Citate despre gânduri și infinit, pagina 4
Tocmai necunoscutul e iubirea întregii tale vieți, pentru că tot ceea ce e cunoscut este consumat, epuizat de gând. Oferă-i necunoscutului o șansă și el te va duce la porțile infinitului.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om sau Stea
Strălucirea-i temporară,
E ca ploaia într-o vară,
Tumultoasă, răpăială
A naturii zbenguială.
Poți fi Om sau poți fi Stea,
Poți alege ce vei vrea,
Infinit vei fi oricum,
Ce alegi e doar alt drum.
Suntem veșnici, totul este,
Pare vis, pare poveste,
Însă lumea fără vise
Ar fi hău, ar fi abise.
Totul pleacă dintr-un punct,
Dintr-un gând, dintr-un cuvânt,
Se transformă-n energie,
Noi alegem ce-o să fie.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tensiunea activă spre Dumnezeu ține de statutul ontologic al creaturii. Mi se cere, deci, să nu uit că am de a face cu un dat infinit (și, ca atare, de neposedat), dar să mă situez față de el în postura efortului plin de speranță: să-mi valorific maximal capacitățile, pentru a mă apropia de Dumnezeu cât mai mult cu putință. Pe scurt, e vorba a lua imposibilul ca țintă, știind că e imposibil: a gândi la limita puterilor tale de gândire, a încerca să pricepi la limita puterilor tale de pricepere. A fi într-o harnică ofensivă, fără iluzii, dar plin de încredere. Efortul și îndrăzneala sunt comportamentul cel mai adecvat dinaintea lui Dumnezeu. Ambele, dublate de conștiința perpetuă a transcendenței Sale.
Andrei Pleșu în Jurnalul de la Tescani
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În ultimul ceas?
O cortină asurzitoare cade
anunțând prin cei patru că foametea
a încetat,
iar totul e infinit.
Caut o lumină, dar culori amare
mă orbesc.
Bezna mă-nconjoară, ne cuprinde pe toti;
ochii nu-mi mai folosesc.
Mereu sunt două.
Caut un sunet, o șoaptă caldă
sau un strigăt.
Rugăciunile curg printre strigătele înălțătoare;
mă asurzesc.
Din nou două. Unde ești?
Caut... ceva; nu știu ce caut,
dar încă simt. Îi simt
și pe Ei și pe ceilalți.
[...] Citește tot
poezie de Alex Mercea din revista "Țara visurilor noastre" (16 septembrie 2014)
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă gândul tău îl descrie pe Dumnezeu trebuie să fie deasupra, mai măreț de El, nu-i așa? Realizezi hilarul situației? Tot ceea ce poate fi descris e iluzie și timpul ți-o va fura ca și desert la masa lui. Tu ești indescriptibil pentru că ești infinit, din ce parte te-ar descrie limitarea gândului, dacă nu ai nici o parte, nici un reper?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi, de va fi...
nu știm încă să ne privim
privim dar nu știm ce privim
sunt un țărm închis într-o colivie
cum să împart zilele, cum să le chem
înainte să destram infinitul cu zbuciumul gândurilor mele
să îmi iau în suflet însingurarea
să îmi văd, iarăși și iarăși pasul înconvoiat de gânduri
astăzi și mâine, într-o nouă-veche zi
de va fi, într-o zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În singurătate
E-n amurg și dinspre vale,
În revărsare de petale
Florile răspândesc parfum;
Nimeni nu mai e pe drum...
Nici vântul nu mai adie
Și-i liniște pe câmpie.
În acest splendid decor,
Stând pe verdele decor,
Cu cântec plin de nostalgie,
Cu zâmbet de melancolie,
Plutind pe aripi de mister,
Colind oceanul de eter,
Străbat pe drum de ochi ascuns
Și văd ce gândul n-a pătruns.
Apoi din spațiul infinit
Cobor în suflet pustiit...
De lume sunt departe mult,
Singur vorbesc, singur ascult,
Mă bucur singur, singur plâng,
Singur deșertul vieții-nfrâng.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din În singurătate (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa cum tămâia emite constant parfumul său dulce, la fel aura yoghinului care își controlează gândurile și care este concentrat perfect asupra lui Brahman, sau Infinitul, iradiază un parfum divin.
Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brevi finietur
S-a deschis sicriul toamnei
Și cu aripi largi de vultur
Au pornit în plâns și geamăt
Aspre, furioase vânturi.
Țăndări de cristal se-avântă
Pe-o aripă nevăzută...
Săgetând prin goale spații,
Tina-n clocot o frământă.
...........................
Ca un gând trecu un fulger,
Scăpărând spre asfințit;
Ca o viață omenească
Se pierdu în infinit.
Și privind prin geam în noapte,
Îmi trecu un gând în fugă:
,, Pentru ce în fulgerarea-i
Viața-mi pare-atât de lungă?''...
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofelia (II)
Mult mai palidă ca iarna, Ofelia azi ninge,
Dar brusc s-a stins, ca apa, și s-a dus!
Și-avea ghețari parcă în vene, și nu sânge-
Dintr-o ciudată Norvegie, și rece, și mai sus.
Doar părul ei, Doamne, parcă vorbea,
Și trupul peste ape, și gândul poate-n cer,
Și inima, atâta, ecou, hăt dincolo de stea-
Și geamătul pădurii, aici, în zorii care pier.
Și ca un tunet marea toată iar s-a frânt:
La adierea dulce-amară a sânului de fată!
April, poate-un Don Quijote sub pământ,
Ridică amintirea mai sus ca niciodată!
Și cer! Și dragoste! Și libertate! Zău!
Un rug de zăpadă arzându-mă discret:
Cu fiecare vorbă s-a prăbușit în hău-
Chiar Infinitul - cel mai albastru poet!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stigmat
M-a tatuat Dumnezeu cu îndoială,
Cu păcate sublime m-a tatuat Dumnezeu,
De parc-ar fi trebuit să mă nasc Evă
De parc-ar fi trebuit să mă nasc, eu.
M-a limpezit în iubire, după zilele facerii,
Mi-a dăruit anotimpuri, binele și răul;
Atâta suflet... să nu-l pot niciodată umple,
Atâtea gânduri... să nu mă plictisesc niciodată.
Mi-a dat Dumnezeu mistere și lanțuri,
Aripi, hohote, lacrimi sunt ale mele,
Cuvintele desculțe, tăcerile ;
Înălțimi zac în mine, căderile toate...
De parcă de la plus la minus infinit
N-aș exista decât eu,
Ca o secundă rotundă și ascuțită
A aceluiași timp.
M-a tatuat Dumnezeu cu dimineți și amurguri,
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1981)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu singur, neîmplinit...
Aș vrea să definesc eu infinitul,
Să stau pe gânduri, să simt că exist.
Ca să-ți evit iubirea, nedoritul,
- Dar pentru asta-i musai să rezist!
Te simt o boare... ce o rătăcesc,
M-așez tăcut să mă auzi în gând.
Ca să-ți răpesc din vise, să iubesc,
Acel ceva ce este nu l-am cunoscut.
Mă tem de tine, deci și să trăiesc,
De-aceea-mi iau ca paznic roi de stele.
- Voi încerca timid să mă păzesc!
Atunci când ne-ncetat îmi faci bezele.
Las ziua să-mi citească cartea vieții,
În timp ce eu m-ascund în infinit.
Ca roua, care-o furi a dimineții,
Să mă găsească singur, neîmplinit.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis...
Un vis cu brațele întinse
Spre plus infinit...
Lumina își deschide porțile
Și se risipește în picuri de rouă.
Mă ascund sub măști de argint.
Plouă...
Plouă cu frunze ruginii
Și confuză,
Alerg ca un gând,
Îmi întind din privire,
Brațe de tenace meduză.
Strâng secundele
În colțul ferestrei neșterse de praf...
Epitaf
Lăsți-mi gândul să zboare!
Cred în reîncarnare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește neostenit, neîncetat asupra celui care vede, gândurile, stările, emoțiile, experiențele, asupra minții ca întreg. Fă-o până vei trece complet dincolo de minte. Aici, pe tărâmul veșniciei, ești doar tu, Infinitul.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile
Amintirile, un inutil infinit
Singure, însă, și limpezi pe marea neatinsă
În mijlocul mugetelor nesfârșite...
Marea,
Glas al unei măreții libere,
Dar nevinovăție potrivnică amintirilor,
Grăbită să șteargă dulcile urme
Ale unui gând credincios...
Marea, dezmierdările-i indiferente,
Atât de sălbatice și atât de mult așteptate,
Și-n agonia lor,
Mereu prezentă, mereu înnoită,
În treazul gând agonia...
Amintirile,
Zadarnică revărsare
De nisip mișcător,
Ce nisipul n-apasă
[...] Citește tot
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nuntă-n Cer albastru
De-atâta timp se pregătește Luna
Și pune-n scenă nopți cu vise-n care
Din palma ei, pe gând strecoară-ntr-una
O cale între puncte cardinale.
Cum dorm în lume și în cer și-n stele,
Cum dorm în mine, ție cum îți dorm,
Ediții princeps de poeme grele
Doar pentru noi tot scrie, pe-al meu somn.
Îmi țese unde din scântei de gheață
Întretăind cu scuturate plete,
Pe pieptul meu săltat ușor de viață,
Mici trandafiri un joc ca între fete;
Ce-mi spune? Înc-un rol Luna mai face
Și astăzi ca și ieri și altcândva,
Știind că în spectacol o să joace
Când ne-om găsi: eu, cu Iubirea mea.
[...] Citește tot
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața noastră-n pribegie
Viața noastră-n pribegie
Primește daruri și minuni
Ca-n zilele de nostalgie
Să nu se stingă pasiuni.
Nu ne-adaptăm împrejurării
Ci stăm pe Stâncă, neclintiți
Privim, senini, spre largul zării,
Suntem în har adăpostiți.
Când vin furtuni să ne doboare
Puteri divine iar răsar
Și ce urmează? Sărbătoare
Adusă din ceresc hotar.
Viața noastră se supune
Cuvântului ce ne-a format
Oricând, oriunde putem spune
C-al nostru Domn ne-a înfiat.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bod de dor și infinit
Undeva, sub stei de piatră
stă un mag albit de vreme
cugetând la crugul lumii
scris în blândele-i poeme.
În adâncuri toarce luna,
Gândul nopțile despică,
și, spre cerul plin cu doruri,
fruntea-i albă și-o ridică.
Stă în scorbura-i bătrână
ca un pustnic de la schit
și învârte lin mătănii,
bob de dor și infinit
Vin izvoarele să-i cânte
despre vechi și noi iubiri,
rătăcite-n salba vremii
și-n zidiri de mănăstiri.
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob din Țărmuri paralele (2009)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emblema muzicală
Emblema muzicală are o anume singularitate.
Plină de înțelesuri dezbrăcate, mângâie inconștient.
Ascult și devin infinit.
Cad în afara ritmului predispus la incitarea simțurilor
Încolăcite în jurul zâmbetului
Fenomen irepetabil în labirintul gândurilor.
Xilofonul geme portocaliu,
Acustica plânsului vibrează în acorduri minore,
Rostogolindu-mă într-un ondulat simț al inutilității.
Lumea, saltimbanc, aplaudă!
Noi, înfometați de muzică și cuvinte,
Susținem un recital pe tărmul însingurării.
Cuvintele se lovesc de amfore ruginite
Acordurile alunecă pe stâncile nopții.
Petrecerea lumii începe.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitatea nu ca un "acum" static, nici ca o înșiruire de "acum-uri" rostogolindu-se spre infinit, ci ca "acum" care se apleacă asupra lui însuși... Gândirea asupra celei mai adânci idei a filosofiei înseamnă gandirea ființei ca timp.
citat din Martin Heidegger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și infinit, adresa este: