Citate despre gânduri și uitare, pagina 4
Tăcerea din adâncuri
Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă să fac mai mult decât ieri.
Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.
Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.
Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile nopții
Să nu aștepți durerea să te frângă
Când clipele se duc în drumul lor,
Doar amintirile ar trebui să plângă
Pe-aleile-mbrăcate-n tainic dor,
Și printre felinare-ascunse-n noapte
Pășind prin frunzele ce pietruiesc
Aleile crescute dintre șoapte
Rămase-n nopțile care sosesc,
Dar uneori uitate printre clipe
Durerile își plâng trecutul lor
Și peste timpuri lumii vor să țipe
Doar, doar vor trece-n viață mai ușor,
Când așteptările vor să te frângă
Rămas prin clipele născute-n dor
Să lași doar amintirile să plângă
Și frunzele să te-nsoțească-n zbor.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ziduri ca de gheață
De ce atâta soare și drag de viață-n cale?
Aci e mănăstirea cu clopotul de jale.
Cum freamătă pădurea pierdută-n zări departe?
Aci sunt umbre negre cu zâmbete de moarte.
Merg una câte una, sub gânduri reci plecate...
Tu, care vrei odihna de clipe zbuciumate,
Tu, care porți în suflet atâta amintire
Și-n ochi oglinda vieții-nflorite în iubire,
Să nu bați cu nădejde la porțile-nvechite
De veșnicia vremii atât de liniștite;
Mai bine-ntoarce-ți pasul, de-i obosit acum,
Să guști uitarea caldă din viața de pe drum.
poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Azi te visez...
Mi-e dor de tine, mamă... și ce dor.
Mă prind trecuturi... și uitări se-adună,
Povești, cu bunătatea ta, să-mi spună,
Și pâinea frământată, din cuptor.
Povești, din înserări, cu mere coapte,
Cu mângâieri din somnul liniștit,
Pe care mâna ta l-a învelit
De-atâtea ori, în clipele din noapte.
Cu timpul care azi, neiertător,
Îmi scrie peste zile, cu regrete,
Cu amintiri pierdute pe-ndelete
Și gânduri rătăcind, de-atâta dor.
Când ai plecat eram prea mic, să știu,
Că drumul tău... ierta atunci păcate.
Am răscolit prin gândurile toate,
Alături, o secundă... să-ți mai fiu.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iluzia
Se cuibărește-n tine iluzia
ca o beznă trucată
ademenind.
Miresme uitate, preumblă
prin florile de gheață
năucindu-mi dorul.
De ce cu revoltă mereu
îți scriu numele
în apa oglinzii vălurind?
În înserare,
uitat e gândul
ce mi te poate naște.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a amintit...
Mi-a amintit prin razele de lună,
Copleșitor moment, din depărtare,
Adânc sărut pe tâmple să îmi pună
Ecou sortit să țipe cât mai tare.
Mi-a amintit prin frunze-mbătrânite
Un foșnet de iluzii ce mă poartă
Din loc în loc, avide să evite
Mâhniri și dor, duse la rang de artă.
Mi-a amintit de norii de acasă,
Străpunși brutal de slobodă săgeată,
Pustiu și foc prin cearcăne să iasă
Pe urma-n zbor a celei mult plecată.
Mi-a amintit apoi, de zori și soare,
De-mbrățișarea dintre vis și gând,
Dar a uitat... nimic nu-i de valoare
Pierdut e-n ceață, aripă ucigând.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns... 07
Ei, iubita, de unde o scoți
c-ar fi uitat reamintit printre nopți,
Ea-i o veșnică floare,.. la butonieră,
cu-ascunse rețele, lipit de ele tu-noți!
Cât încerca-vei nu reuși-vei
să lași lumii lumea-ntre voi, ca gunoi, în toți...
și problema-i aceeași,
femeia bărbatul, sluțiți de jenă,
de jena TOTULUI NEAPARENT,
ce se creează-n ori ce moment între noi,
prea ades și-ntre voi!
E o gândire, nevoie profundă
În care trupul, doar aparent,
cheamă tot trupul, a-ngemănare
Dar VIITORUL privind atent.
Gândul la fiii, continuatorii
Crezi că-ți sunt morții, constituent
Dar alungând-o, barem prin dânșii,
[...] Citește tot
poezie de Scurtu Sorin Izvoraș
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost un vis
Mereu mă -ntorc la tine
tresar, când vântul
mă-nfioară
și ploaia caldă
sărută pașii tăi.
Absorb culorile curcubeului
în încercarea
de a te regăsi
privesc în oglinda timpului
gust durerea dorului
aștept să mă vindec
de tine.
Valul greu al uitării
acoperă marea
nu vom străbate niciodată
depărtarea de gânduri
păstrez totul pur
tu, ai rămas acolo...
ochii mei lăcrimează
în surâsul dimineții.
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (9 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De chaos pătruns
Mă-nvârt în juru-mi ca un astru
În poala soarelui măiastru,
Întunecimea mă-nfășoară
Sălbatic, m-atacă ca o fiară.
Mii de vânturi mă pătrund
În chaos mă trezesc că sunt,
Călcat de pietre fără frică
Ce-n aer cred că se ridică.
Căci, doar pietre ele sunt,
Cad în praful cel mai crunt
Dar, chiar și-atunci, sfidând
Tot vulturi, se cred zburând.
Iar eu, uitat în carcera cea grea
Searbădă și rece, solitudinea,
Nu sunt, ce sunt cu-adevărat
Ci, doar, ce alții au aflat.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magice gălbenele
Întunericul serii coboară din munți
Cu mâna ta ce-mi mângâie chipul,
În cameră, gălbenele-n ulcele de pământ
ne zâmbesc
Pe muzica neuitatelor clipe.
Privirea ta delicat trandafir
Mă cheamă s-o sorb cu săruturi,
Oglinzile sufletului să-și găsească
în lumină ecou
Doar simțind esența din gânduri.
Ești aproape, acum, de sufletul meu,
În freamătul frunzelor toamnei!
Pe cer, doar stelele ne mai vorbesc
În ploi ce cad valuri-valuri
Vestitorii nopților ce-și aduc din trecut
Dorințele transformate în fluturi,
Petalele gălbenelelor, uitate de timp,
În pletele-ți jucăușe cu vântul...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri O avalanșă de tandrețe (octombrie 2014)
Adăugat de Diana Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântânii din Bahcisarai
Fântână a iubirii, vie!
Doi trandafiri ți-aduc în dar.
Șoptirea ta mi-e dragă mie,
Poeticul tău plâns, amar.
Mă scaldă ca-ntr-o rouă rece
O pulbere de-argint curat.
Curgi, drag izvor, și te petrece!
Șoptește-mi tot ce s-a-ntâmplat
Fântână-a dragostei, amară!
Pe-a tale lespezi am slăvit
Iubita, depărtata țară.
Tu de Maria n-ai grăit
O, pală stea-n saraiul mare!
Și-aici uitarea te-a închis?
Maria și Zarema oare
Sunt numai umbra unui vis?
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec orele
Trec orele ca niște note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...
Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârșitul
Și tristul gol că nu mai sunt...
Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul își întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
Uimit în loc s-oprește omul
Ca-n fața unui ne-nțeles:
Din gândurile risipite
Nehotărârea a cules...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsare
Umbre negre, lungi pândesc
În a gândului ogradă
Peste tot se ofilesc,
Frunze, fluturi, nori grămadă.
Dintr-un timp uitat și rece
Ies afară la iveală,
Sentimente făr' de lege
Din a minții-urzeală.
Casele-au îmbătrânit
Ca un suflet fără casă
Am uitat când am murit,
Am murit și nici nu-mi pasă!
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scuze
Ție străine îți cer scuze,
Pentru visele ce ți-au apus,
Pentru lacrimi, brațe, buze,
Pentru tot ce ți-am distrus.
Îmi pare rău chiar foarte,
Pentru amintirile în doi,
Pentru îmbrățișările uitate,
Pentru ochii tăi cei triști și goi.
Nespus de rău îmi pare,
Pentru că nu te mai chem,
Pentru gândul care doare,
Pentru că îți sunt blestem.
Scuze că durerea nu te cruță,
Scuze că privești la ceas,
Scuze că te plimbi desculță,
Printre cioburi vechi ce au rămas.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă poți iubi, copilul meu? (sonet)
Mă poți iubi, copilul meu?
(sonet copilului-părinte)
Mă poți iubi și tu, copilul meu drag,
Așa cum te-am iubit și eu pe tine?
Te îmbrățișam ca să-ți fie bine,
Mereu, când plecai și apăreai în prag.
Când vrei iubire, vino pe la mine,
Să înnodăm amintiri pe un șirag!
Că anii mei în tristețe se retrag
Și în locul lor abundă suspine.
M-ai lecui de dor, cu-mbrățișare
Din când în când, alungând suferință
Și gândul că m-ai lăsat în uitare.
Un sărut pe frunte, de-i cu putință,
Ar merita prea lungă așteptare,
Că m-ar revigora din neputință.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Copilărie (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursul cu crin
Se odihnește subt prunii bisericii, adulmecă
arhaicul vânt. O fată i-a pus ieri in brațe un crin.
Va mai trece printr-o mie de sate.
I se va-ntinde prescură, pe drumuri stropite cu vin.
Bolnavii de oase din cele o mie de sate
în cale-i s-aștern. El îi calcă de rău. Și de bine
el joacă, vorbe uitate spunând lângă umerii lor.
Spre seară boala iese din casă, din gând și din vine.
Are-un mers larg, când purcede, ca de-mpărat.
Chihlibar - miez galben - poartă subt fruntea-n apus.
Cu mânile - în stânga și-n dreapta - pare că veșnic
și-ar împărți pădurile, ce le are în țara de sus.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e sufletul perlă
Huruitul ploilor îmi tulbură
cerul iubirii
și îmi retează
sălbatic liniștea,
gândurile suspină tăcerea,
aș întreba frunzele copacilor tăi
unde lăcrimezi toamna asta,
doar pentru a-ți oferi
drept lăcaș inima mea.
Mi-e sufletul perlă, acum,
nu am uitat plânsul din patul
toamnelor magice.
poezie de Lusiana Drăgușin (6 ianuarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Stă mama întristată la fereastră,
cu ochii săi adânci pierduți în zare,
în barbă-nnoadă lacrimile-amare,
cu gândul la înstrăinarea noastră.
E zi de Paști, dar casa e pustie,
iar ea, bătrână și de toți uitată,
ne simte-n inimă, ca altădată
izvor fără sfârșit de apă vie!
Trec nopțile dar somnul nu-i mai vine,
iar gândurile strâmbe o doboară
se-nteabă-n sine (oare-a câta oară?):
cum de-am ajuns zălog pe uși străine?
Te simt de-aici, din altă lume, mamă,
în zi de Paști nu pot să vin acasă...
Dar tu să pui ce trebuie pe masă,
nu mai lua plecarea noastră-n seamă.
Vom fi mereu cu gândul lângă tine,
nu te-ntrista că încă n-am ajuns!...
Tu roagă-te sub crucea lui Isus
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zadarnic șterge vremea
Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme!
În minte-mi ești săpată ca-n marmura cea rece,
Uitarea mână-n noapte a visurilor turme
Și toate trec ca vântul dar chipul tău nu trece.
În veci noaptea și ziua șoptesc în gând un nume,
În veci la pieptul bolnav eu brațele îmi strâng,
Te caut pretutindeni și nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng.
Astfel în veci în minte-mi încremeniși frumoasă
Și văd în veci aievea divinul tău profil.
O, cum nu pot în brațe să te omor plângând,
Tu, blond al vieții mele ș-al dragostei copil!
Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus
Și noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se îneacă
Și mintea mea în noaptea de veci va fi apus.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea vârstei
Amintirea vârstei fără prihană
Ca un cocor fâlfâie peste suflet;
Aud clopote, chiote, dojană,
Iarba cum crește și melcii la umblet.
Copil fug, alunec peste băltoace,
Munților le fac căciulă de azur.
Port în palmă pietre, lemne de toace
Și cioburi de sticlă gunoaelor fur.
Vârsta trecută, mamă ești uitată,
Acum am crescut, urmărul e mare:
Furtuni de neguri, apă tulburată,
Cruce pe gânduri peste amplă zare,
Duc prin viață trecutul, colbul aprins,
Pasăre cu lat de picior, aplecat,
Efigie de stele pe cerul întins
Sau lac din care nuferii albi au secat.
poezie clasică de Ion Pena din revista "Drum", anul III, nr. 46 (decembrie 1939)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și uitare, adresa este: