genialitate şi viaţă

Eminescu este pentru noi ceea ce este Goethe pentru germani; Shakespeare pentru englezi; Dante pentru italieni. El este geniul, în care s-au întâlnit, deopotrivă de ridicate, puterea de invenţiune cu aceea de refecţiune critică. În poezia şi proza lui, simţirile cele mai caracteristice ale vieţii noastre naţionale şi-au găsit o expresiune artistică şi nepieritoare. El este maestrul care a ştiut alege metalul pur şi nobil din minereul brut al sufetului nostru.

citat clasic din Constantin Rădulescu-Motru (16 iunie 1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul mi-e o lume

Deşertul mi-e o lume, cu chipul tău de faţă,
Şi lumea mi-e deşertă când vei să nu trăiesc.
În tine mi-am speranţa, în tine am viaţă,
Şi fără tine toate sunt negre, le urăsc;
Dar mi-eşti etern de faţă, ş-etern sunt fericit.

De sunt în adunare şi saltă veselia,
Când danţul se răpede pe pasuri de zefir,
Când nimfe trec, aleargă, aleargă bucuria,
De eşti ori nu cu mine, te-aduce-al meu delir
Şi eşti etern în minte-mi, ş-etern sunt fericit.

Ş-atuncea, ca un geniu, ca vie zeitate,
Cu păru-ţi cel de aur în unde resfirat,
Într-o mulţime rece, faci pieptul meu a bate;
Prin ceruri zbor atuncea, şi raiul am aflat,
Şi mi-eşti etern de faţă, ş-etern sunt fericit.

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa unui scriitor este ca un lung drum prin deşert. Rareori se intersectează cu fluviul geniului, iar atunci, ca – pod – opera!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria vieţii este compusă din momente mărunte - scurte, binefaceri curând uitate ale unui sărut sau zâmbet, o privire blândă, un compliment sincer, nenumărate lucruri infime plăcute şi un sentiment genial.

citat din Samuel Taylor Coleridge
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este sigur că condiţiile exterioare de viaţă au intensificat anumite culori ale viziunii eminesciene. Dar de când a creat sărăcia genii şi talente? Dacă ar fi aşa, ar fi trebuit să nu mai putem trăi în România de genii şi de talente... S-ar putea spune cu mai multă dreptate, cred, că, dimpotrivă, dacă Eminescu n-ar fi fost atât de sărac încât să fie nevoit să-şi risipească viaţa în ocupaţii pe care le-ar fi putut avea în locu-i mii de compatrioţi ai lui, rodul geniului său, născut şi nu făcut, ar fi fost desigur şi mai îmbelşugat decât este.

D.D. Roşca în Existenţa tragică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ăsta, de altfel genial, a fost toată viaţa lui un sceptic. Contemporanii săi au comis o mare eroare ridicându-i o statuie în timpul vieţii. Din acel moment, omul nostru a fost văzut zi de zi dând ocol statuii, întrebându-se dacă e el sau nu.

aforism de Mihail Mataringa (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Limbii Române

Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falşi sau de fireşti
ne regăsim sfioşi cu toţii, iată
în templul limbii noastre româneşti

Ea urcă din adânc, ca dintr-un crater
topind în lavă fiece cuvânt
căldură e, de stea, şi alma mater
şi n-are seamăn pe acest pământ

Oh, bocet e, şi dans, şi zeitate
care îşi paşte turma între crini
e geniul bun ce-n tâmpla ţării bate

Şi dacă astăzi luminaţi trăim
şi inimile noastre-s fermecate
cuvine-se, şi ei, să-i mulţumim

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Poezii (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neologismul e de obicei un cuvânt abstract şi general. El e lipsit de seva cuvintelor neoaşe, care de veacuri şi-au tot îmbogăţit cuprinsul şi s-au încărcat de acea tainică viaţă pe care nu o poate avea un neologism sfrijit. Sunt unele cuvinte vechi, care deşteaptă în sufletul nostru rezonanţe atavice inexplicabile. Dacă au răsfrângerea unui context potrivit, ajutorul unei vecinătăţi unice, abia atunci ele dau la iveală toată bogăţia lor nebănuită şi impalpabilă.
Iar Eminescu a avut, ca nimeni altul, norocul să găsească asemenea geniale învecinări de cuvinte.

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiril

De Chiril n-aţi auzit, nici nu ştiţi nimic,
Dar de mine nici atât, cik-cik-cik,
Lucrurile au şi ochi, ne privesc atent,
Demenţial trăim, murim, neinteligent.
La icoane mai privim, ne rugăm de noi,
Domnul este oarecum, în noi şi în voi.
Cine s-ar ruga cinstit de un biet străin,
Fiecare este plin de sine, o ştim.
Iar povestea lui Chiril ne cam doare-n cot,
Suntem fiecare, nu? Mai netoţi, netot.
Nu vă supăraţi, vă spun după zeci de ani,
Când credeam că sunt genial, însă nu spuneam.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare albastră

sunt o conştiinţă împăcată cu vaste reflecţii
asupra existenţei cu voaluri de mistere
elanul demiurgic cu nesfârşitele proiecţii
a viselor cu aripi care se avântă sus în emisfere.

duhul sfânt îmi pare geniul pur al vieţii
se pogoare în suflet la albastră chemare
atunci când se destramă tenebrele nopţii
şi iubitorul soare răsare iar din mare.

prin credinţă sacră îmi izbăvesc destinul
cu iubiri boeme mut muntele din loc
la cina cea de taină savurez festinul
Isus mântuitorul a pus în mine foc.

să ard întunecimea tot răul tot veninul
sufletul să-mi rămână structură de proroc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţia lumii tale, iubite

Iubite,
Ne cărăm păcatele în geamantane
Noi păgânii –locuitori în templul lumii profane-
Poate vom ajunge să înţelegem înţelepciunea celor vechi,
Starea de geometrie şi de graţie a lucrurilor,
Misterele eleusine şi orfice ale strămoşilor tăi
Prin liniile perfecte ale Partenonului
M-am întrebat adesea dacă se mai poate depăşi
Ceea ce este unic pe podişurile spiritului?
Pe pragul unei noi lumi de mucava
Aduc acestui popor iubitor de idoli,
Acestui popor care te-a zămislit pe tine,
Îndrăgostitul meu pururea mâhnit,
Cântări pentru geniul său creator.
Fermecată de lumea sofiei,
Am pătruns în adâncurile minţii tale
În lumea sufletului tău de înaripat,
De exilat, ca şi îngerul, care are o viaţă dublă
Şi trăieşte simultan în două lumi paralele.
Te rog să mă citeşti ca pe o amintire neîncepută

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiune?

Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau şi gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greşesc?

Este ea, perfecţiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi şopteşte raţiunea
Să mai stau să mă gândesc.

Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...

Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Non omnis moriar

Clădit-au grecii doară cetăţi de fală pline
Şi temple mari şi ziduri ciclopice-au zidit,
Dar toată măiestria clădirilor eline,
Columnele de marmur şi templele divine,
De mult s-au năruit.

Trăiesc numai imagini, hrănite de-amintirea
Condeiului istoric, ca vis numai trăiesc:
Dar cine poate zice că le-a pierit mărirea?
Ce cap va fi-ndărătnic să nege nemurirea
Poporului grecesc?

Nu murii ţin pe-o gintă, căci murii pot să cadă;
Nu oamenii fac neamul, căci ei se nasc şi mor:
Bărbaţii numai poartă putere şi dovadă,
Dar nu prin fier şi lance, ei nu înving prin spadă,
Ci-nving cu mintea lor.

Se nasc, având în suflet mari, nobile destinuri;
Trăiesc, ca să creeze, şi trec ca nişte regi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intelectualul, omul cu har, omul de geniu sînt creditaţi de Dumnezeu cu cele mai alese daruri. La un moment dat Dumnezeu te întreabă ce ai făcut cu darurile, dacă le-ai sporit, dacă ai înfrumuseţat viaţa altora cu ele. Mare responsabilitate au oamenii de talent, intelectualii, în faţa naţiilor lor, ei sînt răspunzători de rătăcirile, de căderile acestora.

Iustin Pârvu în Părintele Iustin Pârvu. Daruri duhovniceşti
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot una... Altui discipol

"Mă-nsor sau nu?" întrebi. Chiar de-aş fi geniu,
Nu pot să-ţi dau eu cheia unei vieţi.
Un fapt e sigur: după un deceniu,
Şi-aşa şi-aşa, tu tot ai să... regreţi.

epigramă de Aurel Iordache din Din epigramiştii lumii, după Socrate (2000)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Gabriel: Toţi spuneau că doctorul Gabriel e geniu. De fapt, el reducea ştiinţa medicinei la o singură formulă magică. La Credinţă. E suficient să nu te îndoieşti că acel om are dreptul la viaţă, şi el va trăi. Îi doreşti tot binele, atunci când simţi că viaţa lui este importantă pentru tine şi te va îngrozi pierderea lui. E suficient să-l iubeşti ca pe copilul tău, ca pe părintele tău, ca pe fratele tău, ca pe tine însuţi şi, atunci, el va trăi.

replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-am analizat pe Gustav Mahler într-o după-amiază din 1912 la Leyden. Din rapoarte reiese că am realizat mult cu el în acel moment. Vizita fusese necesară din cauza insatisfacţiilor resimţite de soţia sa pe planul vieţii lor intime. Într-o expediţie interesantă prin istoria vieţii lui am descoperit natura disponibilităţilor lui pentru dragoste, mai ales complexul Sfintei Marii (fixaţia mamei). Am avut multe ocazii să admir capacitatea de înţelegere psihologică a acestui om de geniu. Nu am reuşit totuşi să arunc o lumină asupra formelor de manifestare a nevrozei lui obsesive. Era ca şi când ai fi săpat un tunel printr-o clădire misterioasă.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!

Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinism şi neruşinare academică: alegerea postmortem a unui geniu ca membru al unei academii naţionale, care l-a ignorant sau respins cât timp a trăit. Alegerea lui abia după ce străinii i-au recunoscut valoarea, universalitatea, este ultima formă a cinismului şi neruşinării academice. Exemple: primirea postmortem ca membri ai Academiei Române a lui Ion Luca Caragiale şi a lui Constantin Brâncuşi.

George Budoi în Dicţionarul cinicului (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jonathan Swift Somers (Autorul Spooniadei)

După ce ţi-ai îmbogăţit sufletul
Până la prea plin
Cu lecturi, gânduri, suferinţe,
Cu înţelepciunea multor personalităţi,
Cu ştiinţa de a interpreta priviri şi tăceri,
Cum şi a pauzelor care preced momentul marilor transformări,
Cu geniul divinaţiei şi al profeţiei,
Încât ţi se pare câteodată că ţii întreaga lume
În căuşul palmei tale –
Ei, dacă, prin acumularea atâtor puteri
În cuprinsul sufletului tău,
Sufletul ia foc,
Atunci răul din lume este expus luminii şi făcut cunoscut –
Tu, fii mulţumit dacă în ora acelei supreme revelaţii
Viaţa nu-ţi joacă cumva o festă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!