gânduri şi zile

Vreau un bilet care duce la mama...

Vreau un bilet care duce la mama,
căci n-am mai văzut-o demult,
acum îmi ajunge răbdare,
şi timp am destul s-o ascult.
Mâinile-i sunt muncite din greu
şi faţa îmbătrânită de muncă,
lacrimile de care vinovată sunt eu,
mii de cuvinte nu o să-mi ajungă.
Singură eşti şi de atâtea ori,
te rogi pentru noi, să ne fie bine,
ştii că venim de sărbători,
dar gândul ne este trimis către tine.
Cu zile ce trec, ma-nvăluie teama,
daţi-mi un bilet care duce la mama.

poezie de Corina Bezdiga (20 martie 2015)
Adăugat de Corina Bezdiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Weekend

În parcul din Olăneşti
Este mare veselie.
Multă lume întâlneşti
Şi oameni de omenie.

Copilaşii mereu aleargă
Cu trotinete şi maşinuţe
Bătrânii şi ei pe gânduri
Fac socoteala la zile.

Unii pleacă la izvoare,
Alţii fug la tratament,
Cei rămaşi în continuare
Vorbesc despre weekend.

Că vacanţa a fost scurtă
De numai câteva zile.
Dacă era mai lungă
Petreceau şi mai bine!

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de iarnă

Focul trosneşte în sobă,
E cald şi îmi este bine
Iar luna lunatică-n ceruri
Mi-arată drumul spre tine!

Afară în albul zăpezii
Se cern vise mari din înalt.
Te simt atât de aproape
Şi dorul se vrea alinat.

Şi gândul mă poartă spre tine
Mă rog să îmi fii sănătos
Iar zilele fie-ţi senine
Precum al tău suflet frumos!

O vrajă e totul in jur
Şi iarna la foc mi-o petrec
Când stelele nopţii devin
Minuni pentru clipe ce trec.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imi ard

Îmi ard călcâiele de dor şi de dorinţă
de frigul aprig care mă cuprinde
te vreau, dar nu te vreau, nu-i cu putinţă
şi sper să te mai am, dar n-am cuvinte
Îmi arde gândul către o iubire.
ce n-o mai am, e greu, dar am să uit
căci vor veni şi zile mai puţine
când tu vei plânge, eu voi fi mormânt.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Improvizare

Tu, omule, cu destinul tuns chilug
Şi zilele destrămate până la secunde,
Te spintecă lăuntric un ţipăt prelung –
Dar cine-l aude?

Îmbrăcat în hamuri ca un cal de rasă
N-ai tras nici o brazdă, nici plug n-ai văzut.
Peste sânul zării – liniştea rămasă:
Ai tăiat o hrincă, cerul ai vândut.

Ai lovit în horă, de-au rămas în sat
Braţele de ceară într-un cerc restrâns –
Mai încing un dans ca pe un oftat:
Viaţa mi-e durerea după care-am plâns.

Câţi suntem la număr? Cât ne-om ţine oare?
Să nu dăm gândirea să ni se repare
După "bunul simţ" al vre-unui ghid
Care-n loc de inimă şi-a-nălţat un zid.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am multe bucurii

Zâmbeşte soarele în dimineţi la mine
Lumina lui pătrunde-n al meu gând
Făcându-mi zilele uşoare şi senine
Şi trecerea frumoasă pe acest pământ

Prin raza lui trimite stropi de fericire
Din-naltul cer albastru sclipitor
Făcându-mi viaţa plină de iubire
O viaţă ce-o trăiesc fără de nor

Şi viaţa-mi-e ca fulgul de uşoară
Nu am nimic astăzi de regretat
Şi orice zi o văd ca prima oară
Când soarele pe cer mi-a luminat

Când norii se adună peste viaţă
Nu mă pot plânge, sunt acelaşi eu
Căci ştiu că undeva în dimineaţă
O rază-mi va trimite Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunteţi liberi, cumpăraţi o armă!

Sunteţi liberi, cumpăraţi o armă
E dreptul vostru după lege
Şi poate mai târziu veţi înţelege
Cum liniştea din porumbei se sfarmă!

Tot ce este scris să ni se-ntâmple
Grenada cu inelul care-l poartă
Va exploda în fiecare soartă
Când zilele cu soţ ne bat în tâmple

Cartuşe de război şi foc de armă:
Coşmarurile veşnic se repetă
Acesta nu-i un târg de operetă
Ci doar semnalul de alarmă

Adăpostiţi în ultima tranşee
Semnalizăm balizele factice
Sorb lunetiştii drogul unui vis
Cu gândul la o neagră orhidee

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de timp ( grook )

(Un gând de vacanţă)
Vechiul meu ceas măsura timpul
Şi împărţea ziua în subdiviziuni;
dar acum, pierzându-şi ambele ace şi clopoţelul,
măsoară eternitatea-n ani, în zile şi-n luni.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte

Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?

Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Şi dorinţe infinite
Câte, oare sunt în ele?

Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Şi decizii mai greşite
Câte sunt şi nu au leac?

Câte răutăţi sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?

[...] Citeşte tot

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merse, merse, prin câmpii cu inima plină de foc pentru măiastra lui, trecu prin păduri, şi nu se putea împăca cu gândul că n-o să-şi mai poată vedea odorul. În cele din urmă, căzu de obidă şi de mâhnire. Stând el aşa şi zbătându-se cu gândurile, băgă de seamă că p-acolo p-aproape curgea o apă. Se duse să se scalde ca să se mai răcorească. Tot scăldându-se, văzu de ceea parte a râului nişte smochini. Îşi aduse aminte că nu mâncase de două zile şi se duse să facă o gustărică cu niţele smochine. Mâncă ce mâncă, dară începu a simţi că din ce în ce se schimbă. Unde din om ce era, se pomeni deodată măgar. Altă nevoie acum. Cum să se întoarcă în cetate? Pe lângă celelalte toate, acum are să fie şi prigonit. Umblând în sus şi în jos pe marginea pădurei, îi era frică să intre înăuntru pădurei, ca să nu-l apuce vro fiară sălbatecă; se temea iară să iasă mai la lumină, ca să nu-l prinză vrun om, să-l puie la vro muncă ce n-ar putea-o duce. Ce să facă? Se căina şi se văicărea, de-i plângeai de milă. Toată ziua umblă rătăcind cu inima cât un purice de frică. Flămânzi iară. Căutând câte ceva de mâncare, dete peste nişte roşcove. Se apucă să mănânce, căci era lihnit de foame. Cât p-aci era să moară de bucurie când văzu că încet, încet, se schimbă şi se făcu iară om. Stătu în loc şi se cruci şi el de astă minune.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce zâmbet fără de încredere aleargă în ochii tăi când mă apropiu să-ţi spun adio! Şi dacă adeseori am făcut-o, desigur că ai gândit că mă vei revedea peste puţină vreme.

Aceeaşi părere avut-am şi eu în adevărul gândului meu, căci zilele primăverii se întorc an cu an, luna ne părăseşte pentru a ne găsi din nou şi florile copacilor îmbobocesc de cum începe an nou. Şi poate chiar că acel adio ce ţi-l spuneam nu era decât la revedere.

Păstrează-ţi o clipă această iluzie. Nu te grăbi s-o îndepărtezi. Când îţi spun că te părăsesc pentru o veşnicie, primeşte-mi vorba ca plină de adevăr şi lasă din ochii tăi să picure ploaia de lacrimi şi să întunece, pentru o clipă doar, adâncul ochilor tăi.

Şi apoi, când voi reveni, să surâzi cu toată răutatea cu care-i vrea.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-am să trec în amintire

De-mi răsar în amintire holdele de grâu,
valuri blonde mă inspiră unduirii-eterne,
cântul pasării: câmpia – mare în desfrâu,
sudul zilelor de taină între noi îl cerne(...)

De mă uit în adâncimea gândului: un râu
care fulgeră nemoartea – anii mei petreci,
şi am chipul tău ca marea spicelor de grâu:
o icoană, ce mă fură timpului – de veci!

De-am să trec în amintire,
te voi ştii mereu
sol fertil pentru iubire –
marea mea de dor!,
vise blonde te vor cerne –
tânără(...)
când,
eu –
pescăruşilor
uitării

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi, de va fi...

nu ştim încă să ne privim
privim dar nu ştim ce privim
sunt un ţărm închis într-o colivie
cum să împart zilele, cum să le chem
înainte să destram infinitul cu zbuciumul gândurilor mele
să îmi iau în suflet însingurarea
să îmi văd, iarăşi şi iarăşi pasul înconvoiat de gânduri
astăzi şi mâine, într-o nouă-veche zi
de va fi, într-o zi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţa

neputinţa fiecărei zile
m-a legat de mâini şi de picioare
iar soarta m-a condamnat la exil
în mijlocul oamenilor

seara mă culc cu gândul la cocori
iar noaptea mă visez zburând

copilul ingenuu urcă în viaţă
pierzându-şi puritatea,

omul matur coboară treptele
încercând să-şi recâştige imperiile

oamenii pleacă dimineaţa de acasă
cu câte o grijă pe fiecare umăr
şi se întorc seara
cu câte două griji pe fiecare umăr

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valul credinţei

frumoasa credinţă ce ajunge la stele
pe străzi azure de sfinţi bătătorite
modelează toate gândurile mele
în zile de dor, în ore primenite.

această credinţă care cântă în suflet
o port cu mândrie pe urme de magi
să întâlnesc splendorile prin umblet
să fiu o bucurie pentru cei dragi.

nobilă credinţă învăluită-n raze
ca o primăvară îmbrăcată cu flori
murmură în spirit valuri de turcoaze
în simfonia vieţii creată de viori.

sursă de iubire înşiruită-n fraze
care sfarmă decepţii şi destramă nori.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extrapolare

- Noi vorbim generic despre viaţă
Ca şi cum am mai trăit cândva...
Scrie-i tu, iubire, o prefaţă,
Eu voi trece zilnic peste ea,

Încercând să descifrez cuvântul
Care-o defineşte... Într-o zi
Ştiu că noi vom ocoli pământul,
Ne vom pierde, dar ne vom găsi.

Noi vorbim generic despre moarte
Şi despre iubire ca şi cum
Am pretinde că exist-o carte,
O prefaţă şi-un sfârşit de drum.

- Noi vorbim generic în tăcere,
Ne privim şi-n ochii larg deschişi,
Între fericire şi durere
Alternăm. Pe floarea de caişi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor. Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!"

începutul de la Prostia omenească de Ion Creangă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E doar un vis...

Uneori viaţa îţi joacă feste,
Că ai vrea să alergi afară,
Dar în suflet ai numai visări de poveste
Şi timpul e anevoios că încă nu e vară.
În minte îţi vin gânduri când scrii,
Mai mult în tăcerea nopţii,
Dar te visez şi când ai vrea să vii,
Ştii e un vis, totul e la mana sorţii.
Când mă trezesc din vis,
Mai am uneori un gând fugar,
Să las din nou sufletul deschis,
Cu îngerul de noapte hoinar.
Zilele nu seamănă între ele,
Iar eu sunt naivă acum ca o fată,
Şi-mi vine dor de gândurile mele
Că e nepăsare în lumea asta toată.

poezie de Eugenia Calancea (1 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoşii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniştea din casă.

În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe faţa ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni şi de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.

Aici şi cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.

Aici este câmpia ce naşte mereu pâine,
Speranţa zilei de azi şi-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieţii şi mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mişcare.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La dumneata

Chipul meu îmi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.

Nu cumva eşti tu
Cel cu care-am râs
Într-o viaţă,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de-o vitrină?

Ai un rid pe frunte
Care-mi aminteşte de-o istorie
Modernă şi contemporană.

Ochii aceştia i-am văzut, dacă nu mă înşel,
Mirându-se pe nişte lucruri obişnuite,
Pe tristeţe, pe noapte, pe spaimă.

Ai vreo rudă, o mână, un gând,
Vreo sprânceană, cam aşa ceva,
În soare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!