Citate despre genialitate și suflet, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la genialitate și suflet, dar cu o relevanță mică.
Unu... doi și trei
Motto: Egalitatea nu există decât în matematică. M. Eminescu
Unu... doi și trei
De când te-am omorât
Și de patru ne desparte un mileniu
Eminescule, poetul meu iubit
Eminescule, durerea mea
De geniu....
Unu... doi și trei
De când ai devenit
Un noian de lut în cimitirul Belu...
Eminescule, Tu orizont nemărginit
Eminescule, Poem din alte lumi
Rebele...
Unu... doi și trei
De când te-ai înălțat
Cum se-nalță orice suflet după moarte
Eminescule, Hristosul meu sacrificat
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (11 iunie 2012, Basarabia)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duhul Vinului
A cântat în paharul meu, iar eu m-am împlinit,
Tot numai iubire, în parfumul acelei muzici,
În cântecul lui îmbujorat și magnific.
"Eu sunt sănătatea, eu sunt viața!
Pentru că eu ofer, celor care cer,
Focul tatălui meu, Soarele,
Și puterea mamei mele, Țărâna.
Esența în marea ei inspirație,
Sunt învățătură și spirit pentru cei înțelepți,
Muză vizibilă pentru poeți,
Sufletul înflăcărat al celor îndrăgostiți,
Geniul veseliei și-al râsului.
Veniți, sprijiniți-vă de mine, voi, cei obosiți!
Ridicați-vă, voi, cei suferinzi și plini de îndoieli!
Grăbiți-vă, voi, cei întârziați pe drumuri!
Eu sunt Mândria, mângâietorul;
Valoarea și Nădejdea sunt scutierii mei;
Eu sunt Îngerul Tihnei.
[...] Citește tot
poezie clasică de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilieriști damnați... sau "Jurnaliștii"
Autoinventați, n-au școli corecte,
"Tupeu" le este proba ce-au trecut
Vânzându-și suflet, ce și-au prefăcut;
Întruchipat în exprimări abjecte.
N-au niciun fel de jenă sau morală;
Sunt doar unelte ce s-ascut pe bani...
Sunt multe curve și-mpuțiți golani
Ce-s gata de atac, cu mintea goală.
Au un patern de schizo... Elaborați
În isterii de zilnice exersări
Pe invitați, prin crunte provocări;
Ce ei întreabă și răspund, ca scelerați.
Nu au respect pentru cultură, vârstă,
Mânjesc familia... neveste și copii,
Din adevăruri vă prefac spălătorii
De creiere... cu mintea lor îngustă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovatul
Șira spinării a Terrei,
Abia la sfârșitul erei,
Atomului dezagregat,
De spaimă s-a-nfiorat.
I s-a făcut părul măciucă,
Văzând că oamenii s-apucă,
Să facă rampe de lansare
Și silozuri nucleare.
Pe cer, sub apă și pe sol,
De la pol până la pol,
Mișună fără-ncetare,
Arme de exterminare.
Astfel că în orice zi
Terra se poate trezi
Cu un cataclism atomic,
Chimic, bacteriologic.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara sufletelor
În spirit pascalian, Miss,
noi am născocit, recent,
Legea poemelor comunicante
și Principiul poeziei hidraulice...
Când eu apăs pistonul hiperbolei,
presiunea metaforei tale crește,
astfel, încât, împreună,
marcăm poeme nemuritoare,
detronăm legendele lirice ale vremii,
"presăm" geniile autodeclarate
să-și pună lațul poetic de gât
și, apoi, amândoi, sărbătorim
Primăvara sufletelor,
pe muzică de Bach!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul este în cuvânt
și cuvântul este un drog pentru poetul
condamnat să fie ținta geniului
un prinț mereu îndrăgostit înconjurat
de cuvintele ce ard când trebuie
sau alintă sufletele părăsite de dragul
tragediei scrise de dramaturgul tras
la un azil cu scriitori care și-au pus
creastă verde din cauza degetelor
amorțite pe stilourile ce au rămas mute
adevărul este în cuvântul încă nescris
pe foile alb-gălbui sărate de tristeți
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
A fost copil predestinat durerii,
Pe-a cărui frunte se putea citi
Scrisul acelor viitoare chinuri,
Pe care nimeni nu și le-ar dori.
Ultimul, mare poet romantic,
Păstrând conturul dramei în opera sa,
Necontenit el năzuind spre etic,
Este-n conflict cu cei din vremea sa.
Iubind nemărginit ale vieții valori,
În ele căutând al absolutului granit,
Cuprins a fost de amărăciune și dureri,
De a ființei mărginire, a fost mistuit.
Cu înțelegerea-i cuprinzătoare,
Spre acele omenești elanuri
Și a universului scrutare,
Stă aplecat și nu vrea lauri.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Vasilescu din Poezii (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Viorel Vasilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amorul unei marmure
Oștirile-i alungă în spaimă înghețată,
Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,
Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumată
Gemândul uragan.
De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
Să fac să rump-o lume ce sfâșie-n tăcere
Zdrobit sufletul meu.
Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,
Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc,
Și norii-și spun în tunet durerea lor mugindă,
Gândirile de foc.
Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere
O piatră să ador.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poetul - lui Mihai Eminescu
Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.
Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, precum zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,
Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,
Când geniul lui de oameni îl desparte,
Când prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul - lui Mihai Eminescu
Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.
Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, cum sunt zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,
Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,
Când geniul lui de oameni îl desparte,
Căci prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șipotul fântânilor
Cetățile au astăzi, doar porți desferecate,
Pietrele gem sub pașii străinilor de azi,
Sunt lumile zidite pe ziduri deșănțate,
Din turnuri de veghere nu poți decât să cazi,
Uitările sunt suflete, fără de pământ,
Doar cerul a rămas, albastru de trecuturi,
Călușul de tăcere, ca unic legământ,
Tot șipotul fântânilor l-a amuțit în ciuturi,
Bătrân e legământul din pasul care crește,
Din parele impare alege orb cu rândul,
Geneze versatile în mine cuibărește,
Cât pot iubi cu trupul, cu sufletul, cu gândul;
Din eșafodul firii scântei încă mai cad,
Ard până în cenușă fâșiile de zi,
Arzi omule din mine ridica-mă să ard,
Simt dor sfâșietor, să pot adânc a fi,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce poezie, marea mea iubire (poporului român)
Dulce limba românească
Tu-mi ești alinare-n casă...
Te caut, dulce armonie
Să devii a mea mireasă.
Muzica unor suflete pribege,
Adesea plânge, suferă, respiră
nu e lumea noastră, ci conspiră
Suntem ființe betege?
Nici curajul nu mai avem
Trăim ca și bulgării triști și grei
Ne întristăm adesea și strigăm,
Suntem popor ales pentru încercări.
E limba noastră, mult iubită,
E limba noastră uitată uneori,
Suntem noi, românii, genii
Sau doar trudim pentru meritele lor?
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sclipăt...
Urlet din grotă
Grota posacă,
Grota din suflet,
Iubirea săracă...
Cauta geniul,
Caută-n grotă,
Cu ce s-a ales
Iubirea din flotă...
Bezna lăuntră
Și aburindă,
Urlet însemne
Iubirea murindă?!...
Stâncă pe stâncă,
Firea senilă,
Goală iubirea
E fără de milă...
Nu se zărește
Din grotă nimic,
Să reinvie
Iubirea pe dric?!...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (4 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amorul unei marmure
Oștirile-i alungă în spaimă înghețată,
Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,
Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumată
Gemândul uragan.
De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
Să fac să rump-o lume ce sfâșie-n tăcere
Zdrobit sufletul meu.
Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,
Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc,
Și norii-și spun în tunet durerea lor mugindă,
Gândirile de foc.
Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere
O piatră să ador.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o dimineață
într-o toamnă friguroasă și mă caut
printre ramuri desfrunzite cu privirea
sticloasă mă prind de cioturi
în drumul spre nirvana
într-un trandafir din grădina adevărată
unde se scriu zeci de foi cu poezii
picurate din sufletul unde umbra
este umbrită de geniul pustiu
dintr-o poezie care se scrie pe trup
de fecioare cu gura fierbinte
sub un paltin întins languros
dincolo de timp toarnă un fir de nisip
lângă surâsul ce încă tace dincolo
de buzele ceva suav sorbind
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu, lui
Pălesc sub raza de "luceafăr"
Că "atât de fragedă" mi-e rimă.
Când geniul tău reînviu... deprimă
"Speranța" ce-o păstrez treaz, teafăr.
"De ce nu-mi vii?", clipă de clipă,
Că oricum o zi voi fi alături;
Și-n "revedere", trist să-mi lături...
"Ce e amorul" să înfiripă!
"Să nu te duci" iar, în uitare
Și "o, rămâi" în astă lume!
"De-or trece anii", doar fi nume
"Poet" și "glosă"... O încântare!
"Și dacă" peste "vârfuri" zbori
Cu "somnoroase păsărele",
Să-mi lași un semn de cuib, în stele;
"La steaua" printre albastre flori!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veronica și Mihai
O dragoste nemărginită
Între două suflete frumoase,
Dar mereu a fost umbrită
De persoanele răutăcioase.
Ea poetă, el un geniu mare
S-au întâlnit și s-au plăcut.
În ciuda sorții, cu-ncăpățânare
Se iubeau la fel, ca la-nceput.
Iubirea era a vieții esență
Și versurile pe care le scriau.
Pătimaș, prin corespondență
Cu mult drag și le trimiteau.
Într-o zi, steaua de neatins
A plecat grăbită-n Eternitate.
Luceafărul românesc s-a stins,
Iar iubita rămânea-n singurătate.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram copilul bătrân, trecutul care trebuia ars din temelie, pentru ca mama, pasărea Phoenix, să poată renaște încă o dată, o pasăre de aur ridicându-se din cenușă. Am încercat s-o văd pe mama prin ochii lor. Frumosul suflet poetic întemnițat, geniul în suferință. Suferise oare mama? M-am forțat să-mi imaginez. Cu siguranță suferise când Barry o dăduse afară din casă în ziua aceea, după ce se culcase cu ea. Dar când l-a omorât suferința a fost, într-un fel, compensată. Suferea acum? Chiar nu puteam spune.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Eminescu
Eminescu! Graiul razelor scântietoare-n veșnicie,
Poetul cu sufletu-lumină și gândurile-n cer.
El cheamă cu a sa privire, inimi torturat-n nefericire, Dăruindu-le mașina trecerii în destine cu prietnicie.
Maestrul ce întinse mâna spre bolta înstelată,
Atingând cu degetul, fiecare stea imaculată.
Ah, omul frumuseții! Plete lungi, negre ca noaptea,
Cu gene ca perdelele unor ferestre nemărginite,
Ce tăinuiau, scrisul unor chinuri viitoare adormite.
Natura, fiindu-i muza sălbatică ce se zbătea,
Pentru liniștea geniului ce-n lume suferea,
De neînțelegerea limbilor ascuțite ce-l împungea.
Și oare cum are cheia oricărei uși?
Pășind în case dezgolite ca un sfânt.
Glasul mângâitor, făcându-i pe duhuri să fie duși,
Lăsând în locuințe un cald vânt
Pentru răscoală inimilor ușoare,
Care mai apoi, au dat viață fiecărui cuvânt ce moare.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Spătaru (17 octombrie 2017)
Adăugat de Gabriela Spătaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, adevăr sublime...
O, adevăr sublime - o, tinichea și paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună și bătaie,
Amor ceresc și dulce - a mucoșilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste cie berbec,
Stăpân pe-a ta gândire - cum ești p-instinct stăpân
Se vede când femeia golește al ei sân.
Cind poala ș-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar,
Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne,
Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har.
Tu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii
Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre genialitate și suflet, adresa este: