stropi de apă nu primesc
şi simt cum frunzele-mi jelesc
nici soare n-am cum să găsesc
căci nu-mi auzi chemarea,

mă-ntreb de ce-am lasat eu ochii să-mi priveşti?

parcă ne ştim din alte lumi,
şi-n lumea asta nu e nimb de biruinţă

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor fără istoric

De ce se scrie într-una istoria în fals,
N-ajunge oare sângele vărsat?
Ne închipuim că viaţa-i tot un vals,
Am şi uitat, că dansul pe cadavre e-un păcat?!

Şi cine-o scrie, nu ştim. Nu întrebăm
Ce interese au, de ce-s meschine.
Suntem total indiferenţi şi-i acceptăm
Şi umplem ţara, neamul, lumea de ruşine?!

Nici de-adevăr nu mai avem habar,
Trăim doar ca să trecem zile-n rând.
Nici la părinţi, n-avem un gând măcar...
Ce-a fost demult, se şterge, preferăm " curând"?!

La şcoli copiii învaţă- vorba vine-
Despre contemporani futili şi-anoşti...
N-au etalon, să înveţe zborul la înălţime!
Vrem viitor, de superficiali, de-agnostici, sau de proşti?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii celui mai obraznic bărbat

Din ochii celui mai obraznic bărbat
Mă priveau stâncile unei aroganţe alese...
Eu, femeia tânără, un veac am înserat
În zborul păsărilor ce ştiu să deteste
Trufia, ignoranţa şi simpla trădare
(Intuiţia niciodată nu m-a părăsit)
Aveam să-l modelez ca pe un lut moale
(Să fi fost bărbatul cel mai iubit?)
Şi să fac din el, deseori - un ulcior
Şi aşa, cum se crede plin cu licoare,
Să-l las, zi de zi, să moară de dor.

Din ochii celui mai obraznic bărbat
Eu cobor, domol, ca un izvor de câmpie
Şi ocolesc toţi bărbaţii din stat
Cărora le-am zâmbit cu mărinimie.
Intersectez noaptea, fiind acea lumină
Ce din stele nici gând să cadă,
Zorii multe-culori îi aprind şi-i iau în mână
Şi-i sfătui în pieptul cui să ardă.

[...] Citeşte tot

poezie de Renata Verejanu
Adăugat de Valentin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea de Crăciun a poporului român

Moş Crăciune, blând şi bun,
Te rugăm în cor acum:
Când te duci în Parlament
Să duci daruri, fii atent!
Nu te du doar pentru-a da,
Du-te şi pentru-a lua.

De dat, dă-le sănătate,
Dă-le minte, bunătate,
Dă-le gândul bun şi drept,
Că e criză-n parlament.
Dă-le lor înţelepciune
Pentru a face legi bune,
Dă-le-un strop de umilinţă,
Pioşenie şi credinţă,
Dă-le-n suflet omenie
Şi învaţă-i cum să fie
Cu gândul la ăst popor,
Patroţi în ţara lor!

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie părintească...

Mi-e atât de dor, de tata!
Şi de adepţii lui cei geniali...
Când sfaturi îmi dădeau pe îndelete,
Să-mi creioneze viitorul ideal.

El, tata, scriitor voia să ajungă,
Ca să deştepte lumea în jurul lui
Şi ştiinţa lui cu toţi neştiutorii s-o împartă;
Dar soarta capricioasă altfel a ales,
Când gândurile lui strigau, Progres!
Poate era prea mic în univers...
Mare, sigur este, pentru a lui fată.

- Prea bun, prea prost şi prea cinstit
Sunt şi am fost, îmi spunea tata,
Cu cine nici nu trebuia luat în seamă,
S-a profitat de bunătatea mea,
Şi am răbdat ca Iov, în viaţa asta,
Cui am greşit? Naiv se întreba,
Căci am plătit dublu şi-ndesat orice nimic,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de veci

O lume împietrită-n aşteptare,
Ascunsă-n cimitirul de pe deal,
În locul de odihnă ideal,
Îmi zace îngropată, la picioare.

Cum pot acum, în armonie, oare,
Dormi aici, tăcuţi şi mici şi mari,
Bogaţi, săraci, inculţi sau cărturari,
Şi cei ce-au vrut odată să se-omoare?

Le daţi pomeni? La ce folos mâncare,
Când sunt grămezi, cei puşi la ajunat
Căci pentru cer nimic n-au adunat,
Robiţi de pământeasca alergare?

Însemne, cruci şi pietre funerare,
Ba nici măcar atâta nu au toţi,
Măcar ca unii fost-au nişte hoţi,
Azi, doar ţărână, lut pentru urcioare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (8 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât gândul mai interferează Încă cu realizarea, "Guru" respectiv îţi va pune tot felul de condiţii pentru a ajunge la ea. Şi în mod paradoxal, toate aceste condiţii de tot râsul, se vor referi la capcana iluzorie corp-minte, gen: "Trebuie să fii continent/ejaculezi/juisezi pentru a realiza Sinele", "Trebuie să îţi trezeşti Kundalini şi să îl duci în Saharara Padma", "Trebuie să nu îţi mişti pupilele", "Trebuie să îţi creezi această realitate", "Trebuie să practici", "Trebuie să meditezi", "Trebuie să te rogi", etc, etc. Culmea este că toate aceste condiţii îţi sunt puse datorită ignoranţei, de către "Guru" pentru "A-Fi", când în fapt, mai întâi de toate "Tu-Eşti". Un Guru fals de mâna a doua întotdeauna îl va pune pe primul loc pe "a-face", pe când un Guru Real te va reîntoarce mereu şi mereu în prezenţa de "A-Fi"!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul

Acolo unde, ca o pernă-n pat,
Poiana se umfla pentru-a susţine
Al purei violete cap plecat,
Unul comoară celuilalt, cu tine
Eram întins. Unite-ntr-un balsam
Curgând din ele, mâinile în pace
Şi ochii, împreună, ni-i lăsam
Pe-un fir unic pe care fusu-l toarce,
Acest altoi de mâini era, acum,
Singurul mod al nostru de-a fi una,
Iar chipurile-n ochi, născând ca-n fum,
Unicul mod de a procrea într-una.
Cum Soarta, între două mari oştiri,
Întârzie nesigura izbândă,
(Ieşind din trupuri, pentru convorbiri)
Stăteau a noastre suflete la pândă.
Şi-n timp ce ele discutau, noi doi
Zăceam ca nişte statui pe morminte;
O zi am stat aşa, iar între noi
N-au fluturat, cât a fost zi, cuvinte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de John Donne din Sunete fundamentale, traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţia virgulei şi îngerul meu

Într-un timp luminat oarecare...
păsările cădeau foarte lent,
ajunse la desăvârşirea prăbuşirii.
Pe toate era zgâriat cu virgula,
numele unui copil.
Conspiraţia virgulei era ataşată,
la trusa de păsări.
O viaţă am flirtat zâmbind,
cu imaginaţia şi moartea
şi nimic!
Cad cruci interesante
iar eu nu le ridic...
Aplecat spre a studia
sentimentul profund al ignoranţei
şi mersului înainte,
într-un mod voit...
ocoleam întâlnirea cu divinitatea,
printr-o constrângere a tăcerii.
Întotdeauna în preajma mea:
îngerul meu!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, copilărie?

UNDE EŞTI, COPILĂRIE?

Unde eşti, copilărie,
Fără griji fără suspine?
Părinţii din veşnicie
Purtau grija mea de mâine!

Unde-ai dus vraja visării
Cu Zmei, Feţi şi Cosânzene?
Că veneau pe-albastrul zării,
Precum visul printre gene!

Unde mi-ai lăsat florile
Ce mi le coseam pe ie?
Azi cos lacrimi în mărgele
De scaieţi şi păpădie!

Coseam ie cu altiţă,
Când eram copil de şcoală,
Ca să primesc cununiţă

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poezie pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii se miră surprinşi

Suntem ca două fructe galbene, coapte-n miros,
prin coaje pătrunde lumina în miez,
este o sevă care ne îndulceşte dragostea,
curge subţire către izvoarele ei fermecate
şi ce frumoşi devenim când ne dezbrăcăm
de patimile zdenţuite ale lumii.

Ne întrebăm în fiecare zi ce suflete avem
şi de ce le cultivăm în acest trup docil stricăciunii
ce-şi pierde echilibrul dat la început
fără putinţa de o reglare statornică.

ochii se miră surprinşi,
adoptă întâmplările ce-i înspăimântă
cu imprevizbile lacrimi amare,
cunoştiinţele oamenilor îi lasă pradă neştiinţei
şi tot ce ştiu nu se poate valorifica,
rămân ca nişte ustensile nefolosite.

Trăim cu gândul şi seperanţa agăţate de himere

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul undelor remanente îl întâlnim în toate epocile. Universul este plin de unde ale trecutului care, în anumite împrejurări, pot fi reactivate şi deveni, pentru o clipă din nou vizibile şi audibile. Avem impresia că ne aflăm în faţa unui mister de mai multe grade, care întrece de departe simplele imagini ale trecutului captate de cronovizor. Este vorba de obiectivizarea tuturor gândurilor şi emoţiilor şi proiectarea lor sub formă de unde. Pe scurt, poţi admite faptul că acuitatea unui sentiment este o figură sau o formă, a cărei calitate, o poţi defini ca fiind solidă. Nu e imposibil să aduci acestei senzaţii un corp imaginar, dar care capătă realitate. Aceste sentimente, care vi se par total subiective, nu sunt ceea ce presupuneţi voi (în neştiinţa în care vă aflaţi) cu privire la realitatea obiectivă a sensibilităţii psihice. Va veni în curând ziua în care veţi descoperi ceea ce acum numiţi fantomele sentimentelor şi gândurilor voastre.

Francois Brune în Morţii ne vorbesc
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţa nu-i culpabilitate

Cum soarele, ce ne va arde într-o zi
Şi luna se va prăbuşi din 'nalte ceruri;
Nu-i vina ignoranţei, de-a nu şti,
Să scoatem adevăr, dintre misteruri.

Ne pierdem timp în duşmănii şi crime
De mii de ani, în loc, tot, să iubim
Şi singuri ne-acordăm drepturi divine;
De cine glob... să descotorosim!?

Creaţii ori evoluţii de am fi,
Nu are vină şobolanul din canale;
Nici de-a-ndura mizerii de-a trăi,
Sau de-a nu fi model, pentru jurnale.

Ne-am pus în gând, comete să distrugem
-Şi nu noi le-am creat- şi nu ştim scop.
Şi răzbunărea, în cântar... o punem???
Doar ce-am plătit, deja, tribut lui Halley Bopp!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mă iubeai

De mă iubeai, ai fi păşit pe acel ring neprimitor,
Cu inocenţă-ai fi zâmbit, în braţe m-ai fi strâns uşor,
De lume nu ţi-ar fi păsat, chiar de eram împiedicată,
Cu mine doar ai fi dansat, o simplă, urâţică fată.

Iar privitorii-ar fi-nţeles c-am fost de soartă dăruţi
Să fim Aleasă şi Ales, doi visători cam aiuriţi...
Mi-ai fi şoptit, cu glasul blând, ca lacrimile să le-alung
Uitând de-oricare groaznic gând ce mă făcea atunci să plâng.

Ştiam că rochia mi-era veche, că nu eram strălucitoare,
Dar tot credeam că-mi eşti pereche mie, modesta dansatoare.
Ce dacă paşii mi-erau reci, tangoul greu mi se părea,
Nu ar fi trebuit să pleci, nervos pe neştiinţa mea.

Cu vorbe grele-ai aruncat... Galeş te-ai îndreptat spre Ea,
Zeiţa ce te-a invitat, clipind cu ochi de peruzea,
Ca împreună să păşiţi pe scena, vouă hărăzită,
Ca doi superbi îndrăgostiţi, cerându-ţi să îi fii iubită...

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustnicul

I
Muntele Golgota. Întuneric. Un soare mic se vede
sângeriu prin pâclă deasă. Pe-o stâncă şade Lucifer
cu aripi de liliac, cu ochii luminoşi de fosfor. Priveşte
neclintit parcă ar asculta ceva-n tăcere.

LUCIFER

Nu s-aude-n larg decât mişcarea
pământului prin lume.

Cu aripile sprijinite-n pietre-aştept
de-un veac aici.
Când am urcat cărarea
părea că duc în spate-o cruce grea,
şi spini ce atârnau în aer mă-nţepau pe frunte.

Dacă semnele nu mint,
călcâile îmi odihnesc
pe stâncile spânzurătorilor.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliul

Eu port un doliu-n suflet, cât o mare
Cât un ocean, sau şapte... nu mai ştiu
Simt doar un dor imens să vă tot scriu
Şi v-aş aduce scrierile-n zare...

De doliul meu îi pasă numai Celui
Ce m-a zidit, cândva, boţ din pământ
Pe El îl port în inimă şi-n gând
Şi într-o zi, voi duce toate Lui...

În doliul meu sunt amintiri nescrise
Cu doi părinţi, patru bunici plecaţi...
Opt străbunici sub glie şed uitaţi
Cândva, or învia din manuscrise...

De doliu... dor... şi dragoste... durere...
Din apă şi pământ, sânge şi aer
Înveşmântaţi cu firul tors din caier
Stau toţi strămoşii noştri, în tăcere...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 20 Decembrie 2021 (20 decembrie 2021), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nealegeri

Înveliş de suflet, carcasă fragilă,
Oferită cadou de când ochi am făcut,
Ne face văzută prezenţa în lume
Cu ambalajul intact şi nedesfăcut.
Cu toţii admiră cutiile trupeşti,
Pline, uneori goale, chiar nu contează,
Uitând că sunt straie de cărnuri omeneşti,
Nealese, ce poate ne limitează.

Casa, religia şi ţara le-am primit.
Suntem pioni pe tablă de şah dată,
Mutările ne sunt îngrădite constant,
Gândirea ne e mereu comandată
De reguli de joc comerciant, ignorant.
Şi câţi dintre noi ajung să strige "şah mat"
Sau să evadeze din margini de pătrat?
Pioni de gloată, după obicei obştesc.

Şi atunci nu sunt lucrurile pe care
Nu noi le-am ales, cele care definesc

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Birău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt om cu prestanţă!

Mi-ai spulberat visele şi orice speranţă
Şi, pe deasupra, eşti plin de ignoranţă.
Crezi ca eşti cineva, dacă lucrezi în finaţă?
Să ştii că-n faţa mea, eşti zdreanţă!

Mereu am făcut performanţă,
Astăzi, sunt un om cu prestanţă!
Îmi place să umblu cu stil, eleganţă,
Şi, tot ce fac eu, are substanţă.

Nu-mi plac fiţoşii, resping aroganţa;
Iubesc foarte mult ambianţa.
Dacă-ţi dai prea multă importanţă,
Te voi trata de la distanţă.

Cu glas disperat, cu gândul la vacanţă,
M-aşez la ghişeu lâng-o cotoroanţă
Vreau să plătesc la lumină, o restanţă.
De mâine, mă schimb - am altă viaţă!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (24 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXII

Era acum în urmă-ne rămas
şi solul ce ne-a dus pe-a şasea scară,
acel ce de pe frunte-alt P mi-a ras.

Şi "Beati" el pe cei ce căutară
dreptatea i-a numit, iar dânşii lui
un "Sitiunt", dar făr-altce, strigară.

Iar eu, urcând, urmam, nu greu cum fui
într-alte guri, pe-ai mei în umblet iute
şi nici o trudă nu simţeam că sui.

Şi-atunci Virgil: — "Aprinsă de virtute,
orice iubire-aprinde pe-alta-n cale
de-ndată ce ea flăcări dă, văzute;

aşa, din clipa ce-ntr-a noastră vale
sosit-a Juvenal, care-mi spunea
ce drag obiect îţi sunt iubirii tale,

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu siguranţă ne umezim prea des buzele

două câte două
în răpăitul strident al lucrurilor nedorite
ne mişcăm păsările
şi toate frunzele aleg
ceva atât de mic
agăţat de ele

nu e nevoie de mult timp
să ajungem redare pe ziduri

printre coaste imaginea inversată a cuvintelor
patru destine
şi-un ciot de lemn
de la împărţirea lumii
să întâlnească

nu am ales să trăim în descoperirea clară a oamenilor
şi nici să le căutăm gândurile

însă două câte două

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!